331 matches
-
forța sa simbolică. Rupt de ele și construit sau interpretat doar Într-un mod abstract, haiku-ul Își pierde forța specifică. Fără să-și păstreze rădăcinile Înfipte În solul nutritiv al imaginilor, fără seva lor care Îi Întreține vie suplețea aluzivă și randamentul sugestiv, el se vestejește ca o plantă expusă-n ierbar, ca o mostră sărăcăcioasă izolată de arealul În care respira viață. Iată și cîteva poeme care vor ilustra această legătură organică a imaginilor cu simbolistica lor. mai cade
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sugera aceste gînduri doar prin intermediul acelor imagini. lectură În parccu nerăbdare vântul Întorcând frunzele Claudia Ramona Codău Atît de simplu se pot spune lucruri extrem de delicate. Sigur că Înțelesul ultim este a citi În cartea naturii. Dar modul discret și aluziv În care ni se spune acest lucru este emoționant. Nu știm dacă era cineva pe bancă și citea, dacă a fost abătut de la lectura cărții de vîntul care gonea frunzele, dacă nerăbdarea lecturii este a autorului, a omului sau doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
structura alegorică a haiku-ului și tehnica ghicitorii folosită În acest caz. Pentru a dezlega șarada și a găsi un prim mod de abordare a Înțelesului este suficient să simțim că trei dintre cuvinte se leagă, Într-o primă structură aluzivă: galbenrăscruce-blocată. Răscrucea este deci o intersecție În care circulația s-a Întrerupt pentru că semaforul s-a blocat pe galben și vehiculele nu mai primesc undă verde În nicio direcție. În această situație, toată suflarea (prinsă În ambuteiaj) sînt participanții la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de felul În care erotismul este doar sugerat prin jocul atitudinilor și prin cuvintele aluzive. Golind desaga golind desagaMoș Crăciun la fel de știrb ca și bunicul Valeria Tamaș Văd Înscenarea În doua versiuni, ambele Însă au nevoie de kireji, cele două părți ale poemului fiind diferite prin atitudinea celui care ia parte la ritual alături de moș
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar, unui adversar din viața reală (cu o identitate dificil de recuperat de lectorul neinițiat, cu toate indiciile existente), căruia Arghezi îi conferă falsul statut de prieten, pentru a-i putea, "chipurile", da cele mai bune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist și fără nici o utilitate practică 285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive, fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
materie, acesta putea prin urmare să aibă imagine materială. Hollywood-ul de aici se trage, prin intermediul icoanei și al barocului. Toate monoteismele sunt iconofobe prin natură și uneori iconoclaste. Imaginea este pentru ele un accesoriu decorativ, în cel mai bun caz aluziv, și mereu exterior esenței. Dar patronul pictorilor poartă numele de Sfântul Luca. Creștinismul a trasat singura direcție monoteistă în care proiectul de a pune imaginile în slujba vieții interioare nu era, în principiu, stupid sau sacrileg. Singura în care imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Patinir (1475-1524), născut la Anvers, trece oficial drept inventatorul specialității landskap. Nu existau peisaje în pictura paleolitică, plină de animale, nici în decorațiunile egiptene, pline de bărci și papirusuri. Aproape deloc în ceramica greacă, în afară câtorva sugestii abstracte sau aluzive. Locurile sunt subordonate miturilor sau necesităților acțiunii dramatice, pe scena de teatru. Plastica romană a fost mai "naturalistă", cu naturile moarte, grădinile și peștii ei. Dar câmpurile pur ornamentale din vilele pompeiene rămân ilustrări ale unor teme mitologice, ideal încastrate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a fost inițiativa lui Eduard. În luna mai 1903, acesta descindea în gara Bois de Boulogne unde a fost primit de președintele Loubet. Mulțimea de gură cască l-a întîmpinat pe rege și suita lui cu huiduieli și strigăte inventiv aluzive de Vive Jeanne D'Arc. Netulburat, Eduard l-a salutat pe Loubet în franceză și i-a spus că este fericit să pășească din nou pe pămînt francez. Auzindu-i vorbele, mulțimea a amuțit. În timpul celor trei zile, Eduard s-
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fel de adresare către public. Iată cum le definește el, după mărturiile colaboratorilor săi apropiați. Cu privire la "avantjoc", el scrie: " Înainte de a aborda situația propriu-zisă, actorul japonez sau chinez joacă o întreagă pantomimă. Fără un cuvânt, printr-o serie de gesturi aluzive, el sugerează spectatorilor ideea personajului pe care îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma. Se întâmplă ca această pantomimă "preparatorie" să se prelungească cu un sfert de oră pentru a scoate în relief
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune păstrarea schelăriei, a construcției originare și modificarea substanței acesteia în scop satiric, fie pentru a supune atenției un conținut aluziv care se servește de celebritatea formei inițiale pentru a fi mai pregnant, fie pentru a demasca lipsa de valoare a modelului. Actul parodic pare să fi fost, în cazul lui Eugen Ionescu, unul involuntar. Rememorând etapele procesului de creație finalizat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și durere cu cele din acest ultim caz citat, putem remarca nota comună a scriitorilor postcaragialieni, de evidențiere cât mai pregnantă a nefirescului din cadrul conjugal, lăsat întotdeauna, în proza caragialiană, în cea mai difuză imponderabilitate aluzivă a ironiei. Dintre motivele subsumate temei caragialiene a familiei, regăsim o interesantă ilustrare a celei referitoare la problemele chiriașului bucureștean la Damian Stănoiu, în romanul Camere mobilate (1933), prin combinarea hipotextelor ușor de recunoscut Caut casă, Proces-verbal, De închiriat. Romanul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din capcanele întinse de soțul gelos, vânător de confirmări ale imprudentei dezvăluiri făcute de Polixeni. Confruntarea verbală între bărbatul înșelat și craidonul descoperit are o dublă referențialitate: una directă, la adresa cazului dezbătut în presa de scandal și una de natură aluzivă, la relația dintre Polixeni și Băiatu. Persistența qui-pro-quo-ului (rezultat din suprapunerea între motivele care au dus la crima pasională și cele din situația nou-descoperită în casa domnului Bănică Nisipoiu) prelungește intervalul comic prin echivocul replicilor și îi oferă încornoratului ocazia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politica, de fapt "marea trăncăneală" pe teme politice, amorul și gastronomia 87. Cea de-a treia dimensiune a tripticului tematic bazat pe cele trei dominante ale universului caragialian, primește în paginile urmuziene tot o configurație parodică dublată de o marcare aluzivă. Observăm, astfel, că aproape toți constituienții "discursului gurmand"88 asimilat prozei caragialiene, dobândesc în textele lui Urmuz valori cu semn schimbat. În primul rând, parcimonia și sobrietatea alimentară din stilul de viața al eroilor lui Urmuz se opun abundenței și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Urmuz de un detaliu alimentar, ca o recunoaștere a semnului caragialian în conexiunea strânsă dintre personaj și pasiunea culinară. Mai exact, în antedadaista Fabulă urmuziană, intertextul 106 din versurile finale: "Sarafoff,/ Servește-te de cartof!" este marcat prin trimiterea aluzivă la celebra schiță Boris Sarafoff!..., în care protagonistul, judecătorul de instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul în liniște și pentru a scăpa de insistențele reporterilor, care îi prefigurează pe paparazzi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se păru binedispus, fără gânduri întunecate, cu toate că vestea despre mesagerul de la Iunit Tentor se răspândise prin palate. În pauză se ridică, își salută prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o mulțumire cremoasă, aproape fizică. Constance, sau „Constanza“, cum o apostrofa uneori, prin asociere cu țara În care se cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în P.Dudon, Lamennais et le Saint-Siège (1810-1834), Paris, 1910. În special Verucci (pp. 190-192) a insistat în clarificarea ambiguităților concepțiilor lamennaisiene față de liberalism, referindu-se la eternele sale idealuri teocratice. În această privință, deși într-o manieră mai mult aluzivă, se exprimă și marele cunoscător al legăturilor lui Lamennais cu Belgia, A. Simon, în La politique religieuse de Leopold I, Bruxelles, 1953, p. 18. 29 Scrisoarea lui Rosmini către G. Mellerio, 7 iulie 1832, publicată în Epistolario, vol. IV, n.
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
este autorul, clasificarea ar veni spontan, fără nicio ezitare. Pe de altă parte, dincolo de invelișul pornografic, imediat vizibil, se întinde un spațiu vast în care se întâlnesc forme și motive din marea poezie a lumii, se fac trimiteri directe sau aluzive la numele importante ale literaturii și la operele lor, se țese o pânză existențială care acoperă și frumosul și urâtul. O carte precum Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... poate sau nu să placă. Dacă există opere care trebuie
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
1845, p. VII). Prin acest joc nominal, se operează o suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic. Tema unității politice poate fi reperată în textele școlare într-o formă mai degrabă aluzivă decât explicită, revendicativă și programatică (așa cum devine ea în climaxul mișcării pașoptiste; a se vedea proclamația-manifest Dorințele Partidei Naționale din Moldova, care revendica explicit "Unirea Moldovei cu Țara Românească" [1883, p. 31]). De exemplu, Albineț sugerează utilitatea uniunii politice, care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
liderii români au ținut să arate că Unirea nu a fost rezultatul unei cuceriri militare românești, ci al opțiunii populației din zonele respective" (Mitu et al., 1999, p. 84, subl. n.). Până acum, în tradiția pedagogiei istoriei românești, orice mențiune aluzivă la posibilitatea ca Unirea să fi fost precipitată sub imperiul forței militare ar fi constituit o blasfemie istoriografică. După cum se va vedea, chiar dacă manualul a fost aprobat de forurile ministeriale, sub presiunea opiniei publice și a reacției naționaliste, acesta a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Îndemn fervent În direcția culegerii creațiilor populare, subliniază și acest exemplu timpuriu al poetului nostru. Într-o notă de subsol, el observă: „Compuitoriul, născut ungur, ce plăcere are asupra literaturii noastre!” Este vorba, aici, de unul dintre acele Îndemnuri indirecte, aluzive, atât de caracteristice pentru scrisul lui Bariț XE "Bariț" : dacă un străin dovedește o asemenea aplecare asupra versului românesc (vrea să spună jurnalistul brașovean), cu atât mai mult sunt Îndatorați În acest sens literații români! Textul restituit aici se constituie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]