1,068 matches
-
ianuarie 2017. A îngălbenit demult, un gând la tâmple, timid, aștepta o minune să se-ntâmple, totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce, căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce. Deseori, însingurat, rătăcea neputincios, chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune, căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune. Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit, doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază de soare, desprinsă din suflet, a-ncălzit alt gând răpus
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mai mult A îngălbenit demult, un gând la tâmple,timid, aștepta o minune să se-ntâmple,totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce,căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce.Deseori, însingurat, rătăcea neputincios,chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune,căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune.Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit,doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit,dar o rază de soare, desprinsă din suflet,a-ncălzit alt gând răpus
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
șeful său temporar să poarte un steag la o întâmpinare a paranoicului care urma să aterizeze cu elicopterul spre a le ține brăilenilor mobilizați cu forța un discurs mobilizator. Cuprins de o lehamite vecină cu greața existențială de care vorbește alunecosul, imoralul și cameleonicul Sartre în romanul sugestiv intitulat La Nausée, purtătorul falei patriotice se descotorosește de drapelul roșu pe care-l reazemă de un zid și dezertează subit de la mărețele idealuri de care trebuia să se lase dopat cu înflăcărare
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
ferește, instabilitatea politică. Nu, sunt riscurile cu care ne-a „blagoslovit” natura pe de o parte și progresul tehnic, pe de cealaltă. Despre cutremure se cunoaște, anii 1990 aducând în prim plan zona Banloc, una, se pare, printre cele mai „alunecoase”, după Vrancea, deținătoarea tristului titlu de capitală a seismelor. Capitolul inundații e prea recent și la o dimensiune care ne scutește de alte comentarii. Cu o cale ferată ce trece prin buricul târgului, cu drumuri europene și un trafic feroviar
Agenda2005-36-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284161_a_285490]
-
acesta ioc! Nu au găsit izvorul ci un râu care le-a tăiat calea. Deși puțin tulbure, apa le-a potolit setea. Au observat o droaie de pești care populau apa și s-au gândit să-și astâmpere foamea. Dar alunecoșii pești nu erau proști să se lase prinși și a durat multicel până au căpătat îndemânarea necesară să-i prindă. Tocmai atunci i-a venit Evei sorocul să aducă pe lume primul bebeluș. Era o fetiță. După ce Eva a grijit
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
să-l refuze pe tânăr. Odată rămași singuri, Gloria și Ștefan nu știau ce să facă. Să-i urmeze pe cei doi, sau să rămână la masă și să încerce să lege dacă se poate, o discuție pe un teren alunecos cum ar fi... prietenia dintre o femeie și un bărbat? Îi priveau tăcuți pe cei doi tineri care, îmbrăcați în alb, păreau două lebede grațioase pe luciul unui lac, într-un dans al iubirii. Tânărul părea a fi un dansator
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
către capul satului. Într-acolo se află casa presupușilor hoți. Se oprește la poartă la ei și la chemările sale iese Felix, un bărbat tânăr cam de vârsta lui Vulpe, însă mai robust, ceva mai scund și negricios , cu privirile alunecoase care îți lăsa impresia, că e un om cam timid, însă era doar o aparență. Atunci când vorbea, nu privea niciodată interlocutorul în față. Privirea lui se furișa pe de lături și buza de sus cu o despicătură adâncă în mijloc
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
bine că acestea să nu aibă idei/păreri. Poate de aceea nu se iau măsuri concrete pentru a facilita întoarcerea. Capital: Cum e să fii avocat în Spania? Cum e legea românească față de cea din Spania? La fel de interprettabilă și la fel de “alunecoasa”? A. L.: Este o experiență extraodinara. Să fi avocat aici, mai ales în birouri din prima linie, vezi cum muncă trabuie să fie una matematică, exactă, perfectă. Clientul este tratat ca si cum ar fi unicul client. Iar rezultatul dat clientului trebuie
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
acestora este în glumă, cu un umor amical imperceptibil, ,,în doi peri” ori apodictică. Pe oltean nu prea ai de unde să-l apuci și să-l ții sigur în mână, întrucât este iute ca ardeiul cel mai iute, furtunatic și alunecos precum peștii numiți oclei și bibani, fâțe, păstrăvi sau Regina Bălții, dar și de neatins în țâșnirea lor spre nadir, unde încă îi mai cheamă duhul uneia dintre cele mai rapide păsări de pradă: zăganul - vulturul oltenesc, pe cale de dispariție
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi, așa ceva dă bine În thriller-uri americănești; În viață, o atare speranță frizează ridicolul. Și atunci? Ce joc făcuse cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era că n-avea nimic Înregistrat pe ea, o adăugase la derută, pentru ca totul să pară mai misterios și mai credibil. Pe măsură ce mă afundam În asemenea considerații dilematice, Elvira mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă cu un etaj la parter ședea un plăpumar sus locuia mama Jana capul ei alb și rotund ca un bulgăre de zăpadă topindu-se Încet În fereastră Îl duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că Îl cunosc mai de mult, de prin anii cincizeci, și frica lui de mine că aș fi putut fi martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea cu totul altfel față pe partea lucioasă și alunecoasă. — Dragule, poate că nu ar trebui să fac asta, dar nu am mai avut niciodată o astfel de șansă, nici măcar când eram tânără. Pot să ajuns să înregistrez și la radio. Asculți, Dave? Nu pari să auzi nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar Paul și-a canalizat energia înspre carieră, în timp ce Claire părea că se consumă singură. Amândoi studiaseră designul de interior, însă Paul o ducea mai bine decât ea, iar asta se datora mai mult personalității lui decât talentului. Paul era alunecos și amabil cu oamenii de la care voia să obțină ceva, pe când Claire nu cunoștea sensul cuvântului compromis. —Bună, Sam, cum merge treaba? m-a întrebat Paul cu ochii strălucitor de albaștri. M-am trezit că îi zâmbesc înapoi sedusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
calcă neanunțați pe carosabil, cu ochii fixați pe vitrina Marks and Spencer, întorcându-și uimiți capetele când mașinii tale îi scârțâie frânele și se oprește la câțiva centimetri de ei. Când am ajuns la destinația Laurei Archer, îmi simțeam palmele alunecoase de la transpirație. Au fost dăți când eram gata să pierd taxiul și, chiar dacă nu am omorât pe nimeni în drum, aproape că o făcusem de câteva ori. Ne aflam în inima orașului, unde fastuoșii monștri postmoderni își frecau umerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lucru care l-ar putea opri. Vreau să simt că trăiesc, am spus. Fă-mă să mă simt vie. Știa exact ce voiam să spun; era în aceeași stare cu a mea. Picături reci pe față și pe mâini, pielea alunecoasă plină de transpirație fierbinte, cu gust sărat și excitant. Ne-am luptat toată noaptea ca niște animale, într-o liniște stranie, singurul sunet fiind cel al corpurilor noastre care se întâlneau, se pătrundeau, se luptau disperate unul cu altul, găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]