1,519 matches
-
Armenescu este un act al voinței urmate de talent și acumulări din varii domenii.” Geo Călugăru - „Elena Armenescu se numără printre puținii poeți care lucrează cu cuvinte originare.” Țiclete Gheorghe - „Elena Armenescu constituie balsamul și suportul pentru cei care caută alinarea suferinței. Își caută prin poezie calea de a ajunge la Dumnezeu. Se definește pe sine ca fiind o aspirație spre sublim. Citind poezia simți că poți deveni mai bun, mai înțelegător, mergând spre lumină.” Citește poezia „Elogiul poeților”: „Poeții sunt
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]
-
pleoape-mi zace atâta tăcere, am uitat să visez că n-am mai dormit și-am uitat să iubesc chiar tot ce-am iubit. Dragostea pierdută-n umbra de vară rămâne-n cuget un strigăt de fiară doar amintirea, vagă alinare , arde-n mine, o tristă lumânare. Evadez de-ntuneric și de târziu, de blestemul tăcut și-atât de pustiu, ziua lupt cu umbra, noaptea-i tăcerea, durerea din suflet, mi-e mângâierea. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Jocul sentimentelor... / Mihail
JOCUL SENTIMENTELOR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382333_a_383662]
-
-mi spuneți ce să fac în acea clipă! Nu-mi spuneți de sfârșită voi muri să mai trăiesc! Nu vreau nimic atunci când doare, nu îmi dați sfaturi, Nici vorbe dulci, nici sărutări, nici mângâieri, Îmbrățișări nu vreau, nu vreau nici alinare, Vreau doar să plâng, spre-a mă renaște din dureri. Când lacrimile dor și curg în patimi grele, Iar sufletul topit se scurge-ncet din mine, Atunci din leșinul prelung să cad aș vrea, Fără regrete-n moarte împinsă de
DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382433_a_383762]
-
care omul le-a trăit până să- i reușească adaptarea la condițiile de pe Terra au dus la apariția acestei invenții lingvistice, unice în felul său. O dată cu evoluția limbajului, cuvântul începe a fi folosit în acest caz ca speranță, sperietoare și alinare în încercarea de a avea, cât de cât, un răspuns la ceea ce deocamdată, omenirea ca entitate universală, nu poate să înțeleagă: nașterea, viața, durerea, moartea. Nimic nu i-a produs omului mai multă suferință, mai multă durere, mai multe necazuri
INVENȚII LINGVISTICE, RELIGIA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382445_a_383774]
-
strălucirea celei ce mi-a deschis petalele sufletului. Trebuia s-o iau cu mine, dar am fost egoist. Ea a fost bună, s-a gândit la mine când mi-a spus că va lăsa ușa deschisă spre a găsi o alinare. Dar nu găsesc ușa. Femeia cu chipul angelic s-a așezat între timp pe valiza lui X și a început să-l privească cu insistență.) Femeia cu chipul angelic: Încearcă ușa roșie! Contrarile se atrag! X: Ce cauți tu pe
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
iriși de gheață și pașii îți sună ca o daltă-ntr-un zid. Te uiți pe sub chipu-mi urmărind o nălucă eu tac și ascult doar tăceri de vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale să-ntorci veșnicia din ceață scrisoare pe lespezi de uitări care plâng. Autor Doina Bezea Acest poem este dedicat tuturor
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
Sunt născută din prea multă iubire, Mama mi-e tristețe iar tatăl mi-e necaz Și am căzut în palmă, de sus, de pe obraz. -Știi, rouă? nu sunt ca tine o răsfățată, Tocmai am mângâiat o inimă-nghețată, Am adus alinare unui suflet plăpând, Și-am stins văpaia dintr-o privire arzând. Eu n-am dormit ca tine într-o floare Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor Să potolesc cu mine focul unui
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
de mirare că mulți renunță la religia creștină în care au fost botezați spre a alege religia creștină protestantă sau religii orientale în care credinciosul comunică direct cu Dumnezei prin sufletul său, iar popa este numai menit să-i asigure alinare și învățămintele muncii. Dumnezeu ajută numai oamenii care se ajută singuri, iar rugăciunea și postul sunt departe de munca de asigurare a „pâinii cea de toate zilele”. Dumnezeu a oferit mana cerească și roua în pustie poporului ales în perioada
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
Confluențe de speranță Prinse-n răvășite pagini, Ce lovesc prin cutezanță Prostia fără de margini... Confluențe de trăire Cu simțul firesc și logic, Ce mai scot din amorțire Mediul trândav, patologic. Confluențe literare Într-un site bogat și cult, Ce aduce alinare Unui tânăr sau adult! Confluențe de cultură Unde dragii cititori, Găsesc fără alergătură, Lecturi și buni scriitori... Omagiu revistei Confluențe Literare Referință Bibliografică: Confluențe Literare / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi
CONFLUENŢE LITERARE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383978_a_385307]
-
profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de redescoperire și redefinire. Iertarea îmbrățișează liniștea, oglindindu-se în ochi de pace și echilibru universal. Toate aceste stări mistuitoare îl definesc
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
cărții sale: “Versurile mele sunt lacrimi de dor izvorâte atunci când pentru o clipă am crezut că fericirea chiar există”. Întelegând profunzimea versului, Dumitru Marian Tomoiagă îi dă semnificații remarcabile. Versul îi este mângâiere și tainic zbor spre absolut, leagăn de alinare, dar și refugiu. În versul său se împletește speranța cu iubirea nemărginită, iubire prin care poate atinge înălțimi nebănuite. Uitarea nu-și găsește loc în legile firii, căci dorul nu poate fi mărginit de timp sau distanță. Dorul este expresia
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase,/ De frig privirea mi se umple,/ Din veacul iernilor geroase.” Tristețea îl copleșește din nou și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în larga imensitate cerșind nemurirea. “Se-adună norii peste frunte,/ Ca amintirea să mi-o șteargă,/ Fulgii zăpezilor cărunte,/ Plâng în imensitatea largă.../ Curând mă-nvăluie uitarea/ Și ceasul bate tot mai rar,/ M-
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Îmbracă-l cu o haină, Când tremură de frig, Că-ți faci pomană-n taină, Ce nu costă nimic! La masa ta de-i faci loc Unui năpăstuit, Dumnezeu îți dă noroc Să câștigi înzecit. Pe rană sufletească Pune-i alinare, Că-n suflet o să-ți crească A raiului floare! Nu amâna pe mâine, Timp de faptă bună, Când vezi că lângă tine Milă-ți cere-o mână! Luminează-ți cugetul, Că n-ai să-mpărățești Nici Lumea, nici Pământul, Cât
POMANA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384043_a_385372]
-
miezul ei! Tot ce e împietrit în natura omului captează măcar o secundă de viață chiar și de la un singur sunet din compozițiile lui Florin Bogardo. Dar de viață neînduplecată de nimic să izbucnească, de viață chemată la libertatea de alinare ori patimă a visului. Nimeni nu cântă aceste compoziții mai fin și nestemat ca Stela Enache. Asemenea iubirii râului cu livada, în vocea sensibilei interprete Stela Enache se iubesc vibrația viorii cu mângâierea arcușului. E o iubire cosmică, spirituală...! Nu
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
mă las ușoară Printre tărâmuri abisale. Cerul își scutură-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta răsună chemarea, De sub arcadele cerești, Stelele-arătându-și splendoarea Mă poart-acolo, unde ești. Mă las condusă de visare, Într-un sfârșit de primăvară, Ca într-o calmă-nsingurare Și-n suflet o...furie-amară. Referință Bibliografica
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul în simțire Din Învierea ce aduce alinare, Iar cei ce au trecut în adormire Încă așteaptă de la Domnul îndurare Sub mângâieri de foc și primenire! Referință Bibliografică: Rondel de primenire / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de Autor
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
ai dimensiuni cosmice ale spiritului ca să poți auzi Macrocosmosul plângând amarnic în microcosmosul tău. Întrucât în acele zile am aflat că poezia se servește cu sufletul, direct de la sursă și nu cu furculița critică, permiteți-mi câteva „picături” bacoviene de alinare: „dormea întors amorul meu de plumb/pe flori de plumb.../și-i atârnau aripile de plumb”(Plumb).”te uită cum ninge decembre”(Decembrie),”amurg de toamnă violet/o lume leneșă, cochetă/mulțimea-i toată violetă/orașul tot e violet”(Amurgul
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
acestor obraznice, se lăsă dusă cu ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani. Devenisem o „alinare” pentru toate femeile părăsite de...,,monstrul ăsta”. Eu nu le-am reproșam nimic celor căzute-n dizgrație, de care-și băteau joc alte „foste”, bucuroase că i-a murit și alteia „capra” plăcerilor. M-am resemnat și eu, dar nu
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară caldă Ivită dintre munți. Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Citește mai mult În miez de nopți,Să-mi fieSublimul clar de lună,Însoțitor și prietenPe lângă plopii suri;O palmă ca mătaseaPe pleoapa adormită,O șoaptă parfumată,Un cântec de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
parfumată,Un cântec de caval.Să-mi picure pe buzeNectar de iasomie;Mărgăritare scumpe,Din ochii umeziți.Sclipiri de gingășiePe trupu-mi vâlvătaie;Izvoare-nmiresmateSă-mi murmure-n dorinți.Desăvârșite clipeSub mantia tăcerii,O primăvară caldăIvită dintre munți. Covorul de brândușeSă-mi fie alinarea,Iar pasărea măiastrăSă-mi dea aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
temeri doar iubirea,În poezie nu cunosc târziu,Astăzi mă doare numai fericirea-Eu pot din veșnicie să vă scriu.... XXVIII. SONETUL LUMINII, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1929 din 12 aprilie 2016. Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare Iar casa mea e însăși poezia, Pe prispa ei veghează veșnicia În doine și lumini strălucitoare. Mă cheamă cu ardoare datoria Când strâng la piept buchetele din soare, Doar versuri cântă fără încetare Sfințind în doruri lacrime și glia. Există
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de ... Citește mai mult Poezia e acea scânteie a cuvintelor care se aprinde în emoție și se stinge în fascinație. Iar poetul
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de ... XXXIII. CEA DIN URMĂ NINSOARE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016. Cea din urmă ninsoare
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
viața Ta. VINO LA MINE Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorinte fară tihnă, Te-agăți de vise, galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu, ca pacea să-ți
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ferice de el! Oțetul uitarii în burete tu țese-l și dă-i-l să-l sugă, să uite la fel. Cărarea îngustă, prea grea îți apare, și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul - de ești orb - să vezi, și de vezi, să fii orb? - iar cazna iubirii să umple pamântul când oamenii-și sapă amarul și-l sorb? Dar
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]