268 matches
-
Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una din cele mai mari și cumplite pedepse nemeritate ce s-ar fi putut abate asupra mea. Numai El a putut hotărî ca măruntaiele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mama și fiul deja sunau la ușă, veseli, gălăgioși, de pe umbrelele lor șiroia apa. Fiecare în felul lui căuta să-și ascundă stinghereala. Înainte de a porni la drum, au acceptat să bea o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decât să continui. Ionescu și Cioran erau obsedați de faptul că scriitorul român sfârșește cu scrisul cam la 30 de ani. Dacă citești caietele lui Cioran, vei vedea cât de obsedat era el "să lucreze", să scrie zilnic, și ce amarnice reproșuri își făcea pentru că nu reușea. Cred că scriitorul român trebuie să se... profesionalizeze, adică să considere scrisul o meserie, o obligație zilnică. Pentru o operă trebuie tenacitate, nu numai talent. Rebreanu e un bun exemplu în sensul acesta. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă nu ar fi invocate onoarea și cinstea în justificarea intervenției sale. Pentru a dovedi contrariul afirmațiilor sale, Glasul Monahilor publica pe două coloane opinia arhimandritului anti cremațiune din 1909 și cea pro cremațiune din decembrie 1934, demascând astfel pe "amarnicul înșelător". Concluzia la această întâmplare amenda nu doar poziția arhimandritului, ci și lipsa de reacție a forurilor conducătoare ale Bisericii Ortodoxe Române: "Iată-l pe sâmbrașul diavolului! Cântăriți-i credințele! Înțelegeți neobrăzarea cu care stă de vorbă cu "Biserica", prețuiți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
strop în oceanul de nenorociri în care se scufundă Mama noastră, Natura. De pe suprafața ghețarului au dispărut 120 de specii - mamifere, și alte 150 de specii - păsări. 700 de milioane hectare - adică jumătate din pământul cultivabil al ghețarului - sunt supuse amarnicului proces de eroziune. Fluviile? „Cele mai multe sunt aproape niște lături sub cerul liber.” Lacurile? „Multe sunt ca și moarte.” Mările? „Chiar presupunând că sursele de poluare se închid, tot ar trebui secole pentru eliberarea hidrocarburilor marine.” Ca să nu fiu pesimist - să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi: duminica. Nu intru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti pe celălalt! Asta nu era să șadă cu mîna-n sân. Puse mâna pe cealaltă gheată, și unde nu-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Doch Engels G'deck Ist Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.3 Când termină de fredonat, Iuga izbucni într-un plâns cu suspine, atât de sincer și de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cerșetoarea cea mai amărâtă, dintre cei mai săraci cu duhul boschetari ai orașului, pe care noaptea viscolită și cravașa crivățului înverșunat o mânaseră din urmă, până aici, așa cum stihiile Istoriei îi zburătăciseră, din Cadrilater și până în Moldova, segmentele sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că vezi, în astă‐ seară I‐atât de‐amarnic cântul ce‐ l spune vântu‐ afară, De parc‐ar plânge‐ ntregul săracilor amar ... Dar tu aștepți un cântec‐ că tu ce știi de vânt! și ce să știi ce spune‐ n amarnica‐i poveste ? ... O, tu nu poți pricepe nimic din toate - aceste ... Să ‐ ți cânt și‐ n seara asta, lumina mea, să ‐ ți cânt ... Hai, nani, nani. Lumina mamii ... ... și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt Din tot ce‐ți
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
BACOVIANĂ Amarnică treabă, octombrie dus Pe gânduri mă poartă-n lumină, Un lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și pârjolitoarea viselor, să aibă vreun cuțit la îndemână cu care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva faptornița să primească turnătura cea amarnică, aducătoare de bube roșii, piele uscată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la îndemână cu care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva faptornița să primească turnătura cea amarnică, aducătoare de bube roșii, piele uscată și scursoare a ochilor. Să n-o lase să se piaptine, să vegheze ca nu cumva să-și taie unghiile, să nu o lase să scuipe decât în cutiuțele sterilizate, nevoile să și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din sprâncene. — Sigur. Spune. Intru În cameră, trag aer adânc În piept și-l privesc drept În ochi. Domnule Harper, știu de ce m-ați chemat aici. Știu că am greșit. A fost o rătăcire de moment, pe care o regret amarnic. Îmi pare extrem de rău și nu se va mai Întâmpla niciodată. Dar, În apărarea mea... Simt cum mi se ridică un nod de emoție În gât. În apărarea mea, trebuie să spun că habar n-am avut cine sunteți, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei au început să râdă la rândul lor. Nu văd ce e amuzant în asta. — Biata Amy! a rânjit el, și pe fața lui s-a așternut un dispreț amarnic. Doamne, ce minte de gâscă pot să aibă femeile! Dragostea! Întotdeauna dragostea. Ele cred că un bărbat le părăsește numai pentru că vrea alte femei. Adică dumneata îți închipui că aș fi atât de tâmpit încât să fac ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
alcătuiesc o ființă omenească. Acum văd bine că meschinăria și grandoarea, răutatea și caritatea, ura și dragostea își pot găsi locul una lângă cealaltă în aceeași inimă omenească. Mă întrebam dacă aș putea spune ceva care să mai ușureze umilința amarnică ce o chinuia acum pe dna Strickland. M-am gândit să încerc: — Știi, nu sunt atât de sigur că soțul dumitale e întru totul responsabil pentru faptele sale. Am impresia că nu e el însuși. Mie mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e gata să leșine. Mă cam scotea din sărite. N-o bănuisem că e atât de nevricoasă. Apoi am auzit din nou glasul lui Stroeve. Parcă a sfâșiat într-un mod ciudat tăcerea. — N-ai fost odată într-o nenorocire amarnică și ți s-a întins o mână de ajutor? Doar știi ce mult înseamnă. N-ai vrea să faci și tu cuiva un serviciu când ai o șansă? Cuvintele erau destul de banale și după mine ele erau un îndemn atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
curând ca niște câini, stimații ascultători fiind rugați să mai aibă un pic de răbdare, până ce va fi creat cadrul juridic pentru asta. Alte știri nu mai avea, așa că urează, încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de râs și nu știau mai deloc ce era plictiseala. Lui Hideyoshi îi lipseau zilele când făcuse și el parte din acea exuberantă adunătură de tineri. I se încredințase comanda campaniei în urmă cu cinci ani lungi. Bătăliile și luptele amarnice care avuseseră loc la Castelul Kozuki, la Castelul Miki și în alte locuri erau peste măsură de istovitoare. Dar, dincolo de greutățile războiului, în calitate de general, întâlnise, de mai multe ori, și crize spirituale. Nobunaga era un om greu de mulțumit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muneharu protestă, glumi și mustră, dar nu reuși să-i înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, în cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile tuturor vasalilor încetară, iar Muneharu păru să aibă puțin timp să respire, Gessho, fratele său mai vârstnic, veni să-i vorbească. Am auzit tot ce-ai spus, zice Gessho. Dar nu e nevoie să mori. Lasă-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime! replică tăios Katsuie. Când i se amintea despre durata de timp în care zăpada acoperea provincia Echizen, inima i se umplea cu o revoltă amarnică. Așadar, nu putea petrece nici măcar un moment de relaxare cu familia lui. Katsuie reveni în cetate la fel de repede pe cât plecase. Întovărășit de paji, mergea cu pași mari pe coridorul cu acoperiș, prin care sufla viscolul. De cum plecă, cele trei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
S-ar putea ca asta să fie. Ar fi necuviincios ca Hideyoshi să domnească peste moștenitorul de drept. Oamenii n-ar permite-o niciodată. Sala templului principal era pustie. Numai lămpile așteptau înserarea. Era jumătatea Lunii Întâi și un frig amarnic. Apoi, apăru altcineva, dregându-și glasul. Întrucât omul era însoțit de un slujitor, cei patru vasali ai lui Nobuo își dădură imediat seama că trebuia să fie Hideyoshi. Părea să dea ordine din mers, cu voce tare. — Scuzați-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]