2,496 matches
-
decizie aduce în prim-plan mai multe raționalități, specifice diverselor grupuri și subgrupuri, diferitelor domenii ale cunoașterii sau discipline. Transversalitatea apare ca rezultat al dialogului, al conversației permanente dintre aceste domenii ale cunoașterii sau diferitelor discipline. Este acceptarea diferenței, a alterității ca ceva firesc, și nu clasificarea ei ca „inamic” pentru simpla lipsă a identității sau a conformării la acea identitate. Gândirea transversală evită deopotrivă modelul autoritar și hegemonic al verticalității (de exemplu, deciziile de sus în jos, pe baza unor
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fiecare dată? Pe cine mă voi hotărî să aleg? Cărui eu să mă aliez?” (II, 306). Iată, prin urmare, motivele de adâncime care-l fac pe Cioran să se numească, pe sine însuși, străinul. El e în permanență altul, o alteritate. Cauza acestor contradicții? Uneori, Cioran acuză ereditatea imediată: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În cercetarea imaginarului: dezbaterile Phantasma Cuprins Cuvânt Înainte (Corin Braga) 7 I. Imaginar cultural Anarhetipul și stările alterate de conștiință (Corin Braga) 15 Ficționalizarea (Mihaela Ursa) 73 Metodele calitative În cercetarea imaginilor (Doru Pop) 103 Humboldt, triada actanților ontologici și alteritatea (Cornel Vâlcu) 130 Lux, calm și voluptate - Un excurs de estetică fenomenologică (Horea Poenar) 170 II. Imaginar social Dezintoxicarea creierelor (Ruxandra Cesereanu) 213 Locurile memoriei (Ovidiu Pecican) 249 Rezistența În literatură (Sanda Cordoș) 288 Reconstrucția societății civile după 1990 (Marius
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
primul rând), la rândul său dublat de un „ce” interpretativ. Interpretul, criticul, stilistul se ascund mereu Îndărătul măștii de spontaneitate pe care autorul o poartă În general cu nonșalanță. Simbioza cu obiectul de interpretat nu poate fi privită ca o alteritate perfect conservată a acelui obiect. Ipotezele privind un alt tip de interpretare ale lui Susan Sontag, de pildă, Își puneau problema pericolului unui model de interpretare reductiv. Erotica interpretării era inovativă, În sensul unei manifestări diferite față de obiectul respectiv, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poetici arhetipale. Dar am impresia că rămân suficient de multe opere Încât să alcătuiască o clasă, În care aceste bucăți alăturate nu dau un sens global, nu iradiază spre ansamblu, ci fiecare este purtătoarea propriului ei sens. Imaginarul și experiența alterității Horea Poenar: Dar trebuie atunci să renunțăm la orice judecată de valoare? În comparația pe care ai făcut-o Între Noctambulii și Hidra sugerai faptul că al doilea roman Îți dă mai multă stabilitate și, În cele din urmă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu eu cel de acasă. Nu se poate disocia În interiorul acestui eu identitar fără a cădea În patologic. Există, cum spunea Kierkegaard, niște măști pe care trebuie să le asumăm, niște roluri În care intrăm, dar nu știu dacă experiența alterității poate fi Într-adevăr dusă până la capăt. Sanda Cordoș: Eu vorbesc nu de pe o poziție teoretică, ci de pe o poziție empirică, și știu sigur că sunt momente când eu cea de aici nu sunt identică cu eu cea de acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decât În această zonă a dialogului În care ne ducem spre o cunoaștere a celuilalt, fie că este cunoașterea unui text care vine În fața noastră, fie că este cunoașterea unui om. Ovidiu Mircean: Am o Întrebare. Ce diferență este Între alteritatea celuilalt și alteritățile mele succesive ca experiențe existențiale În fața unui text sau ca experiențe estetice? Horea Poenar: Memoria, memoria În care se află alteritățile mele. Aceasta ar fi la rândul ei creatoare de ficțiune. Propriile mele alterități din trecut devin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
zonă a dialogului În care ne ducem spre o cunoaștere a celuilalt, fie că este cunoașterea unui text care vine În fața noastră, fie că este cunoașterea unui om. Ovidiu Mircean: Am o Întrebare. Ce diferență este Între alteritatea celuilalt și alteritățile mele succesive ca experiențe existențiale În fața unui text sau ca experiențe estetice? Horea Poenar: Memoria, memoria În care se află alteritățile mele. Aceasta ar fi la rândul ei creatoare de ficțiune. Propriile mele alterități din trecut devin false Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
noastră, fie că este cunoașterea unui om. Ovidiu Mircean: Am o Întrebare. Ce diferență este Între alteritatea celuilalt și alteritățile mele succesive ca experiențe existențiale În fața unui text sau ca experiențe estetice? Horea Poenar: Memoria, memoria În care se află alteritățile mele. Aceasta ar fi la rândul ei creatoare de ficțiune. Propriile mele alterități din trecut devin false Într-o anumită măsură, dar nu atât de mult cum se Întâmplă cu identitatea celuilalt, pe care niciodată nu o percep vertical, În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
diferență este Între alteritatea celuilalt și alteritățile mele succesive ca experiențe existențiale În fața unui text sau ca experiențe estetice? Horea Poenar: Memoria, memoria În care se află alteritățile mele. Aceasta ar fi la rândul ei creatoare de ficțiune. Propriile mele alterități din trecut devin false Într-o anumită măsură, dar nu atât de mult cum se Întâmplă cu identitatea celuilalt, pe care niciodată nu o percep vertical, În acea verticalitate estetică de care vorbește Merleau-Ponty. Ceea ce eu trăiesc acum În preajma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o percep vertical, În acea verticalitate estetică de care vorbește Merleau-Ponty. Ceea ce eu trăiesc acum În preajma unei cărți cred că este Îndeajuns de profund ca să-l numesc viu. Când Îl trăiesc pe celălalt, foarte rar Îl trăiesc cu aceeași intensitate, alteritatea lui este mult mai construită din perspectiva mea, ficțional, decât propria mea alteritate care, devenind trecut, este modificată, Își pierde această viață și, În cele din urmă, ca la Proust, devine experiență accesibilă doar estetic. Corin Braga: Ți-aș propune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trăiesc acum În preajma unei cărți cred că este Îndeajuns de profund ca să-l numesc viu. Când Îl trăiesc pe celălalt, foarte rar Îl trăiesc cu aceeași intensitate, alteritatea lui este mult mai construită din perspectiva mea, ficțional, decât propria mea alteritate care, devenind trecut, este modificată, Își pierde această viață și, În cele din urmă, ca la Proust, devine experiență accesibilă doar estetic. Corin Braga: Ți-aș propune un experiment. Spune-mi un subiect care te interesează, existențial vorbind, ceva care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și traduse din diverse limbi, pe teme paranormale, cum sunt experiențele de decorporalizare sau de viață după moarte. Nu am semnat aceste compilații cu numele meu, ci cu numele unor personaje din romanele mele. Mi-e limpede că, practicând această alteritate, aveam față de mine Însumi o mauvaise conscience, Încercând să mă delimitez de ele la modul anonim. Eu Însumi negam nu fascinația pe care aceste teme o exercitau asupra mea, ci seriozitatea demersului meu care se apropie de acea fascinație. De
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că, genetic, toți avem un cod asemănător și probabil și creierele noastre acționează asemănător. Poate că asta e zona În care ar trebui să intrăm, cel puțin să o discutăm. Dar cum e posibil să preluăm zonele de interes ale alterității, cum percepem stilul În care lumea este văzută, creată, filtrată de un alt imaginar? Pentru că practic e posibil. O știm datorită acestei experiențe (arta) În care trăim repetat. Mihaela Ursa: Cred că, În teoretizarea pe care o propui, undeva ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aduce nou postmodernismul nu e fenomenul În sine, amorsat În modernitate, ci acceptarea lui senină, necrispată. Sanda Cordoș: Eu, când separ modernismul și postmodernismul, ca să rămânem la acest nivel al discuției, constat că o conștiință a multiplicității, a fragmentarității, a alterității duse până Într-un plan extrem al ființei umane, există și În modernism, și În postmodernism. În modernism ea e asociată cu o conștiință convulsivă, care trăiește angoasat această fărâmițare, În postmodernism apare tendința omului de a se Împăca cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vital). Aceste modificări ale ideii de cunoaștere umană, ce vor constitui cu siguranță canonul științific al secolului XXI, dau o idee destul de precisă despre măsura În care suntem astăzi pregătiți să suspectăm simplitatea căii unice printr-o atentă reconsiderare a alterității: utopia unei științe care să integreze zone de „mister” se materializează. Fizica vorbește despre „taine” precum nedeterminarea sau haosul, astronomii vor putea investiga, cu ajutorul telescopului care Îi va urma lui Hubble, materia neagră, medicina naturalizează sub girul său științific practici
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sau tematismul. Aerul proaspăt, tubul de oxigen pe care ni-l aduce Doru constă În oferta de metode cu totul noi, ce deschid câmpul larg al unei antropologii literare. Humboldt, triada actanților ontologici și alteritateatc "Humboldt, triada actanților ontologici și alteritatea" Cornel Vâlcutc "Cornel Vâlcu" Exercițiu de lectură Voi Începe cu un citat: Putem examina mai detaliat chestiunea apartenenței stricte a gândirii la limbă. Activitatea subiectivă dă formă unui obiect În gândire. Căci nu există nici măcar un singur tip de reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin aceasta nimic; omul nu Încetează să simtă faptul că e identic În natură cu omul; subiectivitatea e ea Însăși Întărită, fiindcă reprezentarea, odată transformată În limbaj, Încetează să fie proprietatea exclusivă a unui singur subiect. Deschizându-se medierii prin alteritate, subiectivitatea se leagă indisolubil de datul comun al speciei umane față de care fiecare individ reprezintă o variație, dar În așa fel Încât ea poartă În sine Însăși dorința de a se Împlini În relația socială cu ceilalți. Acest fragment de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În sine Însăși dorința de a se Împlini În relația socială cu ceilalți. Acest fragment de o relativă limpezime (și care cuprinde În totuși destul de puține cuvinte esența „răsturnării” lingvistice humboldtiene, pe de o parte, și a teoriei sale privind alteritatea, pe de altă parte) face parte dintr-o carte 1 de o stufoșenie și o anvergură a gândirii/frazării care o fac, În tot, deosebit de grea sau cel puțin Îndeajuns de indigestă pentru privirea noastră de azi. Firește, el ține
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poate, firesc, să determine o Înțelegere rațională, ci - eventual - o consonanță (afectiv) productivă, acea Înflăcărare a imaginației prin imaginație care lasă lumea mea diferită, așa cum este ea În mod real, de a semenului meu; care, cu alte cuvinte, nu suprimă alteritatea, diferența - ci, dimpotrivă, o cultivă. Adevăratele mele Întâlniri cu un altul nu sunt, așadar, cele În care convenim cât mai riguros asupra a ceea ce se află În afara noastră; ci se petrec În momentele În care exercităm Împreună funcția constitutivă de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al limbajului; din contra, ele reprezintă plenitudinea funcțională a acestuia, În raport cu care orice utilizare apofantică sau practică reprezintă reducții (e drept, Întemeiate, cel mai adesea, de cea de-a doua trăsătură originară a limbajului uman, pe lângă creativitate - și anume de alteritate). Esența limbajului este așadar desfășurarea sa În actul individual de vorbire/gândire; este, dacă vrem, acea survenire irepetabilă, și În acest sens originară care se petrece În mintea ta În acest moment, când citești, și cu atât mai mult atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interior să reconfigureze lumea așa cum - dar și cu o diferență inerentă față de felul cum - ai văzut-o/rostit-o tu. Singura definiție autentică a limbajului e una genetică: e definirea unei nașteri, a unei surveniri - căci ființa spiritului este act1... Alteritate Există totuși, În opinia lui Humboldt, un spațiu al activității umane În care creația liberă, fruct (dacă privim dinspre artist/poet) și sursă (privind dinspre receptor) a imaginației productive, este, În ciuda (de)plinătății sale ca act liber, depășită. E vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
există un al treilea, pe lângă P și non-P. Când, de fapt, dacă fundamentul ființei, fundamentul a ceea ce este, sunt Întâlnirile, dacă, vai! cazul suprem al Întâlnirilor noastre sunt iubirile noastre - atunci timpul real este prezența Înăuntru a unui „afară”, a alterității În sânul identicului care ești; iar splendoarea este visul vostru despre un terț care ați fi fost amândoi. Dar, iată, deja cuvintele mele Îți par prea complicate, Îți par a specula În abstract, În teoretic, În „filosofic”; ele nu seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu răbdare, strania paranteză În care te găsești acum se va sfârși peste exact 102 litere, iar de cealaltă parte o să te Întâmpine iarăși, maternă, logica, soră geamănă, În gândire, a ceasornicelor lumii.ț Două aspecte ale viziunii humboldtiene asupra alterității Îmi par a fi revoluționare, și trebuie menționate aici: 1) pe de o parte, socialitatea, dialogul, reprezintă pentru Humboldt ingrediente indispensabile pentru activitatea spirituală. Nu există individ uman acolo unde nu există comunicare. Dar 2) comunicarea nu trebuie nicidecum Înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
activitatea spirituală. Nu există individ uman acolo unde nu există comunicare. Dar 2) comunicarea nu trebuie nicidecum Înțeleasă ca transmitere de informație, ci ea este act intersubiectiv de punere-În-comun a semnelor limbii și act intersubiectiv de punere-În-comun a unei lumi. Alteritatea este o componentă indisolubilă a subiectului: iată o idee humboldtiană fundamentală. șCu deja mulți ani În urmă, tineretul românesc a fost vrăjit, o bună bucată de vreme, cu o emisiune TV (revoluționară, la timpul respectiv, ca format și tematică) intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]