672 matches
-
a fi Săraci, bolnavi și încă vii, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor meschini... La polul umilinței stând Încremeniți și înghețănd, Tot neam de foci și pinguini La mila urșilor vecini... La polul iudelor vândut Pe un amăgitor sărut, Tot neam de foci și pinguini La ura urșilor creștini... La polul urșilor polari Peste siberii de calvar, Tot neam de foci și pinguini La prada urșilor străini... Referință Bibliografică: Neam de foci și pinguini / Romeo Tarhon : Confluențe Literare
NEAM DE FOCI ŞI PINGUINI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359844_a_361173]
-
acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire cu toți se vor simți trădați de-această doamnă- amăgitoare cu sânii ei prea decoltați. Referință Bibliografică: au înflorit salcâmii iar / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
poate Euharistia să facă Biserica și să realizeze unitatea ei acolo unde s-a alterat adevărul care este din Duhul Sfânt? Euharistia nu efectuează instantaneu și prin ea însăși o unire, care, bineînțeles, nu poate fi decât una iluzorie și amăgitoare, magică și nu reală, între comunitățile care s-au abătut de la devărul care este din Duhul Sfânt, Duhul Sfânt fiind Cel care creează și pecetluiește unitatea organică și vitală, profund interioară și sacramentală. Fiind o prelungire în timp și spațiu
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
definesc copilăria, asemuind-o cu starea de înger a omului, venit din sferele divine, cu sufletul pur/purificat. Urmează o TRECERE de la această stare serafică la cea de adult, supus ispitelor pământești. O trecere derutantă, plină de întrebări obsedante și amăgitoare, cu plutiri într-o atmosferă încărcată de iluzii și deziluzii frumos mirositoare. Și i-am zis ADOLESCENȚĂ. Este acea perioadă când energiile naturii copleșesc trupul angelic, încărcându-l pe nesimțite cu dorințe cvasisimțite, vag conturate, dar dorințe, date oamenilor de
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
însoriți în care se cască grote inaccesibile, crengi care se mișcă spasmodic în adierea neîntreruptă a celui mai misterios curent de aer. FOTO: Niculae Ardelean Chiar și scufundat în această vale a uitării de sine, echipajul primește indiciul subtil și amăgitor al revenirii în lumea razelor verticale, deci al culorilor total saturate: din loc în loc răsar pălăriile cu smalț roșu și puncte albe ale fatalelor muscarițe. Grupul evită și ispita aceasta și reintră vesel în samsara, care de această parte a
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
de patimă și doruri, Mi-e trupul nins de-atâtea ierni, Ascunde râvna de a fi eterni, În veșnice, tăcute zboruri. Nămeți se înalță-n drumul sorții, Cumplită e corvoada unui trist destin, Se cântă fals în note de festin, Amăgitor, dezvăluind zăvorul porții. Cu degetele încă încleștate, Mai strâng zăpada încercând, Potecă să îmi fac, mascând, Trecerea vremii-n ambiguitate... 24.01.2016 Referință Bibliografică: Noapte de ianuarie / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1850, Anul VI, 24
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
luptat , și n-am căzut când am căzut. COBOARĂ-N MINE DEPĂRTAREA Pe legănări târziii de noapte , timpul mă-nfulecă de zor, cotoarele de mere coapte mă țin de mână-n zborul lor. Coboară-n mine depărtarea cu ochii ei amăgitori, mă minte că-mi aduce învierea, neantul ei îmi dă fiori. Sub depărtări țesute de vechime, făptura-mi freamătă de dor... las dorul, dorurile să-și reprime să mă mănânce merele în cor. Pe ram am desenat o inimă-nflorită
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
ger! De ce mi-o fi acuma milă, oare, De-acest cocoș de tablă ruginită - Și jupuit în timp și de culoare- De parcă chiar mi-aș plînge vreo iubită?! O, cîte-au fost, s-au risipit ca fumul, Trecînd prin viața mea, amăgitoare, Dar mi-a rămas în suflet doar parfumul Esenței lor de floare visătoare. Iar scîrîțîie săracul și mă doare Tristețea lui de pasăre rănită... Chiar de-ar fi viu, n-ar mai putea să zboare... Și nici eu nu mai
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341237_a_342566]
-
oameni care s-au nevoit, prin sfinți, prin nevoințe cu totul deosebite. Avem nevoie de asemenea atitudini, mai ales în contextul secularizării de astăzi, în care valorile sunt inversate de multe ori, unde ni se propun false idealuri sau idealuri amăgitoare, ce fac să ne concentrăm doar pe ceea ce înseamnă existența de aici. Acestea sunt: fie puterea banului, fie puterea de tip politic, fie dobândirea unei anumite poziții sociale. De multe ori, suntem victime ale propriilor noastre agende și pierdem din
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
întrebă el neascunzându-și prin nuanța tonului aversiunea față de dânșii. Cei doi farisei nu părură descumpăniți de tonul procuratorului iar unul din ei îi vorbi: -Mărite, spuse acesta calm, venim să protestăm în legătură cu tabla pusă la capul acestui impostor și amăgitor pe nume Iisus. Ponțiu Pilat se ridică brusc lovind cu pumnul unul din cotierele jilțului, și ridicând tonul, rosti amenințător. -Să protestați? Mai aveți curajul să-mi cereți asta? făcu el un gest amenințător cu una din mâini. Înfuriat, procuratorul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
pe toți cedrii, ci pe cedrii Libanului, pentru că Libanul era locul idolatriei”. Despre trufia înțelepciunii de tip eretic Înțelepciunea lumească exersată în mod autonom, detașată de experiența vie a Bisericii generează o încredere de sine care conduce la o cunoștință amăgitoare. Încrederea în puterea logicii autonome a minții care iscodește taina fără cuviință produce o gândire de tip eretic. Această gândire se înstrăinează de logica eclesială, formulând raționamente complexe, îndepărtate de puterea de viață a simplității învățăturii Bisericii asumată prin credință
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
iadul de aici o ploaie leșioasă, rece și spurcată, care îți pătrundea până în suflet. Se uită la stepa populată numai cu ierburi înalte, un fel de mărăcini care pe la noi cresc numai pe marginea ogașelor, o iarbă parșivă, foșnitoare și amăgitoare, din care venea moartea . În același timp, zeci de amintiri de acasă inundă mințile soldaților și dorul devine de nesuportat. Astfel, acțiunea se desfășoară pe două planuri : planul real, cel de război și planul imaginar, constituit din amintirile și visele
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
răni ce dor Și nu ne iartă Domnul că am mușcat din măr. Zădărnicii de sânge întru folosul lor Plătim, și vanitatea și foamea de-adevăr. Niciunde-i cerul ce ne-au promis în viață Și-nghițim cu sete vis amăgitor. Câtă tinerețe și-a câta dimineață, Mámele plângând le-adună-n coșul lor? Ideile se sting în beznele bătrâne; Se-ntorc eroii noștri cu fruntea aplecată, Cu áripile rupte și mâna sfărâmată, E tot ce și-au luat în schitul din țărâne
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
sufletul fiecăruia se aprinsese vaga speranță că el va fi victima sirenei. Pleșcan, înviorat de fascinanta apariție, întinse și el mâinile când serafica sirenă se apropie de el cu pași senzuali, în unduiri de coapse, încercând s-o prindă. Dar, amăgitoarea sirenă se prelinse pe lângă el, fără să se lase atinsă de labele lui butucănoase. Printre sughițuri, Trache îi spuse colegului său de suferință: --Firfirache, pe tine te vrea. Fii atent, că acum îți aruncă trandafirul. --Aș vrea eu, suspină gingașul
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
Să nu asculte porunca divină, Ce le stinsese sufletele de la sfânta lumină. În trecerea multor ani, Oamenii înebuniți după bani, Se aruncă-n cugetul fărădelegii, Umplându-și mințile de înșelătoare aspirații, Care nu doresc căință Și vor să rămână-n amăgitoarea conștiință - Răutăciosse fulgere ce emană prostie. Odată cu împlinirea profețiilor Mesianice, Telurica suflare este iertată de greșelile diabolice, Iar Dumezeu a dat mari taine apostolilor, Îndreptând cugetele aștrilor, Prin puterea Duhului Sfânt, Care a distrus împărăția balaurului înfrânt. Povățuitorii adevărați sunt
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
în: Ediția nr. 1298 din 21 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În sufletul meu sunt ape Scăldate de sublim, Între trăiri și șoapte Sunt urme când iubim Iar florile de gheață Rodesc mărgăritare, Ascunse între gânduri Cu urme de uitare. Amăgitor răsfrânte Ca-n vis se tot ridică, Purtate de un fulger Pe aripi ca un munte. Amurgul ce în clipă Pe înserat se urcă, Spre cupa de cristal Săpată într-o undă. Chiar dacă după noi Roiește scorpia-n daruri, Arunc
ŞI DORUL DE TINE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343489_a_344818]
-
crudă a neputințelor. Geamul, aburindu-se pe fiece răsuflu al vieții, Se preschimbă din secundă-n secundă, În scut rece de metal, Și mă lasă singur în focul disperării, Chinuindu-mă ne-ncetat. Ochii, rămânând din ce în ce mai stinși, Mă aruncă-n negura amăgitoare a mirajului, Care mă-nvăluie puternic Și mă lasă-n balta melancolică a duhului, Care se stinge-n trupul meu bolnav. Invaliditatea profană a lutului, Mă-nhață puternic Și mă face să urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
pentru căsătorie. După examenul de bacalaureat, Narcisa se înscrise la facultate. Paul și Margareta sperau că în anii studenției fiica lor va fi cucerită de vreun student. Mulți studenți se îndrăgostiră de ea și o curtară cu cuvinte dulci și amăgitoare, declarații de dragoste însoțite de buchete de flori, versuri de amor și cadouri. Ea le acceptă cu plăcere și admirație, dar după un sărut nevinovat pe obraz îi respinse cu eleganță ca nu cumva vreunul să sufere. Cu zâmbetul pe
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
din nou în taină viselor. Încerc să alung fantome negre ce ma înconjoară, Venind din vremi apuse,ce nu mai am,ca să i-mi ceară. Și simt cum mă atacă și că mă doare, Ranindu-ma și evocandu-mi clipe amăgitoare. Parfum suav de lămâița,patrunde-n mine și m-alinta, Venind din depărtări,ce nu credeam că mai există. Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește, Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește, Si un început de drum
LINISTE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377526_a_378855]
-
în poezia sa, cel mai înfiorător sentiment omenesc; zădărnicia universală. El a simțit pe propia-i piele voluptatea amară a neferitei iubiri, poleind-o cu argintul razelor lunare, învăluind-o în șoaptele codrului și în murmurul apelor. El a exaltat poezia amăgitoare a trecutului peste sensibilitatea atâtor generații și a picurat în ea cântecul pătrunzător al nimicniciei eterne. Din nefericire și ură, din mizerie și idealitate visată, Eminescu a țesut în poezia sa o lume imaginară, o lume atât de ispititoare ca
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
știm. Mințim retoric fiecare clipă Ce se împarte într-un mod firesc. Și de iubiri acum facem risipă Dar nu e practic fin sau omenesc. Împovărați de drumuri trecătoare Noi ne mințim adesea că-i frumos. Iar zilele de sunt amăgitoare Le învățăm ca să meagă pe jos. Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens. Căci prea curând și prea mult timp desaga S-a tot umplut cu-al vostru univers. Convalescenți de boala ignoranței
SĂRMANI IDIOȚI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378400_a_379729]
-
tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de neliniști!“. Și astfel cititorul va fi îmbiat nu numai să guste amurgul, ci și versuri de o aleasă profunzime, nu întâmplător, picturală. Priviți din simeza panoramată a Timpului indiferent „Năluciri, umbre/ la ferestrele
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
știm. Mințim retoric fiecare clipă Ce se împarte într-un mod firesc. Și de iubiri acum facem risipă Dar nu e practic fin sau omenesc. Împovărați de drumuri trecătoare Noi ne mințim adesea că-i frumos. Iar zilele de sunt amăgitoare Le învățăm ca să meagă pe jos. Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens. Căci prea curând și prea mult timp desaga S-a tot umplut cu-al vostru univers. Convalescenți de boala ignoranței
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
noi nu le știm.Mințim retoric fiecare clipăCe se împarte într-un mod firesc.Și de iubiri acum facem risipăDar nu e practic fin sau omenesc.Împovărați de drumuri trecătoareNoi ne mințim adesea că-i frumos.Iar zilele de sunt amăgitoareLe învățăm ca să meagă pe jos.Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens.Căci prea curând și prea mult timp desagaS-a tot umplut cu-al vostru univers.Convalescenți de boala ignoranțeiNu dați doi
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]