444 matches
-
dorințelor într-un spectacol total, în care totul este transpus în imagini și semne la rândul lor consumabile. Această spectacularizare nu mai trimite însă către ceva exterior, întregul consum (fie el și de semne) rotindu-se doar în jurul omului modern alienat. În acest sens, consumul este hedonist și denotă o regresivitate continuă către structura consumatorului, iar abundența pare a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este mort și inspiră teroare. Ceea ce este în întregime solubil în comunicare și devine transparent este în mod iremediabil obscen: "Societatea de consum a fost trăită sub semnul alienării, ca societate a spectacolului dar tocmai, exista spectacol, iar spectacolul, chiar alienat, nu este niciodată obscen. Obscenitatea începe când nu mai există spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor dramatic experimentat, chiar înainte de consumarea propriu-zisă a climaxului, naratorul mută focusul asupra soției lui Zibal, care se trezește, brusc, din somn, pentru a descoperi că Leiba, bolnav deja
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
elevi, tot mai frecvent marcate de violențe soldate cu răni foarte grave. Multe dintre fenomenele deviante se datorează și creșterii consumurilor de droguri, alterării și deformării relațiilor dintre părinți și copii, destrămării familiilor, mai general, relațiilor dintre adulții tot mai alienați și noile generații frustrate de existența unui climat afectiv pozitiv, prin lipsa părinților, tot mai adesea a mamei, prin viață cu lipsuri elementare (hrană, îmbrăcăminte, igienă). Chiar și acolo unde condițiile materiale de viață sunt optime, copiii au comportamente deviante
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în care este evocată natura. Delicate notații ale cadrului nocturn sau ale unui peisaj scuturat de viscol, descrieri laborioase de senzații organice sau percepții vizuale se cristalizează în pagini memorabile în care natura devine ecoul insidios al unor stări sufletești alienate. În afara de faptul că aflăm din Fapta omenească Slavici era un admirator al lui Beethoven, nu există nicăieri în opera lui sau în amintirile celor apropiați vreo referire la relația scriitorului cu muzica. Știm că arta plastică în general și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
determină insatisfacții în rândul unor părinți sau cadre didactice și limitează implicarea acestora în viața școlii. Dificultatea de înțelegere a și mai multor părinți este legată de sentimentul că datorează ceva sistemului tradițional. Dacă relația cuiva cu educația este aproape alienată, gradul de comunicare cu un sistem schimbat este cel puțin nul dacă nu antitetic. Profesorii vorbesc despre descoperire, implicare și autoformare, ei vor să audă despre standarde, sancțiuni, rezultate. Limbajul este diferit din cauză că premisele fundamentale sunt diferite. Studii privitoare la
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
e invers: fiecare vârstă a imaginii are propriul tip de artă. Naivitate etnocentrică: "muzeul eliberează arta de funcțiile ei extra-artistice". Ca și cum "arta" ar așteptat, suferind în umbră secole întregi, să fie redată ei însăși, totalitate autosuficientă și autogenerată crunt denaturată, alienată, pervertită de interese alogene și ilegitime. N-ar fi oare mai conform cu realitatea metamorfozelor să întoarcem propoziția: "muzeul a desprins imaginile sacre de funcțiile lor cultuale"? Frumusețea făcută expres, ceea ce noi numim artă, nu ocupă, în istoria Occidentului, decât patru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oficial la palatul Buckingham, cu scurte deplasări la castelul Windsor. A fost un gest (spontan sau bine gîndit, nu are importanță) care a consolidat monarhia în ochii națiunii și a ridicat-o imens în stima și dragostea populației, atît de alienată și dezamăgită de abdicarea fostului rege. Se spune că, la întrebările insistente ale unor ziariști în legătură cu motivele pentru care nu părăsesc Londra cu copiii pentru a se pune la adăpost‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡, regina Elisabeta a răspuns (antologic): The children won't leave
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cel din Paris „Hôtel Dieu“ (829) sau cel al Mânăstirii Cluny, cu 28 de paturi. Ca și în Bizanț, aceste spitale aveau și orfelinate, case de bătrâni (azile) pentru neajutorați, farmacii, infirmerii, cantine etc., dar și secții de leproși, ciumați, alienați, care, desigur nu au apărut simultan. Medicina de asistență caritabilă și experiența medicală empirică s-au dublat pe parcurs, deși, în secolul XII unele Concilii interziceau călugărilor să practice medicina, făcând loc medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din Cartagina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri ale existenței automate și alienate. Numeroase personaje din teatrul și din proza caragialiană ilustrează acest summum ipostazial al obiectivărilor literare în diacronie. Conu Leonida, de exemplu, este conceput ca sinteză a trei vechi tipuri comice originare în mimusurile grecești și în atellanele romane, preluate în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale unui tip social: burghezul. Catindatul nu este numai o reipostaziere a bufonului (sannio) din mimus și atellane sau a lui Bucco (netotul cu obrajii umflați), ci și a caracterului de stupid, a tipului funcționarului, precum și o anticipare a personajului alienat sau a clovnului din farsa tragică și modernă. Cațavencu este o variantă de alazon (impostor), are profilul unui caracter clasic, cel al demagogului, poartă clar pecetea tipului social realist al politicianului, prefigurând sugestiv "rinocerul" din teatrul ionescian. Faptul că nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestuia, față de care obiectăm în privința tendinței de absolutizare a importanței absurdului în universul estetic al lui Caragiale. Astfel, autorul studiului susține că marele dramaturg: "a văzut absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare: omul alienat, "omul fără calități", "păpușa automată", etc. Mai mult, el și-a caracterizat propria viziune, folosind chiar termenii "monstruos" , "apocaliptic", "absurd""19. Considerăm totuși că extragerea unor atribute folosite contextual de Caragiale fără nici o intenție de autocaracterizare și investirea cu rolul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
juridic, manifestându-se ca un obsedat al teoriei drastice a pedepsei capitale. Iată de ce, așa cum observa Mircea Tomuș, aceste personaje sunt "exemplare umane mutilate: le lipsește dimensiunea afectivă, îndreptată spre sfera familială"25. Dacă în lumea lui Caragiale aceste personaje alienate sunt cazuri izolate, prezența simptomelor de rinocerită este deja un diagnostic viabil. Sugestia aplatizării individualităților, specifică și farselor absurde moderne, este realizată la Caragiale și prin înlocuirea numelor proprii cu substantive comune desemnând categoria socială, activitatea sau apartenența la o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
770 Super-eroii oferă o familie metaforică pentru viața reală, cu toate tipurile posibile (respectabile, meritocratice, raționale, profesionale, ca The Justice League of America 771, ori din contră, conflictuale, turbulente, contestate, ca Avengers, o familie Osbourne a lumii benzilor desenate, sau alienate, marginale, minoritare, romantice, la care apartenența se stabilește prin presiunea externă, precum în cazul X-Men, ori cea modernă, cu dispute, dar fără ură, departe de perfecțiune, dar funcțională, precum Fantastic Four).772 Dacă este evident că super-eroul reprezintă o fantasmă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un impuls mai mare, dacă-i vorba de Odiseea spațială 2001 sau Nostalghia ei. De Fellini, Mihalkov, Forman, Pasolini. Wajda, Kieslowski ori Scorsese. Cimino sau Troell. Și destui alții. Filmul și literatura se Îmbrățișează acum În stupefiante scene interzise minorilor alienați, obraznici, duplicitari, sînt, teoretic, interactive. De la un anumit nivel. Proza cinematografică, pe care o manevrează mulți scriitori, pe care o manevrez și eu, dovadă ecranul computerului pe care-mi apar situații și femei limită, datorează filmului o grămadă de caracteristici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gravitate manifestat sau prognozat“. În susținere este invocată și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015. ... 43. În ceea ce privește art. 2 din Lege, autorii arată că starea de alertă este un termen juridic „alienat“, nefiind prevăzut în Constituție, și care încearcă să înlocuiască starea de urgență. Există o similitudine între definiția stării de urgență, așa cum a fost reținută de Comisia de la Veneția în Raportul adoptat la Strasbourg în data de 19 iunie
DECIZIA nr. 86 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299955]
-
direcție în viață. Bellow duce mai departe formula combinată eroi-comică pe care a exersat-o deja în câteva romane, accentuând dimensiunea filosofică pe care o va exploata și mai mult în romanul următor, transformând un personaj american plicitisit și oarecum alienat, nel mezzo del camin de sua vita, cum ar spune Dante, într-un erou aproape mitic al unui trib african, pentru care acesta face minuni. Autorul creează o lume exotică, plină de culoare, evident mai exuberantă decât Heart of Darkness
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Poemul” nu trebuie să le urmeze și respecte, fiind chemat să se exprime ca spațiu al libertății absolute a spiritului: o libertate în imaginar, turbulentă în raport cu ordinea stabilită, dar și compensatoare, în măsura în care promite refacerea, fie și relativă, a unității ființei alienate. Opțiunea ultimă pentru „imagi-NAȚIUNE” are cel puțin acest dublu înțeles. Unei existențe lucid-pragmatice, „fără vise și fără poeme”, unei „lumi reale”, considerată ca „prea puțină pentru posibilitățile de creație și de invenție din noi”, poetul le opune tocmai poemul, - „neliniște
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dac] dovezile erau incontestabile. Se aplicau m]suri preventive și compensatorii în mod informal și, în aparent], pentru motive ce nu aveau leg]tur] cu faptă în cauz]. O a treia alternativ] constă în a-l declară pe autorul faptei alienat mental, dar f]r] a cere p]rerea unui psihiatru, nici m]car atunci când acest lucru era posibil. Aceast] etichetare schimbă complet statutul și responsabilit]țile morale și sociale ale f]ptașului, precum și capacitatea să de a se implica în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este decât o form] de iluzie, fals] conștiinț] și ideologie. Dar alții (chiar dac] se consider] marxiști sau nu) g]sesc adesea aceast] atitudine greu de înțeles. Marxiștii condamn] capitalismul pentru exploatarea clasei muncitoare și pentru condamnarea oamenilor la vieți alienate sau neîmplinite. Ce motive pot oferi că explicație și cum pot aștepta că alții s] fac] la fel dac] ei nu apeleaz] deloc la moral]? Respingerea marxist] a moralei începe totuși cu Marx însuși. Și eu voi susține c] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Fără această învățare psihologică, susține Dumazedier, există pericolul ca valorile, imaginea de sine și simțul identității, relațiile interpersonale să fie perturbate, alterate sau anihilate(apud. C. Dumitriu, op. cit, p.5). Astfel, individul uman „nepregătit psihosocial” pentru schimbare poate deveni alienat față de sine, de ceilalți, de activitate, nereușind să mai controleze interacțiunea sa cu existența socială, necesitând o pregătire psihologică adecvată. Creativitatea devine astfel dimensiunea fundamentală a societății, în spiritul căreia trebuie să formăm personalitatea viitorilor adulți. Iată câteva din trăsăturile
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
îndoială pe durata a două sau trei decenii, timpul necesar pentru ca decomunizarea structurilor și a spiritelor să se efectueze grație schimbului de generații. Iar dacă „Ideea” - cea a unei societăți egalitare și prospere în care individul să nu mai fie alienat - rămâne vie în inimile unor oameni, aceștia ar trebui să-și aducă aminte că, în secolul XX, ea a însemnat naufragiul unei tragice iluzii. MOMENTE CRUCIALE Eternul comunism Reperabili încă din secolul al XI-lea, termenii „comunism” și „comunist”, aveau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
industrială, ei au privilegiat producătorul, reorganizarea muncii, progresul și îmbogățirea colectivă ca ciment al societății care urma să fie edificată. Pentru ei, condițiile unei revoluții*, preludiu al instaurării comunismului, se înscriu în punerea în stare de conflict a unei mase alienate, total pauperizate, și a unei „lumi de bogăție și de cultură existând cu adevărat”, conflict a cărui rezolvare presupune „o creștere a forței de producție, adică un stadiu înalt al dezvoltării sale”. Odată societatea comunistă instaurată, această muncă acumulată n-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
timpului. Pusă astfel în formă revoluționară, această idee este reluată în numeroase utopii* (ea exista și în faza iacobină a Revoluției Franceze) care-și imaginează că este posibil să modifici natura umană. Pentru mulți revoluționari, printre care și Lenin, omul alienat este produsul unei societăți edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii societăți - autocratică, burgheză etc. - trebuie așadar să permită să se facă tabula rasa, așa cum cântă Internaționala* și, pe niște baze corecte - socialiste, iar mai apoi comuniste -, să făurească, prin educație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de umanism burghez și operele de maturitate plasate sub semnul științei* proletare ci dimpotrivă, o profundă continuitate teoretică, detectabilă încă de la început în tema hegeliană a omului alienat, înstrăinat de propriile-i realizări, a naturii făcute țăndări pe care comunismul ar avea ca misiune s-o resudeze, și care ar arăta cu degetul către fantasma unei societăți perfecte, transparentă pentru ea însăși. Or, după Kolakowski, această imagine prometeică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]