444 matches
-
potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
engl. fantastic, rus fantastika), fiecare dezvoltând nuanțe proprii. O perspectivă diacronică evidențiază faptul că de a lungul timpului și până azi, termenul a cunoscut o serie de accepții cu conotații pozitive sau peiorative, precum: „posedat” (Evul Mediu), „produs al spiritului alienat” (Renaștere), „neverosimil”, „bizar”, „extravagant”, „în afara realității”, „imaginar” (secolul al XVII-lea). Prima atestare a termenului, în limba română, îi aparține lui Miron Costin, în Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, unde „om fantastic” este echivalent cu „individ cu sistemul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
direcție în viață. Bellow duce mai departe formula combinată eroi-comică pe care a exersat-o deja în câteva romane, accentuând dimensiunea filosofică pe care o va exploata și mai mult în romanul următor, transformând un personaj american plicitisit și oarecum alienat, nel mezzo del camin de sua vita, cum ar spune Dante, într-un erou aproape mitic al unui trib african, pentru care acesta face minuni. Autorul creează o lume exotică, plină de culoare, evident mai exuberantă decât Heart of Darkness
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
implantat o formă de rustic decăzut la oraș; această populație des-ruralizată a fost amestecată cu masa deja periurbană de muncitori și cu intelectualitatea pauperă din marile cartiere de la marginea orașelor. Hibridul alcătuit mai ales din proletariatul decavat și din țăranii alienați a format un nou tip de lumpen care, după căderea comunismului, a încercat să supraviețuiască prin comerț ilicit sau a acceptat fatalist sărăcirea și șomajul, secondate de o delincvență de întreținere (dacă este permis un asemenea termen constatativ). România de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
grupul de bețivi, dacă eram beat dacă nu îi băgam pixul în ochi! bă, da' mulți v-ați mai adunat! în uniformă polițistul bătrîn, mai trebuie răriți din ei! ne-au adunat frigurile! Hamlet, cel din urmă azil în omenirea alienată mintal, pleacă de aici, du-te la bărbați! cum să mă duc de aici, da' mata cum, te-ntinzi ca acasă? te întinzi pe trei scaune? dă-o-n mă-sa pe gheață! m-am mai bătut eu, vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem câte un capitol despre noi. Mi-am terminat piesa de teatru „Punga cu nuci” În noua formă și, ca modernitate apare eroina și ca tânără, care-și Începe viața și ca vârstnică, nu bătrână, ieșită din „căminul de bătrâni alienați”, Încearcă să-și refacă viața și să-și rescrie din memorie poemele religioase. Versurile ei din „Orașul muzelor” sunt incluse. Transformările făcute a trebuit să le fac, deoarece nu pot admite, psihic și mai ales, spiritual, sacrificarea omului. Îl pun
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a trezi un sentiment mai puternic al responsabilității față de generațiile viitoare, În termeni cu care publicul larg era deja familiarizat: „Ce trist e să știi că copilul tău, În loc să moștenească minte, va ajunge poate Într’un azil de vagabonzi sau alienați, sau va deveni un răufăcător din vina ta!”37 Discuțiile publice pe marginea folosirii criteriului moștenirii ereditare ca bază a reformei educației le-au oferit, asfel, adepților eugeniei oportunitatea de a-și afirma rolul de elită morală și de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
viziunii eugeniste a sănătății publice. Au continuat, În această perioadă, programele de monitorizare a bolilor sociale și În special a afecțiunilor venerice. Ministerul chiar a folosit formulare elaborate În 1939, ce conțineau categorii inventate de adepții eugeniei, printre care „indivizi alienați”, o rubrică unde erau consemnate dizabilitățile fizice și mintale ereditare 108. Alte cerințe, printre care certificatele de sănătate prenupțiale pentru cei ce doreau să Întemeieze cupluri, au rămas În vigoare ca metode de monitorizare și control al răspândirii bolilor venerice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
asigurat întâi o asistență de tip psihoterapeutic, fără îndoială utilă, întrucât era conformă psihologiei bolnavului. Această terapie consta din cetiri, rugăciuni, rituale de închinăciune etc., care continuau sub o formă ușor schimbată conținutul descântecelor. Avem însă și dovezi că bolnavii alienați găseau la mănăstire chiar adăpost. Această acțiune de asistență ambulatorie, dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărei rol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții sorții, "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați, căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feluri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau vor fi conviețuit cu alienații în aceleași chilii. Faima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
date referitoare la bolnavii îngrijiți în prima perioadă din istoria ospiciului, adică până în 1863. Ar fi, desigur, foarte interesant să cunoaștem în special tratamentul aplicat. Biblioteca mănăstirii Neamțu nu atestă existența unor cărți sau manuscrise cu însemnări privind îngrijirea bolnavilor alienați. Suntem siliți să recurgem la simple supoziții, neavând, până în 1851, știri despre vreo activitate cu caracter într-adevăr medical. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihice, ne oferă informații lacunare. Reconstituind un tabel al acestora, abia de după 1850
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care vor fi îndrumați ca bolnavi cronici, tot la Orgoești. Aceste date sunt extrem de importante, deoarece întregesc cunoștințele noastre foarte sumare despre ospiciul atât de puțin cunoscut de la Orgoești. Epitropia a dorit să înființeze la Neamț o "secțiune pentru femeile alienate". Aceasta era cerută în special de prefectul județului Neamț, care intervenise direct la Ministerul de Interne. Sesizată de Minister, Epitropia a dispus ca 20 de paturi de la Neamț să fie afectate femeilor, dar administrația ospiciului se opune (I7.VIII.1868
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
transport etc., toate acestea explicând dificultatea cu care se rezolvau cazurile, chiar atunci când erau urgente. Este interesantă în această privință o adresă a Prefecturii Jud. lași (4040 1 din 23.06.1892) prin care Prefectul Ventura anunță Epitropiei că: "indivizii alienați notați pe contrapagină, care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referă la un număr de 125
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
numai numeroase, dar erau în administrare (folosință) comună cu cele de utilitate strict medicală. În același inventar figurează atât inventarul medical, cât și paraclisul cu toate obiectele anexe. Din cele 111 obiecte care constituiau inventarul sărac al saloanelor de femei alienate, câteva sunt mai semnificative: existau "trei mese mari, boite roșii, două garderobe (sic) boite roșii, 13 scaune de lemn, din care unul sfărâmat, și două scaune lungi de bradu din care unul sfărâmat". Acest mobilier alcătuia cadrul, sumbru, al ospiciului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să se poată duce cineva"); insuficiența mijloacelor materiale etc., Dr. Bottez propunea măsurile următoare: "eata acum și ameliorările cele mai urgente ce ved de făcut: 1. Transferarea de urgență a Ospiciului. 2. Instalarea lui în local convenabil, astfeliu ca isolamentul alienaților să se poată face. 3. Instalarea mai serioasă a unui serviciu hydroterapic, a cărui binefaceri în cura alienațiunei mentale nu mai sunt de demonstrat". Se mai prevedea schimbarea personalului, a modului de aprovizionare cu alimente etc., deoarece "cu mici sacrificii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bărbatul" (Pravile). Plătesc și ele, cu capul, numai sodomia (conviețuirea cu animale), dar în rest pedeapsa este mai mică, chiar pentru incest. Aceeași situație pentru minori. Se judecau procese de viol ("sila"), condamnarea fiind în funcție de împrejurări, în care acuzatul dovedit alienat era socotit iresponsabil sau parțial responsabil. Femeia sau bărbatul care își omorau copilul nou născut monstru nu era pedepsit. Oricine își va ucide feciorul care le va fi născut cu niscare semne groaznice ca acealie cum ar fi capul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În nuvela cu același nume: „Spiritul e Întotdeauna camuflat În Materie”. „ Dumnezeul, spiritul suprem” e „capturat, Închis În Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate (...). Și asta suntem și noi, noi toți ... nu numai indestructibili, ci și irecognoscibili ... În multe din nuvelele sale, totul se Învârte În jurul noțiunii de timp și În legătură cu imaginea unor lumi care coexistă, se Întrepătrund, dar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ale instituției, Crimp enunță o teorie a postmodernismului în artele vizuale bazată pe o arheologie foucauldiană a muzeului care propune ideea că epistemologia modernă a artei ar funcționa din perspectiva izolării artei în muzee, creând astfel un cadru autonom și alienat de manifestare a istoriei și dinamicii interne a artei. În ce privește cartea sa AIDS: Cultural Analysis / Cultural Activism, Crimp se arată preocupat de proliferarea răspunsurilor artistice la fenomenul epidemic al SIDA, angajându-se în susținerea unei critici culturale care ar trebui
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de flexibilitate. Prin corelarea celor două tipuri de autosituare s-a propus următoarea tipologie transculturală a indivizilor: (i) tipul bicultural (puternic independent, puternic interdependent); (ii) tipul vestic (puternic independent, slab interdependent); (iii) tipul tradițional (slab independent, puternic interdependent); (iv) tipul alienat (slab independent, slab interdependent) (apud Gudykunst, 2003, p. 16). De-a lungul dimensiunii de variație „distanță față de putere” indivizii se deosebesc prin orientarea pe orizontală (engl. horizontal self), respectiv orientarea pe verticală (engl. vertical self). Orientarea pe orizontală, tipică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
decât agregări de indivizi atomizați, organizați în unități geografice sau legale discrete" (Luke, 1993, p. 209). Aceste efecte accentuează nevoia de a prezerva comunitățile locale ca formă comunitară care riscă să dispară sub impactul "colectivităților virtuale globalizate alcătuite din indivizi alienați și distrați" (Slouka, 1996). I.9.6. Globalizare și implicații politice Încă din 1964, McLuhan observa că dezvoltarea tehnologiilor de comunicare a abolit spațiul și timpul, astfel încât am ajuns să trăim efectiv într-un "sat global" (McLuhan, 1964) fără limite
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
770 Super-eroii oferă o familie metaforică pentru viața reală, cu toate tipurile posibile (respectabile, meritocratice, raționale, profesionale, ca The Justice League of America 771, ori din contră, conflictuale, turbulente, contestate, ca Avengers, o familie Osbourne a lumii benzilor desenate, sau alienate, marginale, minoritare, romantice, la care apartenența se stabilește prin presiunea externă, precum în cazul X-Men, ori cea modernă, cu dispute, dar fără ură, departe de perfecțiune, dar funcțională, precum Fantastic Four).772 Dacă este evident că super-eroul reprezintă o fantasmă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și care era o condiție relevantă care să-i asigure supraviețuirea și intrarea în următorul secol ca fiind un discurs convingător. Văzut din acest punct de vedere, jurnalismul literar narativ activa într-un spectru menit să apropie distanța dintre subiectivitatea alienată și obiectul nedelimitat printr-o strategie narativă opusă versiunii obiective a jurnalismului. În fapt, ambiția jurnalismului literar narativ este de a angaja obiectivitatea Celuilalt. O asemenea formă se dovedește mai degrabă dinamică decât statică, aflându-se cu un picior pe
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar nu atât de ușor de pus în aplicare precum ar crede redactorii-șef și directorii de ziar așezați comod pe scaunele lor" (Newspaper Days, 624-25). Dreiser constată că în spatele biroului unui asemenea ziar, dedicat obiectivării lumii, distanța dintre subiectivitatea alienată și acea lume nu poate decât să se mărească. Astfel, Chapin putea să stea liniștit în biroul său fără a-și implica subiectivitatea în povestirile pe care reporterii lui le relatau. În acest sens, Chapin amintește de protagonistul Hurstwood din
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi încercat să se răscoale și să zdrobească mașina obiectivității pentru a se elibera de formulele automate și pentru a cunoaște lumea așa cum este ea: ambiguă, percepută în mod subiectiv, dar și lipsită de prescripțiile automate care necesită o uniformitate alienată, precum cea a rotițelor unei mașini. Trachtenberg a sugerat acest lucru când a observat uniformitatea ziarului citit de oamenii dintr-un tramvai, care, drept urmare, "vor rămâne, aproape sigur, la fel de distanți și străini" (Incorporation, 125). Cu alte cuvinte, alienați. Satisfacția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]