1,141 matches
-
îl trăgeau de la grădină până la poartă și înapoi. Mai am și acum proaspete în minte clipele când ieșeam cu alți copii la centru, când alergam după trăsura coanei Tanța și ne agățam în spatele ei de ce puteam, vizitiul care ne mai altoia cu biciul, dar și trecerea de care ne bucuram în ochii ei, că îl certa pe vizitiu să ne lase în pace. La plecarea ei din sat, rămăseseră sumedenie de cărți care zăceau pe podelele prăfuite, altminteri tot ce se
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
urcam pe inimoiul ei și ne simțeam tare încântați de plimbrea gratuită pe care eram în stare să ne-o oferim. Dar și când ne mirosea căruțașul alergând în urma lui, prefăcându-se un timp că habar n-are și ne altoia apoi cu vârful biciului că ne lăsa vargă pe piele, coboram mormăind: Uite-al dracului, ăsta ce m-a lovit! Într-una din zile trece pe drum Tolică singur, fiul pădurarului cu o căruță trasă de două vaci, ducându-se
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
la serviciu... Ioana tremura de frică. Luase bătaie degeaba, nici măcar mătușa nu era beată, așa cum era tatăl ei, când a bătut-o în primele luni de viață sau nervoasă că s-a certat cu tata, așa cum era mama când o altoia cu nuiaua că nu a făcut treburile prin curte. ”Cu ce ți-am grești eu, Doamne? Dacă mă bat cei din familie, dar oamenii aceia străini, care se vor trezi cu mine pe cap! Dacă mă vor omorî? Cum o
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
Acasa > Stihuri > Semne > FACEREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului am altoit tăcerea pe cuvânt primul cuvânt avea culoarea luminii cineva a zis iubire și s-a aprins soarele altcineva a zis femeie și-au răsărit toate florile pe pământ când Adam și Eva s-au îmbrățișat a răsărit luna pe cer
FACEREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349334_a_350663]
-
au cunoscut de dincolo de gratii și-l amintesc ca pe o ,,brută și o bestie ordinară", dar el spune că pur și simplu, a muncit la viața sa ca un tip ,,sever și corect". Recunoaște doar că subalternii ,,îi mai altoiau" pe deținuți, dar pușcăriașii închiși din rațiuni politice își meritau bătaia, pentru că ,,înecau orezul" și astfel subminau economia. De partea cealaltă este Florea Dumitru, mutilat și umilit în închisoare, bătrânul de peste 73 de ani spune acum că l-a iertat
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
edilii corupți care, contra unei mite, admit să fie distruse, așa cum admit construirea în spațiul public, de coșmelii oribilizate. Fiecare coșmelie are o legendă ce ilustrează corupția și manipularea, rezistând, numai Dumnezeu știe până când! Trauma e veche, în așteptarea alteia altoite pe același trunchi, ce sporește lent și lejer...! Țara are verigi care înlănțuie de la unghii, până la creastă, în cea mai covârșitoare majoritate, convertite, reconvertite și reconvertibile, fiecare întreagă așezare! O parcurgere cu ochii a cărților lui Nicolae Noica, e o
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
simple - nu mă părăsea, mi-am zis să încerc mai departe. Totodată mi-am propus să mă desprind de zona 'mitului biblic', cumva și de teama unor neînțelegeri (dezamăgiri?) privind abordarea mea laică. Numai că pe-aici s-a mai altoit ceva: o sensibilizare, o preocupare tot mai accentuată în gândurile mele (simptom de bătrânețe, deh!) pentru aspectele simple dar profunde ale existenței umane. Pentru implicita dar discreta coordonată existențială din actele/operele oamenilor. Pentru antropologie, care-va-să-zică. Încerc aici un exemplu
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Mântuitorului, ca semnificație, ca faptă sfântă, ca realitate vie, ca dăruire divină, ca iubire dumnezeiască pentru omenirea Sa și nici slujirea și jertfa celor aleși pentru Dumnezeu și pentru neamurile lor. Autonomii, sclavii sinelui, robii e-ului, respectiv ai răului, altoiesc cele două mlădițe care au odrăslit pe tulpina vieții lor: libertatea și iubirea, în libertinaj și mândrie, devenind infirmi în slujire și mutilați în capacitatea de jertfă. Știința fără prețuirea moralei nu are nici preț, nici valoare. Pe orice sistem
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
cei doi milițieni călare pe biciclete, Stroe și Bojin ; amândoi pleznind de sănătate, amândoura copii dorindu-le să pleznească odată și odată sau măcar să crape. Cei doi aveau tactica lor ; Bojin avea sarcina să împedice fuga copiilor, Stroe mânuia pulanul altoindu-i pe copii, așa cum își închipuia că unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazu, ce purtase același nume, mânuise paloșul în luptele cu turcii. Albert nu încerca să fugă niciodată, încercând doar să pareze loviturile, atât cât putea, cu încăpățânarea de
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
-i facă să simtă cât sunt de nemernici. Milițienilor, obosiți de atâta efort, nu le rămânea decât să-și încalece bicicletele și să se ducă iar Albert se alegea cu vânătăi și cu batjocura celor ce fugiseră înainte de a fi altoiți. Ce știau ei, câte cruzimi înduraseră înaintașii lor pentru a-și păstra neamul și glia .... A intrat în secția de miliție încrezător, gândind că șeful de post este pus pe șotii, neputându-și închipui că în societatea socialistă multilateral dezvoltată
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
și alții, toți reprezentanți ai marii culturi, demni de admirația și respectul posterității. Fericirea lui Steinhardt rezidă în capacitatea lui uimitoare de a cuceri libertatea interioară, folosindu-se de instrumentele spiritului dintre cele mai diferite cum ar fi credința creștină altoită pe propria sa gândire și înțelegere a lucrurilor, o cultură vastă, o mecanică fină a ideilor, gustul pentru paradox, cu citate din Biblie, Martin Luther, Salvator Dali, Thomas Morus, Kirkegaard, Dostoievski, Cervantes și alții. La el „Celula se transformă neîntrerupt
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
lui Mihai Eminescu”), repectiv - “Nimic de zis, la vremea lui / Se părea că totu-i greu! / Azi nicio diferență nu-i / Și îl pomenim mereu... În societate este / La tot pasul întâlnit / Cu năravul de poveste, / Ba, mai mult, și altoit... (“Belestemul lui Ion Luca Caragiale”). Și într-un caz și în altul, poetul are grijă să ne atragă atenția asupra faptului că la noi, la români, istoria se repetă întotdeauna, în fapt - că noi nu învățăm nimic din ea din moment ce
GEORGE ACHIM ȘI ALE SALE... BLESTEME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366401_a_367730]
-
o mărturie a acestui alai vessel ce a uimit încă de atunci omenirea au rămas în folclorul românesc unele jocuri populare? Pornind de la ideea directoare că izvoarele prime ale culturii românești se află în valori autohtone pe care s-au altoit valori ale arealului balcanic, dorim să reamintim cuvintele pline de adevăr pe care le rostea acum o jumătate de veac un profund cugetător și sublim poet român, Dan Botta. „Prin Orpheu, Eumolp și Pitagora- prin cultele și doctrinele inițiate de
MIRACOLUL PERENITĂŢII TRADIŢIILOR POPULARE ROMÂNEŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366538_a_367867]
-
Mi-e greu și doare ghebul vieții dintre umeri, umeri roșii, umeri goi de-atâția maci uciși și-atâtea ploi venind povara să mi-o poarte în fiecare zi de Vineri. Aruncă-n lume, Doamne, busuioc Și pune grădinarii să altoiască spinii pe valuri, nu pe flori, coroana să mi-o port de-acum, regal ca-n orice zi de Vineri. La fiecare treierat-capăt de drum, final de anotimp rămân uitate-n agonie atâtea spice fă-le, Doamne, cuie ! Dă drumul
SĂ NU MAI FIE MÂINE ZI DE VINERI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366580_a_367909]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > IUBEȘTE-TE... Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului Iubește-ți fiecare rid ce-aseară nu-l aveai și azi îl vezi făcându-i curte ochiului, iubește-ți albul altoit pe tâmplă, ce parc-aseară nu era și azi un Don Juan se vrea, vorbindu-ți iar despre iubire, iubește-ți mâna dreaptă ce-aseară, curioasă și cuminte, o carte-ți răsfoia, pe canapea, și azi pe inimă-și găsește
IUBEŞTE-TE... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366617_a_367946]
-
a scris un mac rănit...... VI. IUBEȘTE-TE..., de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2052 din 13 august 2016. Iubește-ți fiecare rid ce-aseară nu-l aveai și azi îl vezi făcându-i curte ochiului, iubește-ți albul altoit pe tâmplă, ce parc-aseară nu era și azi un Don Juan se vrea, vorbindu-ți iar despre iubire, iubește-ți mâna dreaptă ce-aseară, curioasă și cuminte, o carte-ți răsfoia, pe canapea, și azi pe inimă-și găsește
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
îmbătrânit de ani, de drumuri multe fără de popas, de căutări, de rătăciri ... Iubește-te ca pe-un poem scris nu demult, ... Citește mai mult Iubește-ți fiecare ridce-aseară nu-l aveaiși aziîl vezi făcându-i curte ochiului,iubește-ți albul altoit pe tâmplă,ce parc-aseară nu erași aziun Don Juan se vrea,vorbindu-ți iar despre iubire,iubește-ți mâna dreaptăce-aseară, curioasă și cuminte,o carte-ți răsfoia, pe canapea,și azipe inimă-și găsește tihna,oftând ușor de vreo
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Mi-e greu și doare ghebul vieții dintre umeri, umeri roșii, umeri goi de-atâția maci uciși și-atâtea ploi venind povara să mi-o poarte în fiecare zi de Vineri. Aruncă-n lume, Doamne, busuioc Și pune grădinarii să altoiască spinii pe valuri, nu pe flori, coroana să mi-o port de-acum, regal ca-n orice zi de Vineri. La fiecare treierat-capăt de drum, final de anotimp rămân uitate-n agonie atâtea spice fă-le, Doamne, cuie ! Dă drumul
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
răstignire. Citește mai mult Mi-e greu și doare ghebul vieții dintre umeri,umeri roșii, umeri goi de-atâția maci ucișiși-atâtea ploi venind povara să mi-o poarteîn fiecare zi de Vineri.Aruncă-n lume, Doamne, busuiocși pune grădinarii să altoiască spinii pe valuri, nu pe flori,coroana să mi-o port de-acum, regalca-n orice zi de Vineri.La fiecare treierat-capăt de drum, final de anotimprămân uitate-n agonie atâtea spicefă-le, Doamne, cuie ! Dă drumul mâinilor, le lasăîn gest uman
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
se crede omul ăsta? Cum își permite, un general, să vorbească așa cu ea? Mai ales că se cam știe că e fata lui Antal! E războinic? Ei, lasă că va vorbi ea cu tatăl ei, să mi ți-l altoiască!” Acest gând final o mulțumi și, zâmbind, ieși afară, să admire frumusețea dimineții. Soarele ardea deja, așa că nu stătu mult pe punte, ci se aciuă în plasa ei preferată, la umbra velelor. Aela își luă harpa și veni lângă prințesă
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
opri, pocnind din biciușcă și urlând la ei: - Ho, mișeilor! Unde vă este vitejia? V-ați speriat doar la vederea dușmanilor? Ați uitat cât de puternici sunteți? La luptă! Atacați! Dușmanul este surprins și speriat! Și pocnea mereu din bici, altoind pe luptătorii din jurul său. Generalul Prăpădenie începu să urle și el, azvârlind cu biciușca în luptători: - În formație “Vârf de Săgeată”, atacați! Și jap! cu biciușca. Am zis “Atacați!” Și jap! în dreapta, jap! în stânga. Luptătorii, stimulați în felul ăsta, își
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Semn de lectură, o trăsătură, Cum ai cresta cu un cuțit, Semn diabolic pe un buric. Eu scriu poemul, Tu pui doar semnul, Eu sângerez. Alți huhurezi stau și pândesc, Mărturisesc, scriu pentru mine Semne divine, Pun pentru voi Cuvântul altoi. Poezia nu este un act de plăcere, Nici aparență și nici părere, este o simplă rană pe cord, nimic nu schimbă sensul spre Nord. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Semn de lectură / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366
SEMN DE LECTURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361646_a_362975]
-
UN HOȚ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 979 din 05 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Unde mi-e dorul ce umbla de la tine la mine de la mine la tine pe frunze , pe ploi pe tremurul serii pe gândul altoi? s-o fi dus la munte, la mare sau stă la vreun colț ca un hoț pândește vreo călătoare cu doi metri de picioare ce știu eu... lumea e mare totuși aștept dacă apare am să-l îmbrac de sărbătoare
CA UN HOŢ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351832_a_353161]
-
și dădu seama că acela era sângele ei, sângele care i se scurgea din trup și care lua cu el în eternitate clipa cerșetoare a supremului infinit, transformând într-o ofrandă silită poarta de pe marginea neuitării. Pleca din zariștea pământească, altoindu-și lacrimile pe tulpina unui catafalc însângerat, scriind o istorie macabră pe care o refuza cu înverșunare, zbătându-se în neputință, uimită de violența lumii. Militarii își făcură treaba cu o poftă pasională, apocaliptic-răzbunători, dornici de fapte năprasnice care să
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]