844 matches
-
rând voinicii, Mărișori, mărunți,mai micii Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard, cioara privește, Cu ochii negri și răi Ar vrea și ea-n clasa-ntâi Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu-i mai rău amarul, -Eu încep abecedarul, Cu stăpâna cea micuță! Referință Bibliografică: De-ale toamnei / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
eternității, relativul asupra Absolutului” . Lupta misionară se duce, așadar, împotriva tuturor acestor inversiuni, având drept temelie descoperirea profetului Isaia, care zice: Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină, care socotesc amarul dulce și dulcele amar! (Isaia 5,20). b) Se impune cu necesitate realizarea stării de comuniune, ca o replică față de exprimarea singulară. Biserica este marea familie creștină, parohia trebuie să fie o familie în miniatură. Pe lângă eul glorificat încă din
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
Toate Articolele Autorului pe la uși în colivia clipei din suflet se deșiră puterea rătăcirii care-n pustiu se-așează din schimnicia minții la jug mi se înșiră iubirea și dorința care sfios veghează trăiesc în adâncimea delirului terestru mă-nlănțuie amarul nepotolit de sete mă-ngroapă conformismul unui destin ecvestru m-ascund în dependințe cu viziuni secrete pe aripi de iluzii exploatez trecutul cu sabia în lupte se războiesc motive care la poarta urii adapă neștiutul când timpul își răsfață pornirile
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
tău e dulce, Din el picură miere.. Liniștea îmi aduce,, Cu el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce-i hrană pentru mine, Și îmi redă avântul. Eu l-am simțit aproape, Mi-a îndulcit amarul, Iar lacrima din pleoape, Cu el îmi stinge jarul. El oblojește rana, Făcută odinioară. Îmi luminează viața, Și-o face să nu doară. E bobul mic de hrană, Este lumina vie. A sufletului haină, E vers de poezie. Mă va-nsoți
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
mi se umezeau și întrebam așa, ca un tânăr adolescent: de ce sunt oameni răi? Ce poate să îi mulțumească faptul că au produs suferință semenilor lor? De ce? De ce atâta răutate în inimile lor? Cum poate, gândeam, să mă facă fericit amarul pricinuit de mine unor oameni, care nu mi-au făcut vreun rău? De ce să am ranchiună pe realizările lor dacă eu sunt un neputincios, mulțumindu-mă cu puțin, dacă el s-a realizat, ducând o altă viață față de a mea
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
urare de creștin Linui lin. S-aveți un Crăciun senin, Binecuvântări din plin Și un înger drept străjer Lerui ler Pacea Pruncului divin Vă coboare în cămin Cu lumini de giuvaer Lerui ler Să nu știți ce e suspin Nici amarul de pelin Traiul fie-vă prosper Lerui ler S-aveți sufletul blajin, Vorba, floare de malin, Dar cu sare și piper, Lerui ler Tot ce-am scris aici eu sper Să se-audă colo-n cer Astăzi și în Veci
COLIND de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349677_a_351006]
-
Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În satele uitate-n răscrucile din munți Doar clopote bătrâne mai tulbură tăceri Și lacrima de dor, a celor triști, cărunți, Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri. Zăvorul de la poarta l-a-nțepenit rugina, Postașul trece rar, scrisorile-s puține, O zi e cât un veac, îi macină rutină, Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată, Învinși de ani
LACRIMA DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350335_a_351664]
-
milion de cioburi. Și uite-așa, el a ajuns un bărbat bătrân, care colindă lumea și ține discursuri despre faptul ca iubirea nu există. Acasă la el, o femeie în vârstă, dar încă frumoasă, își asteaptă bărbatul și își plânge amarul pentru paradisul pe care l-a ținut pentru o clipă în mână, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de îndoială.” Aceasta este povestea omului care nu credea în iubire. Cine a comis greșeala? Puteți ghici? Greșeala i-
AU TRECUT SĂRBĂTORILE RELIGIOASE... URMEAZĂ SĂRBĂTORILE COMERCIALE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348996_a_350325]
-
lui Alexei Mateevici și Grigore Vieru: “Nistrule, de ce ești frate Cu Prutul care desparte Doi copii de-același neam, Două frunze de pe-un ram? Râuri, voi, ce despărțiți Și-napoi nu mai uniți, Facă-vi-se apa vad, Ca amarul să mi-l scald” (Râuri, voi, ce despărțiți) Tatiana Scurtu este, neîndoielnic, tributara istoriei care a separat dureros cele două maluri ale Prutului; lacrima ei devine strigăt de luptă și arma care cheamă la unitate, reclamând un drept consfințit de
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codri se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule-Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în Vis
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
dintr-o singură bucată de lemn de cireș de trei metri) pe “triunghiul alb” împreună cu cele trei “zeițe-mume” și “Apollon-Vânătorul stelelor “pe harta verde a României “O, cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse” (Iliada - strămoașa poeziei universale) Dragi prieteni, Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, pământeni și nepământeni, internauți crepusculari de pretutindeni și de oriunde vă aflați “la orizontul misterului” cum ar spune Lucian Blaga - O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
izvor. De-o fi destinul meu predestinat Credința-mi spune că mi-ai fost dat, Iubirea prin ține mi-a fost revelata Și-aș începe de la capăt încă o dată. Nimic nu-i fără sensuri când iubești Deopotrivă mierea dar și-amarul De-nveți să poți să le sorbești Împreună,vei știi să te-ndulcești! Să ne trăim clipă de pace-a vieții Că pe-o eternă iubire-a dimineții, Doar lângă tine vreau să mă trezesc Să-ți spun un simplu
SĂ FIM NOI DEFINIȚIA IUBIRII! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348526_a_349855]
-
căutat să îl însemne, să îl petreacă în viața de fiecare zi cu un simbol. Acesta urma să îi amintească în tot făcutul teluric că cerul, cu toată lumina și întunericul său tainic, îi deschide calea spre înțelepciune. Cu cât amarul a cuprins cu valtrapurile lui existentul teluric al omului, apăsat de nevoile vieții, cu atât amnarul i-a dat lumina necesară să vadă spre crepuscul un alt drum al eului său cosmic. Un alter ego legat tot mai puternic de
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
mirific, ținutul împărătesc, care trebuie apărat cu prețul vieții pentru fiecare fir de iarbă și pentru orice pumn de țărână: “Ardealul nu-i o țară, e suflet, e trăire, / E începutul lumii ce îl purtăm în noi, / E jalea și amarul, e vis și bucurie, / E vorba legănată a carului cu boi” (Ardealu'mpărătesc). Autorul trece în revistă file de istorie glorioasă din localitățile Ardealului, înscrise cu sânge și rămase în lacrima urmașilor. Astfel sunt poemele: „La Oarba, în deal”; „Istorii
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
să-și vândă ce-au lucrat, / Mărunțiș primesc la munca, ce nădejde le-a tot dat. // Ei, eroii fără nume, sunt cohorte rennoite, / Ce-și tot seamănă hotarul cu-a lor suflete smerite, / Și pe-un bob de fericire dau amarul vieții lor, / Din pruncia chinuită până-n ceasul care mor. // Meritați să fiți lumină la-nălțatele altare / Și-nsfințiți s-aveți un nume de duminici, fiecare, / Slavă-n cânt vă dea diecii, Domnul aibă-vă în pază, / Când cădelnița uitării peste lume tămâiază
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
întristare, / Să ne-nfioare-n bucurie. // La tine sui, Luceafăr blând, / Să stăm în doi în nemurire, / Să-ți spun, de câte am în gând, / Ca la un frate-n pătimire. // Străluminând de-acol', de sus, / Să cernem vise și iubire, / Ca să-ndulcim amarul pus / Pe astă viață de robie”. Dar nu numai glas muiat în lacrimi are poetul, ci uneori, revolta lui nu cunoaște margini și atunci proferează imprecații și chiar blesteme împotriva celor care conduc destinele românilor. E o revoltă legitimă față de
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
de fluturi, din roua umbrelor ce-și plânge rana roasă, un ham își fac din așteptări de luturi. Se-aprinde răsăritu-n ciob de soare, cetăți de vise-și spală somnu-n prag, prin flori de gânduri sapă trist o boare, ștergând amarul nins din ochi de mag! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: FLORI DE GÂNDURI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FLORI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348621_a_349950]
-
înălțătoare cuvinte. Sunt unele mai aprige și mai rele de gura? Ele nu s-au născut așa. Trebuie să îndreptăm nedreptățile care le-au adus în pragul disperării. În gând, eu tot le mângâi obrajii pe care s-a scurs amarul lacrimilor. Să mă fac că nu simt inhalarea aerului poluat al marelor orașe? Să îmi placă Balul Mărțișorului din București în care cuvântul de ordine este luxul și extravaganța? Și atunci să nu mai scriu ca să nu mai aud: “iar
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei. În acestă operă este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii și pe vechii sciți. De aceea eu consider
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
sunt guvernanții care fură cu toții să vadă cu ochii lor prăpădul făcut de ei. Să le repare ei deoarece ei au cauzat mânia Ta Doamne. Până ne repară avutul distrus de nepriceperea lor noi suntem în drept să ne plângem amarul la câte un mic păhărel, cât ne țin baierele pungii. Când casele vor reveni la locul lor, frumos zugrăvite, ne vom învrednici din nou să le dăm votul. Să iubesc această țară? M-ar pedepsi bunul Dumnezeu cu meteoritul rătăcitor
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]
-
Parisul și chiar New York-ul unde se simt bine. Halal! Numai omul care nu iubește munca cârtește. Comuna în care s-a născut este săracă, are primar prost, familia nu-l ajută iar el trebuie să bea ca să-și înece amarul. Cu astfel de oameni țara, oricât de iubită ar fi, nu prosperă. Ce sens are conducătorul iubit? Iubesc oare pe cel care-mi mărește sistematic taxele și impozitele? În fond această mărire reduce nivelul retribuție, ceea ce a făcut precedentul conducător
IUBIREA, O FORŢĂ DE AVANGARDĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349961_a_351290]
-
scriitorul Dumitru Anghel., precum si poetul și criticul Nicolae Băciuț, la revista Vatra-veche. Voi încerca în linii foarte mari să fac portretul Constanței Abălașei; poezia pe care o scrie domnia sa, este rodul unor meditații sentimentale , în care poeta nu-și exprimă amarul sau sentimentul de neliniște și necaz, ci sentimentul de gingășie și liniște...acea gingășie primară. Poeziile sale par mai degrabă niște scrisori cum apar în antichitate, scrise pe aripile de fluture, sau cele din evul mediu, scrise pe frunza de
POETA CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ PREZINTĂ EMILIAN MARCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344573_a_345902]
-
puțin timp de stat împreună, dă-mi voie să te sărut, să te sărut o singură dată și-apoi să ne despărțim! Și ce înseamnă și-un sărut în vâltoarea dragostei? O atingere mirifică de câteva clipe din care gustăm amarul iubirii sub forma unei dulci atingeri epidermice!” Îi privi gâtul alb, marmoreean și bustul sânilor tari prin bluza de crep-saten, s-ar fi repezit cu mâinile să-i strivească, să-i sărute, să-i îmbrățișeze; putea s-o facă, se
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Cu voi, să împletesc o clipă, Sau doar o zi pe săptămână, Să ne-adunăm, într-o echipă Cu meșteri, calfe și zidari Să construim o temelie, În ciuda multor lamentari, Ce pierd mereu în bătălie. Să îndulcim cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]