310 matches
-
liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă! Fiindcă acum, când scriu, îl văd, o văd, îi simt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te văd. Amabil până în măduva oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luăm primul avion spre Camp MacArthur. — Bine, domnule, răspunse maiorul. Conversația cu Fort Dix se întrerupse. Russ îmi spuse: — Harry are gripă. Ce-ai zice de-o călătorie la New Jersey, istețule? — Vorbești serios? Dacă soldatul ăla o să pomenească de alunițele de pe fundul lui Elizabeth, da. — Întreabă-l despre crestături. Chestiile care n-au apărut în ziare. Russ clătină din cap. — Nu. I-ar putea înfierbânta imaginația. Dacă-i pe bune, ne ducem acolo pe șest și ne întoarcem din Jersey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mult cu imaginea sa. Tipul de pe fundul sertarului avea o burtă de bere, iar antebrațele și umerii aveau mai mult grăsime decât mușchi. Chiar și fără paloarea morții, ar fi fost alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu alunițe și o iritație ușoară. Și fără rotule. Ambele picioare păroase aveau găuri zdrențuite În locul unde la oamenii normali erau genunchii. Carnea era smulsă În dreptul articulației, iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
corpul cu o curiozitate bolnăvicioasă; nu știu de ce aveam siguranța că voi descoperi semnele după care se putea deduce că ea era aceea care...; mă uitam atent la pulpele ei de femeie formată, oprindu-mă la orice amănunt, la o aluniță sau la o umflătură a cărnii Întâmplătoare, ce pentru mine nu reprezenta decât o dovadă că ea a fost cu acel băiat În acel loc și a făcut... Convins de descoperire, nu aveam curajul să urc cu privirea În restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi nevoie în cazul dumneavoastră. Al dumneavoastră este doar un tatuaj de duzină. Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și, din cala unui bampor dă pescuit, am strigat adio la suavile savane liliachii, la hățișurile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
același lucru. Nici o virgulă, nici un punct și virgulă, nici un cuvânt diferit! Descoperirea, rod gratuit al hazardului, e, desigur, lipsită de importanță pentru o serioasă evaluare a versatilei opere vilaseciene, dar o menționăm la sfârșit, doar din pură curiozitate. Această soi-disante aluniță adaugă o nouă și neîndoielnică dimensiune filosofică menționatei plaquette, dovedind Încă o dată că, În pofida mărunțișurilor care obișnuiesc să-l rătăcească pe pigmeu, Arta e una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urcat În omnibuz. În locantă, care nu doar unu mă cunoaște În ea dân vedere și mă salută cu respect, am mâncat și-am șuetat dă mai mare dragu. A fost o cină cu toate pânzele sus, fără baremi o aluniță: chiar baronu cobora mereu la cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
enervantă, dacă te gîndești că s-a făcut atîta caz de frumusețea ei de parcă filmele-s concursuri de Miss, frumusețe care pe lîngă faptul că n-avea nici o importanță nici nu era cine știe ce. Era grăsuță. Ca să nu mai amintesc de alunița aia de pe obraz, pe care orice femeie normală o poartă pe spinare. Și, surpriză! Am descoperit că Taylor are cea mai Înaltă clasă. George Segal tînăr și Sandy Denis, precisă ca Întotdeauna, ce păcat că n-a fost folosită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
7” a doamnei Beclean ce ne arată, la simpla rostire a cuvîntului Iliescu, o fire de reporter populat de senzații de plutire. Ca a Stelianei Gârbea, care-a băgat de seamă drept În Totuși iubirea că „i-au apărut niște alunițe În anumite părți ale organismului, motiv pentru care actul sexual mai mult o doare decît Îi place”. Dr. C. Ionescu-TÎrgoviște Îi răspunde Încurajator: „alunițele pot fi În element atractiv pentru sexul opus”. În special dacă-s amplasate pe organism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Stelianei Gârbea, care-a băgat de seamă drept În Totuși iubirea că „i-au apărut niște alunițe În anumite părți ale organismului, motiv pentru care actul sexual mai mult o doare decît Îi place”. Dr. C. Ionescu-TÎrgoviște Îi răspunde Încurajator: „alunițele pot fi În element atractiv pentru sexul opus”. În special dacă-s amplasate pe organism și nu În spațiu. Dragoste durdulie, ceva nou. Din care nu rețin decît trimiterea la obeza durdulie din tramvai care-mi ocupă În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mod prin care putem păcăli moartea și exista mai departe. Arată cu ochii spre patul de alături, acolo unde două mici făpturi gânguresc liniștit, simțindu-se în siguranță. Emilia... și Adela, cea mică. La cea mare ai să vezi o aluniță în formă de inimă pe brațul drept, asemănătoare cu a ta. Să știi că ele te cunosc foarte bine. Încă din pântec le-am vorbit despre tatăl lor. Marius se ridică, înconjoară patul Smarandei și aplecat deasupra celor două păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și surprinse. Ocupă și el un loc pe scaunele înșirate la perete și așteaptă. Nu durează mult și ușa se deschide, făcând loc unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piciorul stâng al Mariei are o dimensiune apreciabilă. Nu crescuse într-o noapte cât alții într-un an, dar parcă era mai amplu și mai rotund decât oricare dintre degetele pe care le întâlnisem până atunci. Zglobiu, spătos, cu-o aluniță fluturând victorioasă pe buric, îmi dădea cu tifla, convins că nu i se poate întâmpla nimic. L-am botezat Bismarck, după numele celui mai grozav vas de luptă din toate timpurile, și, din acel moment, am devenit de nedespărțit. Formam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piciorușe se delectau cu motivul umbrei sau al ruinelor, cu tema istoriei glorioase sau antiteza trecut-prezent, înainte să-și consume biologia într-o mușcătură de tegument. Crimele se petreceau lasciv, pe sub brățări gigantice de plastic sau printre podoabele întunecate ale alunițelor, la adăpostul firelor de păr. Iubirile se nășteau și mureau repede, topite de fâșii monstruoase de lumină. Viața își urma cursul; alte colonii le înlocuiau pe cele dispărute, într-o deplasare imperceptibilă, aproape senzuală, a timpului. Lâncezeam cu volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corp se producea o ruptură, un soi de lentă decapitare la capătul căreia mă pomeneam cu un străin în pat. Ar fi putut fi oricine acolo, împachetat în sulurile de carne. Femeia pe care o cunoșteam eu, intim, până la ultima aluniță, lipsea cu tot ce mi-era mie drag și adresat, nu mișca un mușchi, nu-i simțeam respirația, nu răspundea privirii mele, parcă se evaporase, lăsând în urmă un manechin de pluș. Mă strecuram sub cearșaf și, abia când degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de sus până jos. Coloana curbată, capul parcă prea mare, un pic strâmb. Buzele obișnuite. Ochii verzi, unul puțin mai mic decât celălalt. Gâtul lung, bun de-ascuns (probabil de-aia purtam col-roulé-uri, uneori și vara). Umerii osoși, pieptul cu alunițe (moștenire pe linie maternă), coastele ca un acordeon. Abdomenul ferm, fără pic de burtă. Sexul mare, energic. Lipsa feselor (o dramă pentru femei, pe care, și dacă ar scrie zeci de tratate, tot n-ai înțelege-o: ce le trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mușcatele și kalanchoe. Seara, zăceam în trening pe canapea, cu tricourile atârnând din pantalon. Rutina existenței domestice, plăcută și calmă, ne garnisea deja zilele și nopțile, oricât de mult am fi încercat s-o ignorăm: ne învățasem săruturile, cunoșteam locul alunițelor (Maria purta una chiar pe Bismarck, sub buricul lui deocheat), exersam din ce în ce mai rar schimbul de haine și identități (cum procedam la început, eu purtându-i vestuțele, ea îmbrăcând cămășile mele lungane), știam pe de rost alinierea tricourilor, pantalonilor și puloverelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era puțin cocoșat, de-aceeași înălțime cu mine. Avea în jur de cincizeci de ani, părul rar și vopsit șaten, și-o față lată, cu riduri pe frunte și pungi sub ochi. Pe nas îi creștea un neg sau o aluniță alb-roz, cu irizații maronii. Nu deranja, dar îți fura privirea, ca un fier roșu. „Știu, m-ați anunțat la telefon că ați vorbit cu mama. Lucrați pentru Anticari?“, a încercat la rândul lui inginerul să mă surprindă. „Nu.“, am negat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]