337 matches
-
cu ajutorul unor hiperbole dramatice. Formulele sunt umoristice mai ales prin contrastul între aparența de denumire serioasă, care poate fi folosită în deplină liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Metonimii hiperbolice sunt genocid și neutron (cea de a doua, o creație efemeră
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
șevalet. în al doilea rînd, deși este absolventă a Filosofiei, cu tot ce comportă acest lucru, de la modelarea gîndirii și pînă la deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i pictură, nici în termenii cei mai aluzivi, date ale vreunei discursivități de tip literar sau incifrări tipice pentru cei obișnuiți să manipuleze concepte și abstracțiuni. în al treilea rînd, și poate că aici tînăra artistă stabilește realmente o performanță, deși a fost eleva lui Vasile Grigore, ea
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt femeile frumoase, pe care el le agresează erotic, cu priviri, gesturi și fraze aluzive (tinerele călugărițe de la Văratic, hangița Zamfira de la Broșteni, Magda - sora fostei iubite Floricica - și alte cîteva). Ferească Dumnezeu însă ca femeia să fie urîtă, pentru că atunci, de sub pana lui Hogaș se ivesc făpturi teratologice (Anica, fata gușată); o suită de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
fără anumite alambicări. Dar nu este oare literatura, în una dintre definițiile ei acceptabile, un limbaj deviat? Directețea protestului anti-comunist aparține discursului politic și disidenței explicite. Romanul trebuie să-și cultive forma simbolică, fie prin intermediul parabolei, fie pe calea eseului aluziv și a meditației morale despre dezumanizare, frică, delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă pericolul nazismului (pe care l-a denunțat în mod direct) și efectele nefaste ale cultului personalității în vremea lui
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
în gestul sacru al creației. Această stranie "metafizică a artei", dominantă în deceniile șapte-opt, a iscat în rândul generației postbelice o poetică a imaginarului absolut, generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice.
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
fantastic, unul pașnic, domestic, naiv, ca un basm pentru copii. Copii ceva mai mărișori...Ariel cîntă, duhurile cîntă, cîntatul devine contaminant, se întinde pe insulă și se vîră în fiecare colțișor, în fiecare personaj. Soluția aceasta, spectaculoasă și foarte rafinată, aluzivă și ambiguă, este o călătorie fabuloasă în visceralitatea și, în același timp, în poezia lui Shakespeare. Ludicul straniu din compozițiile Adei Milea merge mînă în mînă cu accentele pe care regizorul le pune mai ales pe Ariel și, într-un
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
este autorul, clasificarea ar veni spontan, fără nicio ezitare. Pe de altă parte, dincolo de invelișul pornografic, imediat vizibil, se întinde un spațiu vast în care se întâlnesc forme și motive din marea poezie a lumii, se fac trimiteri directe sau aluzive la numele importante ale literaturii și la operele lor, se țese o pânză existențială care acoperă și frumosul și urâtul. O carte precum Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... poate sau nu să placă. Dacă există opere care trebuie
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
directă a unor personaje, pentru care avem, în anexă, un mic vocabular), dictatura regizorilor în lumea teatrală etc., etc. Dar povestea Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate ale antecesorilor și descendenților, pe de o parte, iar, pe de alta, cea restrînsă, aluzivă, despre scriitoarea-personaj alternează contrapunctic cu o alta, despre mama care îi deapănă basme și istorioare fetiței. Acestea două și nelipsitul adagiu Zi, mami, mai departe amintesc și ele de arhetip. Iar pentru a înlătura eventualele dubii, comentariile din context întăresc
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
meaț/ când afli că el se scrie și în afara ta?/ Chinuitoare revoltă și fără obiect./ Nu-ți fie teamă:/ există oricând cineva/ (o gură lipicioasă)/ care să-ți șoptească adevărul zilei de mâine/ și istoriei dinapoi.” Cu toată încărcătura lui aluzivă, versul acesta n-are nimic de-a face cu celebra indicație a lui Verlaine („Prends l’éloquence et tords-lui son cou!”). Altele sunt resorturile lui și, în mod evident, altele dezideratele. De altfel, retorica (sfidată sau îmbrățișată) e doar o
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
În plus, nu e nimic patetic sau incandescent în scrisul lui Yourcenar, și chiar și acolo unde se poate vorbi de o tresărire afectivă, ea este împinsă pînă la grația pudică și neostentativă a unor mărturisiri evazive. Cu Yourcenar, pudoarea aluzivă, ca formă ocolită de a insinua nuanțe neîngăduite, devine procedeu curent de exprimare, iar arta de a sugera fără a descrie devine metoda ei de predilecție. Yourcenar filtrează viața, o dezinfectează, ajungînd să pună pe hîrtie scheletul aluziv al unor
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
Yourcenar, pudoarea aluzivă, ca formă ocolită de a insinua nuanțe neîngăduite, devine procedeu curent de exprimare, iar arta de a sugera fără a descrie devine metoda ei de predilecție. Yourcenar filtrează viața, o dezinfectează, ajungînd să pună pe hîrtie scheletul aluziv al unor trăiri cărora li s-a furat în întregime asperitatea. E ca un biolog care, înainte de a descrie structura unui microb, are grijă să-i atenueze pînă la dispariție virulența. Nu e nimic agresiv, trepidant sau fățiș în proza
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
intenționalitate și reflex creator obscur. Mai întîi e o triturare a realului, o reducție a sa la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
și cu o sexualitate deviantă s-a banalizat, dacă nu chiar epuizat, oricum acest tip de conflict a devenit previzibil. Masochismul clișeizat al Erikăi, care nu mai poate contraria astăzi decît printr-o scenă de doar cîteva rînduri și aia aluzivă și timorată (legarea de pat ca practică ,tare" e rizibilă), epicul sărac, lipsit de imaginație, în fine, discursul indirect, altfel bine scris, și scriitura cam monotonă fac din Pianista o ,bunicuță" a genului, un roman pe care îl citești mai
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
traumă ontică și cu o culpă neștiută, ce se cere expiată. Duplicitatea, minciuna, teroarea, mutilarea individualității, falsul și dogmatismul, acestea sunt tarele lumii comuniste pe care poetul nu ezită să le numească simbolic, să le traducă în metafore insurgente. Protestul aluziv, ironia ascunsă, sarcasmul travestit sunt prefăcute acum în revoltă și insurgență; versul are acum bătaie directă, metaforele și imaginile poetice traduc în mod deschis atitudinea de reacție vehementă la adresa unei realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un limbaj aluziv, orwellian, plin de ambiguități care devine de la caz la caz cerșetoresc sau amenințător, fals amabil sau corect. Încetul cu încetul, înțelegi că nu există ieșire, totul este o hăituială pînă ce victima este doborîtă, iar cei care ar trebui să
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
Așa procedează, de pildă, cînd descrie ritualul servirii mesei de către micuța Dorina-Pușa: Își aranja singură farfurioarele (excesul de diminutive nu poate fi evitat, orice ar pretinde stiliștii), precum și poziția scaunului..." (p. 307). Altminteri textul este împănat cu citate directe sau aluzive din literatura epocii (dar și din clasicii literaturii române), iar la nivelul construcției modelul principal pare a fi proza lui Thomas Mann. Chiar dacă nu se bucură întotdeauna de reputația pe care o merită, (faptul că trăiește în Israel ar putea
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Stea màtură, adîncă// C-o să vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e de-o voluptate gravă, practicat la intersecția materiilor aluzive, nimbat de sclipirea timpului devorator: "M-am amestecat cu viața/ Ca noaptea cu dimineața.// M-am amestecat cu cîntul/ Ca mormîntul cu pămîntul// M-am amestecat cu dorul/ Ca sîngele cu izvorul.// M-am amestecat cu tine/ Cum ce-așteaptă
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
avizu', sprijinu', județu'); de fapt, s-ar părea că -l nu este pronunțat, chiar în discursuri solemne, decît dacă apare urmat de o pauză, mai ales în final de enunț: Inițiatorul?. Cea mai drastică suprimare o suferă alunecările, fie și aluzive sau eufemistice, în insultă: secvența "era să-i zic..., să folosesc un alt cuvînt" dispare cu totul din textul transcris. Se remarcă o anume inconsecvență a variantei scrise în folosirea formulei de adresare către o femeie "doamnă președinte" / "doamnă președintă
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură plecînduse de la prozodie. Pentru cel care inaugura ex nihilo poezia cultă românească urmărirea unui model, fie ea cît de aluzivă, devenea indispensabilă. De la primele analize ale Psaltirii în versuri numele polonezului Jan Kochanowski (1530- 1584) s-a ivit spontan. Chiar dacă influenț a acestuia la capitolul esențial al prozodiei rărnîne limitată, frapează simetria surprinzătoare a celor două mari personalități: Dosoftei și
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
doar un simplu poet, ci un înalt prelat care scria poezie; a rămas deci apropiat de textul biblic, chiar atunci cînd a brodat somptuos pe marginea lui. De aceea chinurile îndurate de omul Dosoftei, nedreptățit de contemporanii săi, rămîn mereu aluzive și poartă sens general. Stau față-n față cu lirismul unui poet religios ce își transformă suferințele proprii într-o viziune a suferințelor umane, pe modelul lui San Juan de la Cruz. Rămîn proprii Mitropolitului poet spaima adîncă a judecății de
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
la editură newyorkeză Alfred A. Knopf, este intitulat Cheever - a life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
fluiditatea imprimată mișcărilor de Balanchine creează o impresie de zbor, de irealitate, de reverie, Kylián ne aduce cu picioarele pe pământ, chiar dacă titlul lucrării sale ne-ar îndreptăți să credem că este vorba de o trimitere biblică. Trimiterea este doar aluzivă, metaforică, Îngerii căzuți fiind dansatoarele lui, și dansatoarele de pretutindeni, cele care, dincolo de orice aspirații, se confruntă cu propriul lor corp, deci cu toate dificultățile și vulnerabilitățile lui. Și o fac, - sau o face pentru ele gândirea coregrafului - cu multă
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
Doar tîrziu și în bună parte prin intermediul limbilor occidentale k ajunge să conoteze alteritatea (de obicei refuzată sau ironizată) în ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu orientări pro-rusești sau pro-comuniste: proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k a apărut de multe ori inserat în numele de persoană pentru a insinua originea maghiară sau evreiască, în orice caz "non-românitatea" (Nisztoreszku, Doyna
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]