323 matches
-
palat cu remiză pentru trăsuri, grădină, piscină, o mică livadă În care se pierdea cînd avea doi ani și Îl găseau Întotdeauna Încremenit În cîte un loc și privind, bunăoară, o floare; cu un pavilion separat pentru servitori, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos; În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Murise cînd el avea un an și jumătate. De cîteva luni Julius hoinărea prin palat, dintr-un capăt la celălalt, căutînd să rămînă singur, dacă se putea. O zbughea spre pavilionul slugilor, care era, cum am mai spus, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos, dar Încă nu Îndrăznea să se apropie prea mult. Adevărul e că atunci cînd taică-su a căzut la pat bolnav de cancer, tot palatul se Învîrtea În jurul camerei bolnavului, În afară de copiii lui, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eliberare a criminalului și a altor infractori de calibru; de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data În bolboroseala, voalata de emoții nestăpânite, cu alunița de pe câmpul obrajilor parcă mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul de om pitic, peste care pedeapsă lui Dumnezeu nu iartă, nici În ultima clipă. O spunea privirea și figură
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și fost”, zise Belbo. „Și zdup cu el la celulele secrete, În fiecare zi câte o baie În ulei, ca să se poată prăji mai bine după aceea.” „Ca niște copii”, Încheie Diotallevi. Am fost Întrerupți de o fată, cu o aluniță cât căpșuna pe nas, care ținea niște foi În mână. Ne Întrebă dacă am semnat pentru tovarășii argentinieni arestați. Belbo semnă imediat, fără să se uite pe foaie. „În orice caz, o duc mai rău ca mine”, zise către Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nici o piedică în calea acestei căsătorii. Dacă i-ar fi cerut cineva părerea, Anjali ar fi spus că era o căsătorie de rău augur. O văzuse deseori pe Amrita goală. O examinase cu atenție și văzuse că fata avea o aluniță pe pântece, chiar în mijloc, sub sâni. Semnificația acesteia era foarte clară, îi șoptise ea lui mali. Mireasa va muri tânără. Ghinionistul mire era un tânăr foarte serios, pe nume Amar Nath, care, de curând, începuse să practice dreptul, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
remarcat la întrunirile publice, soția lui se rotunjea pe zi ce trece, iar Anjali țesea în jurul ei intrigi savuroase. Apoi, într-o după-amiază, s-a auzit un țipăt din curte. Amrita intrase în durerile facerii. Influențele nefaste ale safirului și aluniței începuseră să se arate. Înainte ca Pran Nath să-și facă intrarea pe această lume, a fost chemat astrologul. Familia l-a instalat sub un ventilator pe verandă, la umbră, unde omul s-a așezat să-și bea ceaiul îndulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
număr de telefon. Același lucru îl va face și el. De altfel, ei doi rămân singurii care se vor mișca mai mult în acest spectacol. Sunt câteva momente care nu îți vor ieși ușor din cap: el își descoperă toate alunițele de pe corp, iar ea va uni cu un ruj, puțin mai târziu, câteva dintre ele și va obține „Carul mic“; ea își pune pielea și colăceii de pe abdomen la treabă, realizând astfel o nouă coregrafie; cu același ruj, el desenează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
spătarul o întrebă câți ani are, cine-i sunt părinții, dacă ei știu ce face ea prin palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot soiul de adnotări cu cerneală roșie. — Păi, vezi, am continuat, faptul că are autorizație de mecanic categoria I este o caracteristică aparte. Doar nu-i totuna cu o cicatrice lăsată de o operație de apendicită sau o urmă de aluniță. Tare mă-ncurcă lumea asta care nu-mi spune tot ce are de spus de la bun Început. — Ai dreptate, nu e bine, rîse el țuguindu-și buzele. Își Întinse brusc un deget și-l trecu peste coastele mele. Apoi continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită la fața femeii, roșioară, îngrijită, cu o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite de-a lungul plimbării prin magazin, se feri să se mai atingă de ceva, deși vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură făcută, se umpleau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de personaje. Bineînțeles, dup\ puțin timp pot reface imaginea întreagă a lui Naoko. Încerc să o reconstitui din fragmente: mâna ei mică și rece; părul drept și frumos pe care-l mângâiam deseori; lobul rotund și moale al urechii, cu alunița minusculă de sub el; haina din blană de cămilă pe care o purta deseori iarna; obiceiul de a te privi direct în ochi când îți punea o întrebare; ușorul tremurat al glasului, din când în când, de parcă vorbea de pe vârful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a ajunge la Johnny Cash Înainte să moară. Vreau să spun că tipul trebuia să vină la Istanbul, a murit fără să știe că avea fani Împătimiți aici... Pe chipul Caricaturistului Alcoolic a Înflorit un zâmbet blând. I-a sărutat alunița mică de pe obrazul stâng, i-a mângâiat ușor gâtul, până când mâinile sale au Început să coboare spre sânii ei ampli, cuprinzându-i În căușul palmelor. Sărutul a fost ostentativ, lung, Însă Împletit de asemenea cu o urmă de forță, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și, din cala unui bampor dă pescuit, am strigat adio la suavile savane liliachii, la hățișurile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
același lucru. Nici o virgulă, nici un punct și virgulă, nici un cuvânt diferit! Descoperirea, rod gratuit al hazardului, e, desigur, lipsită de importanță pentru o serioasă evaluare a versatilei opere vilaseciene, dar o menționăm la sfârșit, doar din pură curiozitate. Această soi-disante aluniță adaugă o nouă și neîndoielnică dimensiune filosofică menționatei plaquette, dovedind Încă o dată că, În pofida mărunțișurilor care obișnuiesc să-l rătăcească pe pigmeu, Arta e una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urcat În omnibuz. În locantă, care nu doar unu mă cunoaște În ea dân vedere și mă salută cu respect, am mâncat și-am șuetat dă mai mare dragu. A fost o cină cu toate pânzele sus, fără baremi o aluniță: chiar baronu cobora mereu la cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când și când. La un moment dat, polițistul i-a adus niște șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi număram alunițele de pe umăr. Prin ușa deschisă spre stradă se vedea că se întunecase. Șoferul autobuzului îmi trecea în revistă tot felul de accidente din viața lui. Te-am sunat să-ți spun că m-a lovit un autobuz în Piața Romană
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mult cu imaginea sa. Tipul de pe fundul sertarului avea o burtă de bere, iar antebrațele și umerii aveau mai mult grăsime decât mușchi. Chiar și fără paloarea morții, ar fi fost alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu alunițe și o iritație ușoară. Și fără rotule. Ambele picioare păroase aveau găuri zdrențuite În locul unde la oamenii normali erau genunchii. Carnea era smulsă În dreptul articulației, iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi nevoie în cazul dumneavoastră. Al dumneavoastră este doar un tatuaj de duzină. Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță nesănătoasă. Alice începuse să capete paloarea unei coli de hârtie neatinsă de multă vreme și înțepeneala unei coperte de carte niciodată deschisă. Mary fusese cu Alice în librăria în care o femeie a deschis unul dintre romanele mai vechi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
inconvenient, vedea În repatriere, la două secole și jumătate de la sosirea strămoșilor ei În comitatul Sătmarului, mîntuirea de toate hărțuielile existenței: de la banii insuficienți, la bîrfele colegelor. Vedea și Împlinirea tuturor dorințelor sale, de la cauterizarea cu simț estetic a unei alunițe incomode de pe gît, la zborul cu zeppelinul. Se Îmbibase de euforia unor vise nerostite pînă atunci, ataca subiecte neașteptate, vorbea adesea ca-n transă. Își amintea de iubiri mai recente ori mai Îndepărtate, nu-mi dădeam seama dacă erau jocuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ajuns că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare din gene apar dacă mi le-nchipui ca atare, dacă le inventez. Imaginea ei, ca să se construiască, să strălucească, are nevoie de timp. Poate doar de cîteva secunde, dar asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Grăsimea infiltrată formase pete pe carton, țări imaginare pe o hartă fantastică a lumii. Lasă prăjiturile alea În pace, hoțoman mic, a strigat cineva. Adam s-a Întors spre persoana care Îl acuza de furt, o femeie dolofană cu o aluniță la colțul gurii care o făcea să pară că zâmbește În bătaie de joc. — Dar eu am bani! Doar ce și-a auzit vocea și și-a dat seama că suna a minciună. A băgat mâna În buzunar. Nimic! În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce și-a auzit vocea și și-a dat seama că suna a minciună. A băgat mâna În buzunar. Nimic! În celălalt buzunar. Tot nimic! — Voi, ăștia mici, sunteți pe zi ce trece tot mai răi, a zis femeia cu aluniță zâmbind cu zâmbetul ei strâmb care nu era deloc un zâmbet. Ca niște câini lihniți, așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]