398 matches
-
oferit CNN‑ul. Dar, ca punct de plecare... Scrie o sumă pe o bucată de hârtie, pe care o împinge spre mine peste masă. Nu‑mi vine să cred. E cam de două ori mai mult decât aș câștiga de la amărâtele astea de slujbe jurnalistice. Washington. O agenție de publicitate. O carieră nou‑nouță. America. Fără Luke. În condițiile mele. Mi‑e greu să mă obișnuiesc cu toate astea. — De ce faci asta? reușesc să îngaim, într‑un final. — M‑ai impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Zău, uite de pildă, cât ai scos cu eșarfa Denny and George? — Îhm... Închid ochii, încercând să fac socoteala. Cam... șaizeci la sută? — Profit de șaizeci la sută! În mai puțin de un an! Vezi? E mai bine decât la amărâta aia de bursă de valori! Ia o țigară și o aprinde. Știi, cred că aș putea să‑mi vând și eu toate lucrurile. Tu nu mai ai absolut nimic, îi aduc aminte. Ai aruncat tot. — A, da. Îi cade fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la cumpărături și să te duci să ți se picteze unghiile. Așa că, în afara sexului, chiar nu văd care e atracția pe care ai putea-o exercita. —Du-te-n pizda mă-tii! Adio ton scăzut și demn. —Tu ești o amărâtă de învățătoare, drăguță, nu ești vreo inteligență sclipitoare care să fi descoperit leacul pentru cancer, a șuierat Julia. Nu știi nimic despre mine și James, așa că nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu mai există nici o altă problemă care să contribuie la dificultățile dumneavoastră de a rămâne gravidă. Ar fi bine să verificăm toate pistele. Doctorul s-a uitat la ea curios. —Doamnă Rossi, soțul dumneavoastră măcar știe că sunteți aici? Amărâtă, Alison a dat din cap. Îi era imposibil să-și stăpânească lacrimile care începuseră să-i curgă din colțurile ochilor. Se simțea încordată ca un arc. — Da, știe c-am venit aici. Dar nu vrea să dea mostra de spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că ei nu locuiesc în oraș, așa că nu stau tot timpul bot în bot cu ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia logodnei, ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu sunt singura amărâtă de pe-aici? a sărit Julia cu inimitabila ei concizie. Fiul vitreg și de coșmar al Fionei s-a transformat într-un băiat-exemplu, socrii de coșmar ai lui Susan au devenit niște bunici de poveste..., femeia s-a întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e aspru și presupune o pedeapsă pe măsură. — Omu’ ăla-i bătrân, băi, poate să-ți fie tată, spuse, înfundându-și tot mai adânc mâinile în buzunare. Știi c-a plătit niște bani ca să prindă și el pește pentru o amărâtă de prăjeală? Din pensia lui nenorocită, da, pentru care a muncit o viață de om și abia se ajunge, și tu vii să-i strici, să-i dai peste cap... Cui a plătit, prietene? L-am întrebat și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar el, unul, nu se plânge. Gata! S-a săturat până peste cap de ifosele Mirelei. Cum se mai încăpățâna să creadă și să-l facă și pe el să creadă că ea e altceva decât e de fapt. O amărâtă, asta e, care după ce c-o ajuți, mâncându-ți de sub unghii și făcând niște sacrificii, mai strâmbă și din nas și dă cu mucii-n fasole. Curva asta de doi lei, fără nici un rost pe lume, acum uite că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-are, de cât l-a bătut soarele-n cap până i s-au uscat creierii. Degeaba dă Mărgărit iarăși să-l întrerupă, amintindu-i că doar el, Rafael, l-a rugat să-l ajute să-i găsească clienți pentru amărâta aia de garsonieră... Rafael o ține pe a lui, pe același ton vindicativ, de răfuială, că omul ar trebui să rămână neclintit în fața grijilor și a greutăților de tot felul, pentru că omu-i o cruce... Peste vreo trei luni, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu mergea chiar atât de bine și tânjea după ceva care să-i ia mintea de la asta. În prezent, păzea apartamentul unui prieten, un analist-programator care plecase În străinătate pentru șase luni, fiind mai mult decât fericit să-și părăsească amărâta de cameră În care locuise până atunci cu chirie - dacă locuire se putea chema - pentru șansa de a trăi În lux, la subsolul unei clădiri din Belsize Park. — Eu sunt, am spus. — Sammy! Cum Îți mai merge? Părea destul de vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram singura care nu putea ajunge la ea și nu reușeam nici să îi ignor existența, până când într-o seară mi-a spus, m-am săturat să îți tot văd mutra asta amărâtă, eu nu doresc nici o altă fată, dar, dacă tu crezi că te așteaptă ceva mai bun decât mine, ești invitata mea să cauți. L-am privit uimită, în loc de ușurarea minunată la care mă așteptam, am fost cuprinsă de frică, înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sânge splendid amestecat. Toate la un loc. O Întâlnisem la o petrecere și acționasem din impuls: „Scuză-mă, aș vrea să fac dragoste cu tine”. „Ești un macho mizerabil”. „Atunci zi că n-am zis”. „Ba ai zis. Sunt o amărâtă de feministă”. Mai avea puțin până la Întoarcerea În patrie și nu voiam s-o pierd. Ea a fost aceea care m-a pus În contact cu o universitate din Rio care căuta un lector de italiană. Am obținut postul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles că după cel mult trei luni, când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să luăm noi fata asta, s-o creștem, să fie fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i avem pă Păun, Rozmarin și pă Izaura? —Și ce-i d-aia. N-o vezi cât este dă frumușâcă și dă amărâtă? N-o s-o lăsm dă izbeliște. Cum dă izbeliște, muiere, că merge la mătușă-sa. Aia iar o avea copii. l-o conveni, ori nu. —D-apou ta’-su n-o s-o caute? N-o s-o ducă acasă? Ca s-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei. Să fie banii pomană pentru mamaia, ca să aibă și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vine altul, mai îndrăcit". Când în sfârșit Costică, împreună cu Nicu, se ivi în pragul casei, bătrâna îl bombăni fără să-i privească: ― Ascultă, băiete, să vă jucați frumos și să nu mă mai amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să scăpăm de toate!... Nu ni-e frică nouă de armată!... Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
impresionant. Dacă ai publicat n articole în „reviste de specialitate cu referenți necunoscuți, existente în bazele de date internaționale ale domeniului” ! Pentru fiecare, obții 10 puncte. Dacă scrii o carte la care lucrezi zece ani, dar o publici la o amărîtă de editură românească, precum Polirom sau Humanitas, de pildă, ai numai 5 puncte. Dacă vii bine pregătit și plin de elan la ore, nu obții nici un punct. Și așa, din publicație în publicație, din proiect internațional în proiect internațional etc.
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și nu scoteai o vorbă, numa te uitai chiorâș și aveai ochii umflați cât pumnu și roșii. Vezi, m-am gândit io, sărăcuța ! Ce casă are, cu de toate, o casă ca un palat, da uite, că e și ea amărâtă ! Că io știam ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană ! Cum zic asta, parcă și văd iarna când a murit mămica. Odat-aud vântu d-afară că suflă, și năuntru frig, frig și întuneric, gaz la lămpi, nu, lumânări, nu, numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ai ceva și tu ! îți discută pensia ta și pensia bărbatului ei de parcă ai avea tu vreo vină că ai făcut o facultate și ai mai mulți ani în câmpu’ muncii ! Când numai tu știi câte ai înghițit pentru amărâta asta de pensie ! Tu nu ți-ai permis să stai acasă, deși ai fi avut ce face, dar ea spune, sus și tare : nu mi-a plăcut mie să am stăpân pe cap ! Ei, dacă nu ți-a plăcut, atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o viață măruntă, meschină? Banii, banii o tentaseră, își spuse Pearl. „Am petrecut toți acești ani prețioși bălăcindu-mă în satisfacția că am bani! Numai cu câteva zile în urmă m-am simțit grozav de încântată să mă duc la amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate storurile lăsate, pajiștea se cufundă în întuneric, tocmai când George își croia drum prin grădină. Cineva se ridică de pe iarbă și-i oferi un pahar cu vin. Pearl îi spuse lui Hattie: Uite ce-i, dacă ești atât de amărâtă mă duc până afară să văd ce se întâmplă. Sunt sigură că el n-a avut nici un moment intenția să... Nu, nu pleca de lângă mine! Nesta îi spuse Dianei: Vino în seara asta la mine acasă. Doar ca să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel descuie ușa și ieși afară. Zet veni în goană la ea, radiind de satisfacția datoriei împlinite. Gabriel căută peste tot, se uită peste gard, cercetă șopronul, dar omul nu mai era de văzut. Dispăruse ca o halucinație. Se întoarse, amărâtă, în casă. Hotărâse să nu telefoneze la poliție. Poliția ar putea să-l aresteze pe bietul lunatic, să se poarte brutal cu el, să-l acuze, să-l bage la închisoare, pe când așa, dacă-l lăsa în plata Domnului, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus, abia acum apreciez spiritul său ludic. Luna palidă În sărăcia noastră, aveam doar două cărticele cu povești în casă. Două amărâte de broșurele, care deja începuseră să se ferfenițească. Pentru a rămâne totuși întregi, trebuia ca eu să mă fac mare cât mai repede. Asta gândesc acum. Pe atunci însă îi ceream mamei să-mi citească iarăși și iarăși fie una
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]