5,281 matches
-
destul de anevoios, se fac însemnări din (aproximativ) un deceniu de viață: 1963-1971. Jurnalul începe cu o febră de 38 de grade a diaristului și se încheie, simetric, tot la temperatură ridicată, cu tezele din iulie. Posibil ca titlul să facă aluzie la o stare febrilă a autorului în toți acești ani, dar sensul rămîne imprecis, greu de descifrat. Autorul, după cum rezultă din notațiile amănunțite, nu mai puțin încîlcite, lucrează în acest timp la un dicționar (probabil lingvistic sau poate ortografic - obsesia
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
include, cu folos, în Alfabetul doamnelor, eseu, în treacăt fie zis, preocupat exclusiv de personaje de hîrtie și care ignoră femeile reale). În timp ce soția autorului, Dorina, care, în 1963 este comparată cu “o lebădă grăsuță” sau cu “un pepene alb” (aluzii tandre la faptul că este însărcinată) este o figură de fundal, un fel de zeiță a casei, o păzitoare a dragostei etc., în prim-plan apar iubiri extraconjugale mai mult sau mai puțin platonice. Cele mai puternice figuri din galeria
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
de povestiri și nuvele, sau de cîte un roman scurt precum Caiet pentru..., Dimineața devreme ori Seara tîrziu, trecute prin cenzura comunistă, și poate de aceea excelînd în calități care scapă chiar cenzorului celui mai inteligent: ironie, alegorie, metaforă poetică, aluzie intertextuală și alte forme literare ale acelui ductus obliquus despre care vorbește atît de subtil Leo Strauss în cartea sa Persecution and the Art of Writing. Analogia nu trebuie însă dusă prea departe. Tînărul Mann își scria romanul declinului unei
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ai Uniunii. Cezar Ivănescu, un poet relativ tînăr, cu faimă de huligan (are o față pămîntie, osoasă, cu ochi sticloși), a început prin a spune că raportul prezentat de Macovescu a fost redactat într-un limbaj "arierat". Apoi a făcut aluzie la Goma, zicînd că "unii dintre colegii noștri" au foste excluși într-o ședință secretă și cerînd să ni se spună și nouă "de ce", nu de alta, dar cu unii dintre ei ne-am fi putut plimba pe stradă, fără
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
a face cîteva reflexii despre "condiția de scriitor". Arată că s-a cerut modificarea în rău a legii drepturilor de autor. Scriitorul trăiește de vreo trei ani încoace "într-o atmosferă de insecuritate". Revistele sînt dominate de ranchiunele unora. Face aluzie la Fănuș Neagu, care-l atacase în ajun, calificîndu-l drept "mic Stalin", care-și face de cap la Editura Cartea Românească. Fără să-l numească, zice despre el că e unul din "huliganii activi ai Uniunii Sciitorilor". Vorbind de "infernul
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
Călătoria argonauților este și una întreprinsă pe mările sufletești interioare, în vederea încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe una din versiunile mitului dionisiac, și anume pe aceea care-l înfățișează pe zeul viței de vie, al beției și petrecerilor ca
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
e urmărită gradual în memorabile secvențe, în această parabolă scrisă înainte de sfârșitul războiului, în care se poate vedea, cum spuneam, o trimitere la situații și procese de aceeași factură petrecute în trecutul apropiat. Metamorfoza lui Sebastian Românu, altă povestire, cuprinde aluzii la o Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații provocatoare mai ales pentru românii zilei de azi. Argumentele sunt însă valide și sclipitoare. Recomand această carte cât pot de imperativ. E pasionantă.
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
au văzut 15 minute din toate edițiile așa zisului show TV), e una. Dar să te aștepți la minimă decentă ... cred că nu e cazul. Acea decentă ... care vine din cei 7 ani “în tibet” [sunt sigur că ai prins aluzia], pe care domunul Cătălin Ștefan Ion, insistă să nu ne-o arate, e ceva ce ar trebui să vedem totuși pe un post TV cu acoperire națională. Asta însă e o altă discuție, pe care nu sunt în măsură s-
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
suntem intoleranți? Sesizat! Nu cred că are cineva așteptări prea mari de la Cheloo, dar, să fie difuzat momentul, de către Antenă 1 e cam mult..asta e cel mai intrigant. Și Bitman a gafat-o puțin la prima etapă cu unele aluzii, dar s-a redresat frumos:) Nu știu cât la suta din români sunt homofobi, sau rasiști ș.a.m.d., insă știu că nu e normal ca într-o țară de drept discriminarea să aibă “voce” pentru ca mai ales când vocea răsună așa
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
hotel din centrul Bucureștiului, unde fiecare cameră este altfel decorată, cu multă imaginație și foarte bun gust. În micul restaurant de la parter, ne așteaptă tortul și șampania. De pe tort scoate limba la mine un crocodil de marțipan, mic și verde, aluzie la o melodie de Andrieș pe care o fredonez frecvent - “crocodilu dilu dil, verde, lacom, inutil”. Lângă el, bomboanele mele preferate - migdale glasate. Atenția pentru detalii mă copleșește. Sunt inca plin de energie, deși am trecut prin atâtea scene și
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
Dragoș Bucurenci "Lăsată liberă, jucăria se deplasează înainte." Soru-mea a descoperit la țară o jucărie a copilăriei mele, robotul MG1 (stați blânzi, nicio aluzie politică). Vrea sa-l doneze arhivei comunismului de la Muzeul Țăranului Român. Cam cât de bătrân credeți că mă face chestia asta să mă simt? Destul de bătrân, încât la prima citire să exclam “Dumnezeule...Dragoș...Comunismul”, o istorie întreaga... daaa breee
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
nu știu ce core doi/dualcore vor fi nostalgici după ele. parcă îmi amintesc cum stăteam să se încălzească ,,HC91” Bătrân cu adevarat vei fi atunci când te vom invita chiar pe tine să te arhivam la fond special Șoimii Patriei. Tot fără aluzii politice, o fi existând și MG2? la Muzeul Țăranului Român? pe mine măr face să mă simt nu doar bătrân ci și țăran Cam de vreo 28 de ani...și deja piesă de muzeu?Vai,vai,vai....și eu care
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
îngrijorează familia fetei care îl îndepărtează diplomatic pe intelectual măritînd fata cu un feroviar de-al lor, ca să nu le contamineze neamul cu mofturi livrești. În schimb Princepele din romanul omonim și amantul său Messer Ottaviano citesc enorm și fac aluzii la cele mai obscure scrieri medievale și renascentiste, la cărți vrăjitorești dar și la Scriptură ori la sonetele lui Michelangelo. Ei cercetează "folete". Messerul vrea să construiască pe Dîmbovița cetăți ideale după tratatele astrologice și prevăzute cu orgi acvatice. Pe
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
sonetele lui Michelangelo. Ei cercetează "folete". Messerul vrea să construiască pe Dîmbovița cetăți ideale după tratatele astrologice și prevăzute cu orgi acvatice. Pe teren treaba iese prost. Lucrarea nu trece de săparea fundațiilor. Deținuții racolați cu sutele pe vini imaginare (aluzie la Canalul lui Gheorghiu-Dej) crapă de sete în stepă și paznicii, cuprinși de milă, le dau un sfat ineficace: - Beți-vă pișatul. Șantierul e oprit și Princepele se cufundă în alte lecturi. La G. Călinescu, în Bietul Ioanide personajele cititoare
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
s. m.) însuși, pe care-l etalează Craii noștri (ca și, în zilele Congresului dansant, claudicantul Charles-Maurice5): acest vechi privilegiu, sau apanaj, monarhic (după cum știm și din tabloul lui Rigaud, înfățișându-l pe Regele-Soare), la care, într-un fel, făceau aluzie "les souliers rouges" ai Doamnei de Guermantes (ca și, nu mai puțin, ai Iepei-Roșii dintr-un roman de Ștefan Bănulescu). Și, mai cu seamă, e banala (?) scarlatină, de care moare tânăra Ilinca, ursita, în zadar, a lui Pantazi, - cel pe-
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
lumea evreiască. Și totuși, cine citește cu atenție (eventual de două ori) notațiile jurnalului, inclusiv cele timpurii, constată că această vocație pare a avea o cauză ascunsă, cu grijă tăinuită, o dramă personală intimă la care se face destul de des aluzie. Sebastian este, înainte de orice, un însetat de dragoste, el simte nevoia imperioasă (în ciuda unei aparente frivolități care nu era intrinsecă firii lui) de a ieși din singurătate cu ajutorul ei. Tînărul scriitor se îndrăgostește efectiv, și nu numai o dată, dar întotdeauna
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
întreagă.) Ancheta minuțioasă n-a dus la nici un rezultat. Până ce un cioban a descoperit, întâmplător, ascuns după un zid de copaci, un mausoleu din marmură și aur (,Prima minune a lumii moderne", cum a fost pe dată denumit, făcându-se aluzie la cele șapte minuni ale lumii antice, nici una atât de reușită) - mausoleul lui Gough. Înăuntru, într-o atmosferă cu adevărat extraordinară, șirul interminabil de oameni veniți din toate colțurile lumii, pot admira pe pereți nenumăratele diplome, precum și nenumăratele ordine primite
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj "dintr-o carte celebră" (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
care își amintește de mama sa, cu care mai fusese odată acolo, în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. "Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
i-a fost subordonat ierarhic și conchide: "E foarte probabil (subl. M.H.) că a intrat în Garda de Fier la începutul lui 1937" (p. 337). Dar - constat eu! - nici un rând din corespondența dintre Eliade și Radu Gyr nu conține vreo aluzie la această încadrare. Și-apoi, ce are de spus autorul nostru despre afirmația fără tăgadă a unui legionar din al doilea "eșalon" - Vasile Posteucă (necitată în Mircea Eliade prizonierul istoriei): "Eliade l-a cunoscut pe Căpitan. I-a fost, prin
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
au anulat sensul religios, de Ťjertfăť al legionarilor executați sub Carol și au compromis irevocabil Garda de Fier". "Gândea la fel și în iarna 1940-1941? Nu e deloc sigur (subl. M.H.) cu atât mai mult cu cât nu găsim nici o aluzie la acest episod sângeros în jurnalul său din anii 1941-1945"... Ca să ne dăm seama de lipsa de temeinicie a unor astfel de presupuneri, exemplific cu... cărțile pe masă. " Se pare că Benu Hechter a dezaprobat gestul șaparițieiț în Toladot șa
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
o ,direcție", ca să nu-i spun chiar ,curent", ce poate rezolva impasul în care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi, nu mai contează nici fanteziile importate din Sud-America
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
mult, așadar să li se alăture (juxtalism). Din proteic poate că romanul vrea să devină cumulativ sau chiar sintetic. Așa cum în urmă cu vreo două decenii, din motive de ,protecție" ideologică, istoria reală era înlocuită de cea ,inventată" (tot prin ,aluzii" însă) de către literatură (romanul istoric îndeosebi), așa și acum, creația literară are șansa de a cosmetiza, estetiza preferințele politologiei seci (și ale publicului), dezafectivizate cu bună știință. Rămâne însă în roman, la Marius Tupan, de pildă, sistemul acela de transmitere
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
de credibilitate: lasă Hasdeu de la el într-o chestiune așa de tensionată? Nu pare omul care să facă asta, mai ales atunci când ,cărțile" îi sunt favorabile... Duduca Mamuca evoluează, așadar, în Micuța. Rusia Harkovului se transferă într-o Germanie difuză. Aluziile licențioase (ca aceea a inițierii în ars amandi alături de o femeie de 57 de ani) dispar. Și, o dată cu ele, numeroase fragmente inofensive: visul tibetan, psihanalizabil, fragmente din articolele lui Aleșchin Uho. Cum, de ce și unde adaugă Hasdeu nu s-a
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]