780 matches
-
a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei proiective. Principala să lucrare este: "L
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
bine în Occident pentru că a intrat sub sfera lor de influență. Dar ne consideră tot cetățeni de categoria a doua... IJ: Cu ce cărți sau evenimente ne veți surprinde în anii care urmează? FS: Voi continua seria cărților de structuri algebrice și structuri neutrosofice, împreună cu profesoara indiancă Dr. W. B. Vasantha Kandasamy. De asemenea, memoriile de călătorii prin Europa, Statele Unite, și China din ultimii doi ani. Nu am un plan pe termen lung, ci creez după inspirație. Mai depinde și de
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
nu este riguroasă). Conform acestui concept, numărul 0 semnifică faptul că toate mulțimile de acel tip sunt vide (goale), neconținând niciun element. Remarcă suplimentară: există o singură mulțime vidă. Rezultate pentru următoarele operații nu pot fi definite consistent cu regulile algebrice: 0, 0/0, 0×∞ și ∞.
0 (cifră) () [Corola-website/Science/299109_a_300438]
-
asistenți de cercetare în statistică 2491 CERCETĂTORI ȘI ASISTENȚI DE CERCETARE ÎN MATEMATICĂ Cercetătorii și asistenții de cercetare în matematică desfășoară activități de cercetare fundamentală și aplicativă, referitoare la analiza matematică, analiza conexă, teoria operatorilor, ecuații diferențiale, fizică matematică, geometrie algebrică, mecanica mediilor continue, mecanica fluidelor, aerodinamică, termodinamică, stabilitate, modelele matematice ale proceselor fizice. Ocupații componente: 249101 cercetător în matematică 249102 asistent de cercetare în matematică 249103 cercetător în matematica mecanică 249104 asistent de cercetare în matematica-mecanică 249105 cercetător în matematică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202006_a_203335]
-
India și China au descoperit teorema independent și, în unele cazuri, au oferit demonstrații în cazuri speciale. Această teoremă a primit numeroase demonstrații - probabil cele mai multe dintre toate teoremele din matematică. Acestea sunt foarte diversificate, incluzând dovezi atât geometrice cât și algebrice, cele mai vechi datând de acum mii de ani. Teorema poate fi generalizată în diferite moduri, inclusiv prin referire la spațiile multidimensionale, spațiile neeuclidiene, triunghiuri care nu sunt dreptunghice sau chiar figuri care nu sunt triunghiuri, ci spațiale. Teorema lui
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
că cei care le-au construit cunoșteau teorema. De asemenea, scrieri vechi din Regatul Mijlociu Egiptean și din Mesopotamia menționează triplete pitagoreice. "Sulba Sutra lui Baudhayana", scrisă în secolul VIII î.Hr. în India, conține o listă de triplete pitagoreice descoperite algebric, un enunț al teoremei, precum și o demonstrație pentru un triunghi dreptunghic isoscel. " Sulba Sutra" lui Apastamba (circa 600 î.Hr.) conține o demonstrație numerică a cazului general, calculând arii. Unii cercetători susțin că de aici s-ar fi putut inspira Pitagora
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
lui Apastamba (circa 600 î.Hr.) conține o demonstrație numerică a cazului general, calculând arii. Unii cercetători susțin că de aici s-ar fi putut inspira Pitagora, în timpul călătoriei sale în India. Pitagora (aproximativ 580 î.Hr. - 495 î.Hr.) a folosit metode algebrice pentru a construi triplete pitagoreice, conform lui Proclus. Acesta a scris însă între anii 410 și 485 d.Hr., adică 9 secole mai târziu. După Sir Thomas L. Heath, teorema nu i-a fost atribuită lui Pitagora timp de cinci
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
iar aceste figuri mici pot fi rearanjate pentru a umple pătratul mare inferior. Analog, acest lucru se poate face și invers. Astfel, se poate observa faptul că suprafața pătratului mare este egală cu suprafețele pătratelor mici. Teorema poate fi demonstrată algebric cu ajutorul a patru triunghiuri identice cu triunghiul dreptunghic de laturi "a", "b" și "c", aranjate în interiorul unui pătrat de latură "c", după cum se poate observa în jumătatea superioară a diagramei. Triunghiurile sunt asemenea, având aria formula 13, în timp ce pătratul mic are
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
sus, a fost publicată de președintele american James A. Garfield. Diferența constă în utilizarea unui trapez în locul unui pătrat, acesta putând fi construit prin tăierea cu o dreaptă a pătratului mare reprezentat mai sus, în cadrul celei de-a doua demonstrații algebrice. Astfel, se obține trapezul reprezentat în diagramă. Deci suprafața trapezului este jumătate din cea a pătratului, adică Folosindu-se ecuația pătratului mare, vom aveam rezultatul înjumătățit pentru trapez. Raportul formula 19 se reduce, astfel că în final rămâne relația pitagoreică. Se
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
al treilea unghi conform postulatului triunghiului). Prin urmare, ABC este asemenea cu reflexia lui "ABD", adică triunghiul "DBA" din partea de jos a figurii. Considerând raportul laturilor opuse și adiacente lui θ, atunci De asemenea, pentru reflexia celuilalt triunghi, Prin calcule algebrice se ajunge la egalitatea: rezultatul căutat. Teorema rămâne validă dacă unghiul formula 51 este obtuz iar lungimile "r" și "s" nu se suprapun. Teorema lui Pitagora este un caz particular pentru o teorema mai generalizată care exprimă legături dintre laturile oricărui
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
o aplicație a teoriei jocurilor. Deși potențialul teoriei sale nu a fost realizat atunci, și-a câștigat faima în următoarele câteva decenii. Aceste studii au condus la patru articole: Nash a descoperit lucruri inovatoare prin munca sa în domeniul geometriei algebrice reale. Rareori John participa la cursuri, susținând că și-ar pierde originalitatea. Căuta în mod constant modalități de a se stabilii în domeniul matematicii, în scopul de a deveni cel mai mare matematician al lumii. Se plimba mereu pe coridoare
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
fondat o nouă geometrie, numită "geometrie analitică". În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor, ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. A introdus utilizarea numerelor negative. În ceea ce privește teoria numerelor, a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. De asemenea, a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații, prin descompunerea în factori a termenului liber. O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției formula 1 numită foliul lui Descartes. Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare, Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. Astfel, s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor, a întreprins cercetări asupra
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
În algebra abstractă, un corp finit sau corp Galois (numit în onoarea lui Évariste Galois) este un corp care conține un număr finit de elemente. Corpurile finite sunt importante în teoria numerelor, geometria algebrică, teoria Galois, criptografie și teoria codurilor. Corpurile finite sunt complet cunoscute. Dat fiind un număr prim p și un număr pozitiv n, există un singur (până la izomorfism) corp finit de ordin p. Un grup G exact dublu tranzitiv de grad
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
simetrie sunt zmee și trapezi isoscele. Pentru fiecare linie sau planul de reflecție, grupul de simetrie este izomorf cu CS (a se vedea grupuri de puncte în trei dimensiuni), unul din cele trei tipuri de ordinul doi (involuții), prin urmare, algebric C2. Domeniul fundamental este de o jumătate de plan sau de o jumătate de spațiu. Bilateria (animale bilaterale, inclusiv la om) sunt mai mult sau mai puțin simetrice cu privire la plan sagital. În anumite contexte există simetrie de rotație oricum. Apoi
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
publicat în românește în anul 1953. În 1955 Radó a predat un curs de nomografie destinat inginerilor și tehnicienilor. După un an l-a publicat în românește sub titlul „Conferințe de nomografie”. Mai târziu Radó s-a interesat de bazele algebrice ale geometriei. În anul 1963 el s-a folosit de procedeul „branch and bound” în soluționarea problemei programării disjunctive. Rado a mai publicat, între altele, în revistele „Gazeta matematică” și "Matematikai lapok", de asemenea în revista culturală maghiară din Transilvania
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
fie foarte scăzute, respectiv foarte ridicate. Pentru aflarea punctelor de minim (respectiv ale celor de maxim) ale unei funcții se folosesc derivatele, mai exact, zerourile primei derivate, care reprezintă punctele de minim, respectiv de maxim local. Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul întâi este dată de un polinom de gradul întâi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a și b sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
exact este chiar numărul real a. Fiind o valoare constantă și nu o funcție nu are zerouri. Ca atare, funcția de gradul întâi nu are nici o valoare extremă, și deci nici vreun punct de minim minimorum. Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul doi este dată de un polinom de gradul doi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a, b și c sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
funcții de gradul doi este dată de un polinom de gradul doi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a, b și c sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției algebrice de gradul doi este o parabolă concavă sau convexă. În funcție de valoarea zeroului primei derivate, - b/2a, funcția poate avea un minim sau un maxim. Ba chiar mai mult, fiind unicul extrem (întrucât derivata întâi este o funcție de gradul întâi) este
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
1938. A fost membru titular al Academiei de Stiinte din România începând cu 21 decembrie 1935. Aurel Angelescu a realizat cercetări în legătură cu funcțiile generatoare ale claselor de polinoame; ale ecuațiilor diferențiale liniare; asupra seriilor trigonometrice; asupra teoriei generale a ecuațiilor algebrice. S-a ocupat de clasele de polinoame ale lui Legendre, Laguerre, Apell, Hermite. A scris circa 60 de memorii și articole. Cea mai valoroasă lucrare a sa este "Lecțiuni de calcul diferențial" (1927). În lucrările sale se resimte influența lui
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
considerare următoarele două idei: Pentru a obține θ în intervalul [0, 2π), se poate folosi următoarea expresie (formula 25 reprezintă inversa funcției tangentă): Pentru a obține θ în intervalul (−π, π], se poate folosi următoarea expresie: Ecuațiile care definesc o curbă algebrică exprimată în coordonate polare este o "ecuație polară". În multe cazuri, o astfel de ecuație poate fi specificată doar prin definirea formula 1 ca funcție de θ. Curba rezultată constă atunci din punctele de forma (formula 1(θ), θ) și poate fi privită
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
o distanță de 1 metru unul de celălalt, în vid, produce între aceste conductoare o forță egală cu 2·10 N pe unitatea de lungime (metru). Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, în fiecare nod al unui circuit electric, suma algebrică a intensităților curenților care intră în acel nod este zero. Drept convenție de semn, se consideră că intensitățile curenților sunt pozitive dacă aceștia intră în nod și negative dacă ies din nod. Dacă secțiunea transversală a conductorului nu poate fi
Intensitatea curentului electric () [Corola-website/Science/306661_a_307990]
-
anumite simetrii, simetria fiind conceptul care face legătura intre știință, artă, fizica teoretica și lumea de zi cu zi, dar al cărei ecuații (teoria grupurilor, in matematică) n-a putut fi rezolvată. De-a lungul mileniilor, matematicienii au rezolvat ecuații algebrice tot mai dificile. Ecuația cvintică a fost soluționată după secole de căutări, de doi matematicieni care au descoperit că, in cazul ei, metodele obișnuite erau inaplicabile. „Teoria grupurilor” a fost descrisă independent de norvegianul Niels Henrik Abel și francezul Evariste
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]