676 matches
-
lovirile ce nu vrea a le distăinui? Ce avem de tăinuit, ce de destăinuit? Cum că conservatorii nu vor să stea de vorbă cu voi e foarte natural, căci aceasta ar presupune că voi sînteți de bună-credință și, nefiind decât amăgitori, oameni ai silei și protectori de escrocherie, purtîndu-vă în Camere chiar ca bandiții de codru, introducând în mijlocul vostru oameni cari au fost aleși prin călcarea unor texte pozitive de lege și prin înșelăciune, vă dați pe fiece zi testimoniul că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țara, care înlăuntru promitea a nu da nimic, iar în afară promitea a da tot. Țara a pierdut cu desăvârșire încrederea in nuanța Rosetti-Brătianu, căci a fost înșelată sistematic de la venirea la putere a acestei nuanțe și până acuma, când amăgitorii s-au înfundat Necesitatea unui guvern leal și neangajat în cestiunea izraelită e mai mare decât oricând; e absolut necesar ca partidul Mihălescu-Dimancea, pentru care toate cestiunile au fost numai mijloace de a rămânea la putere, să facă loc unei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cei doi, prin toate chinurile iadului erotic trece Leonid Dimov, care își face din Lucia o icoană și e scuturat de friguri când aceasta nu pare întocmai. Lumina pe care o proiectează asupra ei nu este una realistă, ci lucitoare, amăgitoare ca o foiță de aur. E normal, atunci, ca ea să fie diminuată de aproape fiecare gest real, omenesc, femeiesc al iubitei divinizate. Orice ar face și ar spune, nu s-ar ridica la înălțimea la care a ridicat-o
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
de verile fierbinți, de brumele și de ploile toamnei. Zăpezile iernii au și o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu glas de tunet care este Semnul Insondabil. Aplecați asupră-i. Treizeci și șase de Invizibili vor trebui să dea răspunsul, enunțarea Runei al cărei sens e deschis doar fiilor lui Hermes, și numai lor să le fie dată Pecetea Amăgitoare, Masca În spatele căreia se profilează chipul pe care ei Încearcă să-l scoată la iveală, Rebusul Mistic, Anagrama Sublimă... — Sator Arepo! strig eu cu o voce care ar face să tremure un spectru. Și lăsând roata pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
suflet de apostol, un înțelept cu urechea plecată la durerile mulțimei; o inimă senzibilă, o minte clară și comprehensivă: un om obsedat de principiul armoniei pe care-l proclamă în toate ocaziunile ca pe cea mai înaltă expresie a celei amăgitoare fantome care e justiția. Unii au criticat contra-zicerile lui aparente și marea mobilitate a spiritului său, ca pe un semn de inconsecvență sau de nestatornicie. Critica aceasta e însă nedreaptă. Nestatornicia înseamnă lipsă de orientare și, dintr-un punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se datorește unor elemente cari au stat mai târziu alături în guvern cu d. Brătianu sub nume de centraliști sau de liberali. Nu învinovățim aci pe cei amăgiți, între cari sunt mulți oameni onorabili, dar "Romînul" știe foarte bine că amăgitorii adevărați au fost escluși din Camera conservatoare, sub alt pretext poate, dar știind toată lumea pentru ce. Dar fiindcă e vorba de efectele declasării generale și a ridicării cafenelelor în Adunări, rezumate toate sub numirea de sistem liberal, vom arăta pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce e între țară și tron devine o ficțiune, o iluzie ministerială. Acea parte de voință din fiece individ destinată pentru controlul afacerilor statului și a interesului general e apucată de mâna funcționarului administrativ, de decretele de numire, de făgăduinți amăgitoare, de distincții nemeritate, de tot ce dispune puterea statului și e stoarsă și restoarsă până primește forma ce-o voiește ministrul. Un sistem întreg de viciare a espresiei acestei voințe s-au inventat și se aplică cu o rară virtuozitate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
subscrie oricine fără să-i pese de cutare ori cutare partid, ea nu poate tăgădui că acest program cuprinde numai dorințe legitime și justificate, împărtășite de nația întreagă, care este și trebuie să fie sătulă de făgăduințele de-a dreptul amăgitoare pe care adversarii noștri le făceau la rândul lor alegătorilor pentru a nu le ținea. Asemenea toate deducerile și insinuările, subțiri ale organului marelui om de stat sânt căutare de nod în papură. {EminescuOpXI 39} 2. ["N-AR FI GREU
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
miniștrilor, atunci ea constată, și cu ea împreună constatăm și noi, o nepăsare de-a dreptul crudă, un indiferentism neiertat. Credem că d-nii miniștri ar fi făcut cu mult mai bine ca, în loc de-a pune în gura Domnitorului fraze amăgitoare, ce nu mai amăgesc pe nimenea, despre echilibrarea bugetului, i-ar fi descoperit icoana adevărată a mizeriei și actuale și în perspectivă, icoană care să-i fi smuls mărturisirea, mângâitoare pentru omul mic, că-l dor suferințele prin cari poporul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și fiindcă această atitudine tot era mai asigurătoare decât o politică de aventuri, care se presupunea că s-ar fi preconizând din afară, conservatorii au lăsat să le scape, cu oarecare încredere, frânele guvernului din mână. Țara a crezut pe amăgitori. Politica guvernului conservator fiind descrisă ca o politică aventuroasă, îndreptată contra Porții, țara a crezut că așa este. Ei bine, în acel moment de abdicare, care-a fost atitudinea consevatorilor? Au încurajat, prin "Timpul" chiar, candidaturile roșii contra altor candidaturi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rânduri), în pozitiv ființial și, mai departe, stilistic, confirmând încă o dată "antibacovianismul" său din oglindă. Nici Vieru și nici Bacovia nu pot intra în cadrele psihologiei abisale a "bastardului". Dar dacă ei au putut fi asimilați cu "orfanul", în chip amăgitor Bacovia, însă declarat la Vieru, și aici trebuie foarte atent nuanțate faptele, fiindcă autorul basarabean nu s-a lepădat niciodată de ființa mamei reale în căutarea alteia mai "bune", încât, din acest punct de vedere, el nu mai are nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necuvânt, cum va spune Nichita Stănescu. Pentru Mallarmé, tăcerea devine marca poemului ideal, "în alb". Dacă poezia nu comunică nimic, atunci ea nu folosește la nimic, e doar un joc: "La ce folosesc toate acestea? La un joc", "un joc amăgitor cu adevărul", cum completează Hugo Friedrich. Replica lui Ion Barbu: joc secund. Se pare că de aici începe și despărțirea celor doi poeți. Peste ani, jocul filologic mallarméean va fi preluat de modernism, de avangarde și de postmoderniști; în schimb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
televizorului, militând pentru o idee sau vorbind despre lucruri obișnuite, mă gândesc: cum pornesc împotriva propriului eu! Am fost, și nu o singură dată, și eu în pielea lor. Viața e mult mai complexă și mai complexată, dar și mai amăgitoare. În viață există o forță aparte, o forță a altei forțe. Aceasta se ocupă numai de mișcarea ei înainte, fără a adera la o extremă sau la alta". Neaderarea la o extremă sau la alta înseamnă a înainta printr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum ședea pe scaunul lui tapițat cu piele verde: genunchii i se înălțau fermi lângă bulbul de jad al schimbătorului de viteze, iar mâinile acoperite de păr blonziu stăteau cuminți pe volan, în timp ce murmurul lin al motorului îți dădea senzația amăgitoare că nu rula cu mai mult de optzeci de kilometri. Până când observai cum o milă întreagă de copaci troznea în fața ta la fel ca atunci când desfaci un leucoplast de pe hârtie, că păsările semănau cu niște muște, iar oile cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Da, mamă. Numai că, pentru noi, timpul nu mai trece. Mama : Ah! Așa ! Am știut eu că ești nălucă, sau că am murit și de aceea te văd ! De asta ai vrut să mănânci din ofrandele zeilor ! Nu ești tu, amăgitorule ! Pleacă de aici... sau ia-mă cu tine, dacă așa mi-a fost dat ! Tânărul : Nu, draga și buna mea mamă ! E altceva ! Am prins picioarele timpului ! De asta timpul nu mai trece pentru noi ! Mama : Cum ?! De-ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui măreață și tainică. Mi se părea că, de fapt, nu fusesem deposedat prin înșelăciune de clipa de putere. Astăzi însă vedeam cu multă claritate că acesta nu era decât un vis amăgitor, apanajul searbăd al rolului meu de victimă perfectă. Nu puteam face nimic; adică tot ceea ce puteam face era să-mi joc cu demnitate rolul care mi se atribuise - acela de a fi rațional și caritabil; un rol ale cărui merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
riguroasă și închistată în care-și trăise copilăria. Erosul lui era Amor Fati. Întreaga viață practicase moartea, dar niciodată și, categoric, nici acum, nu fusese interesat emoțional de moarte. Orice reculegere sufletească cvasireligioasă i s-ar fi părut un sentimentalism amăgitor. Era conștient de moarte ca de iminenta încetare a trudei lui. Ca gânditor, se mulțumea să o considere ca ceva de neconceput. Și acum, interesele îl aduseseră înapoi în Burkestown, la casa și camera în care se născuse și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a părăsit, nu mai e de văzut, e dus și uitat, s-a transformat în invizibilitatea unde nu mai există gândire sau mișcare, locul unic, locul necesar, pe scurt, s-a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și plângea și săruta! — Ce tot spui acolo? strigă Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tablele Legii, la Creștinismul care le-a urmat. Ni se spune de câțiva ani că sunt născociri ale misticismului și din cauza asta învățământul religios a fost interzis, iar sinagogile și bisericile pe care le mai vedem ori moscheile sunt toleranțe amăgitoare, menite și ele dispariției. Ce se va pune în locul lor? Mă gândesc la afișele de pe stradă, se va face în schimb vorbire de ele... - Sunt simple afișe - mă întrerupse - pe care le vor șterge ploile, zăpada, iar mai târziu, definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În unele ziare, rolul acroșului este luat de „chapeau-ul detașat” - un text extrem de scurt, prezentat pe prima pagină, la sumar. (M. Voirol, 1992, p. 36) 5.1. Titlul Ne plac titlurile șocante și inteligente. Ne oprim la ele, trăind impresia amăgitoare că suntem informați, că nu mai este nevoie să citim întregul articol. Comoditatea noastră este din plin satisfăcută. Lectura pe diagonală, atât de dragă cititorului grăbit de astăzi, nu ar mai fi posibilă fără elemente de titrare puternice. Literatura de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de istorie a artei din Pegas între Meduza și Perseu (I-II, 1985), Ștefan Borbély observa că această antologie devine „un jurnal indirect”, reflectând „devenirea de sine a unui încarcerat în angoase, care-și disciplinează neliniștea, obiectivând-o în corpul amăgitor al artei”. Observație exactă în ceea ce privește selecția conținută în volumele din 1985; dar o concluzie mai cuprinzătoare va putea fi formulată după încheierea seriei proiectate de autor. Eseurile rămase deocamdată în paginile diverselor periodice configurează un univers larg al ideilor, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
dragoste, București, 1933; Serghei Esenin, Tălmăciri din..., București, 1934; ed. pref. Șerban Cioculescu, București, 2002; Octave Aubry, Viața intimă a lui Napoleon, București, 1942; A. S. Griboedov, Prea multă minte strică, București, 1945 (în colaborare cu Sorana Gurian); Jack Lindsay, Primăvară amăgitoare, pref. Radu Lupan, București, 1955; André Kédros, Ultima călătorie a vasului Port Polis, pref. Ioan Grigorescu, București, 1965; Lev Tolstoi, Cornei Vasiliev, București, f.a. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 626-630; Perpessicius, Opere, III, 100-101, VIII, 352-356, XII, 48-57; Emin Asan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Vaticanului? Referitor la formă, nu-i place nici autorul lui Fedon: prea alambicat, neorientat direct spre fapte, încâlcit în logica dialogurilor sale, dens până la exces și în opinia sa, desfășurându-se într-un ritm mult prea lent. înlănțuirile dialectice, retorica amăgitoare, vorbăria inutilă, construcțiile îi displac și din cauza efectelor exercitate de-a lungul Istoriei. Montaigne distinge net filiația care duce de la Platon la ura față de sine și de trup a creștinilor. Și nu-i deloc un adept al idealului ascetic. Eseurile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bune abundă? Bineînțeles că au dreptate, toate acestea nu-s decât basme și ficțiuni destinate să-i amăgească pe oameni, care-s naivi. Dar cum să nu vezi în asta și o critică a paradisului creștinilor, populat cu promisiuni la fel de amăgitoare? Ca și cum toate astea n-ar fi de-ajuns, el face o analiză critică a pozițiilor Bisericii în Istorie și în fața ei. Iată-l pe Iulian Apostolul: împăratul nu apostoziază pentru că n-a fost niciodată creștin... Cum să renegi o religie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]