2,825 matches
-
cifru; 2) Cifrurile posibile sunt fără de număr; 3) Cifrurile nu „vorbesc” despre transcendență decât pentru existență, mai bine spus pentru libertate, iar ea nu doar că elaborează cifruri ale transcendenței, dar chiar le descifrează; 4) Pentru absolutul „lecturii” existențiale, caracterul ambiguu al cifrurilor este inevitabil și indispensabil în același timp. Luptând împotriva idolatriei și superstiției, Jaspers ne atrage atenția că nici cifrul, nici chiar interpretarea acestuia nu reprezintă transcendența: „Pentru ca omul să pună mâna pe divinitate și pentru a fi el
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
un stat de drept. Pentru toate aceste considerente, Corpul profesional al avocaților protestează energic împotriva oricărei măsuri normative care încalcă principiile fundamentale și regulile legale privind independența profesională a avocatului, valoare a profesiei care nu poate fi distorsionată prin reglementări ambigue, ce urmăresc fiscalizarea cu price preț a profesiei în ansamblul său, cu neobservarea principiilor de drept european și a reglementării legale speciale care guverneaza organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România”. *Citiți aici integral scrisoarea deschisă a UNBR Sursa
AVOCAȚII SE ALĂTURĂ LUPTEI ÎMPOTRIVA ABUZURILOR ANAF [Corola-blog/BlogPost/93231_a_94523]
-
Constantin Țoiu Italienii sunt ca drapelele în vânt. Ca preludiu la ideea de teamă... Diverse genuri de a-ți fi teamă: grade, - o ierarhie. Teama animalică... Teama de Dumnezeu. Teama de autorități. Teama de tine însuți. Este o stare ambiguă; mai jos, oarecum diferită decât frica mai aproape de animal și, în general, de reacția fizică directă a omului ne-evoluat destul. Pe când teama e mai cerebrală; se adesează intelectului, ca afect. Tare mi-e teamă că nu înțeleg care este
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
orbitează în jurul sentimentului pierderii de sine în adâncul întunecat al celuilalt, atunci când drumul înapoi nu mai poate fi întrezărit.” Așa se explică probabil perpetua, „sisifica” reluare, de la început, a secvențelor, perpetua revenire la personajul central, plasat în interiorul unui automobil - ființă ambiguă, umană și artificială în același timp, un fel de androgin, subliniind polarizarea dar și contopirea identităților lui Eu și Celălalt - și apoi evoluția în mereu alte direcții. Acțiunea începe în plină stradă, se mută în sălile de expoziție și se
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Beniuc, care vizita periodic Clujul. Lucrurile se leagă oricum în sensul defavorizării din partea lui Baconsky a marii personalități din preajma sa, fără șansa vreunei reintrări în circuit.Benevolența sa de care s-a făcut caz față de Blaga nu putea fi decît ambiguă. Și încă o împrejurare îmi coroborează opinia. Cînd i-a apărut lui Blaga, în 1957, volumul Tălmăciri din lirica universală, Aurel Gurghianu mi-a propus să-i fac o recenzie pentru Steaua, pe un ton ușor ironic: "dacă tot te
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
Cerchismul e o realitate palpabilă de istorie literară (scrisoarea deschisă adresată lui E. Lovinescu, alte atitudini programatice din revistă, poeziile - îndeosebi baladele -, eseurile, critica literară și celelalte opțiuni estetice exprimate, de pildă pentru artele minore), pe când euphorionismul e un proiect ambiguu, idealist, posibil a fi aproximat, nu definit clar și nici concretizat prin "documentele" unei creații literare publicate într-o revistă sau în volume. Retrospectiv, el poate fi reconstituit din scrisorile lui Radu Stanca și I. Negoițescu, publicate în volumul Un
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
discursului, abolind treptat orice mediere". De la Arghezi n-am putea avea pretenții prea mari, întrucît, vai, eul său "nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce infuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe. "Oscilînd între prima ipostază a unui
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
critici și l-a asumat aproape integral și exclusivist, începând - în ordine istorică - cu Simion Liftnicul, romanul său din 2001, doldora de îngeri și de moldoveni. Iată de ce dosarul de receptare anterior acestui succes, cuprinzând nume importante și valorizări deloc ambigue, pare a fi fost categoric clasat. Și - lucru mult mai grav - ignorat. Pot fi, în definitiv, de acord că adevărata temperatură a scrisului lui Cimpoeșu au indicat-o recenzenții contemporani cu erupția de la finele mileniului al doilea. Dar nu pot
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
existe ca atare, ele fiind înlocuite printr-un conglomerat de idei și fapte formale pe care le-am putea eticheta rezonabil doar prin termenul de eseu componistic. Așa cum este, de exemplu, Simfonia a IV-a "Giocossa", în care dincolo de pendularea ambiguă dintre tragic și comic ori între monodie pe de o parte și eterofonie sau polifonie pe de altă parte, asistăm la translarea si combinarea în trepte a unui material sonor care, la un moment dat rămâne parcă uluit de sonoritățile
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
fie puse în lumină atunci când autorul va face cunoscută și altora prima etapă a scrisului său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract și ambiguu. Biografic, personalitatea scriitorului Norman Manea s-a construit la intersecția a trei experiențe: ca evreu, avea de înregistrat ecourile deportării, ipostază ce prefigurează Holocaustul; ca român, avea de depus mărturie despre condiția artistului sub dictatura comunistă; ca american, a trăit
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
cantități de porumb dispăreau din lan" (pp. 198-199). În ultimul episod (Defecțiune tehnică) aluziile politice sunt cât se poate de transparente. În textul său de rămas-bun, autorul sugerează destul de clar că i s-a impus să abandoneze serialul. În stilul ambiguu care caracterizează scrisul lui Groșan se face aluzie la campania protocronistă purtată prin intermediul publicațiilor "Luceafărul" și "Săptămâna", care oferea suportul de suficiență necesar politicii oficiale de izolare a țării, dar și la asemănările dintre lumea descrisă în romanul său și
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
ca acest fenomen să dispară, fie prin suspendarea lui voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
aceea este că și-a împărțit existența între meseria de cîntăreț la diferite biserici, de profesor de muzică bisericească la Seminar și cea de tipograf-scriitor. "Profesor de muzică corală al Școalelor naționale din București" - așa se va iscăli, mîndru și ambiguu, începînd cu 1834, pe coperta Hristoitiei. Aristocrații pașoptiști cultivau poezia din impuls interior și din dorința de a ajunge celebri. Cîntărețul și tipograful o cultiva în primul rînd pentru a se susține material. Trebuie să adăugăm imediat că nu numai
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
poate da nici un răspuns adecvat: este cazul marilor întrebări, deopotrivă grave și ultimative. Întrebările mari sunt îndeobște lotul improvizației. Ele suspendă, de regulă, răspunsul de frică să nu fie dizolvate de către acesta. Pe de altă parte răspunsurile sunt exacte sau ambigue. Când răspunde exact, partitura tinde să fie lesne de decriptat - chiar dacă mai greu de epuizat. Când răspunde ambiguu reprezintă ceva „greu”, complex, ceva ce elaborează sofisticat pe marginea unui flux muzical de o brutală evidență - cu toate că se consumă relativ repede
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
focalizată pe tema principală a „expoziției poemului”: descifrarea misterului propriului destin, taină pe care naratorul este chemat să o dezlege alegând între constante -pasiunea scrisului, vocația aventuroasă a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
titlu apare doar pe prima pagină a știmei pentru vioară: Concerto I. Este concertul pentru vioară și pian în Re major menționat în indexul amintit. Stângăciile începutului își pun amprenta, desigur, dar impetuozitatea tematică este o marcă temperamentală. Forma e ambiguă, virtuozitatea constructivă, pe care o va deprinde la Schola Cantorum și pe care și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de concert, urmată de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
program. Izvoade I de Anton Zeman - reputat muzician, inegalabil profesor de armonie a conservatorului ieșean - este o valorificare intens imaginativă a relației dintre monodia liberă, solistică și suprafețe sonore texturale cu efect global. Raportul/alternanța dintre concretețea melodică și sonoritatea ambiguă a masei sonore creează un joc, o tensiune/așteptare susținută de creativitatea timbrală și structurarea temporalității, a formei O lucrare împlinită, reușită ca efect artistic, compusă în 1970, la începutul avangardei românești, în mod sigur o întâietate în componistica ieșeană
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
desfășoară pe suprafețe semnificative și se distinge pregnant față de montările clasice ale piesei. În sfârșit, frumoasa Zoe Trahanache primește tiparul unui personaj ceaikovskian, cu arii ample, romantice, pătrunse de ethosul slav, desprinzându-se imaginea unei eroine tolstoiene transplantate în morala ambiguă și pe meleagurile provinciei prahovene... Tout est pris à la légère... Tina Munteanu, soprană lirică, grațioasă și distinsă. Pristanda, întrupat de basul Ștefan Schuller, are trăsăturile unui Untertan, citizen in a monarchy, care se zbate și se descurcă așa cum poate
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
care n-o credeam posibilă. Partea patra e un lucru sublim. BARB|-FALS| (și cu asta m-a omorât, nu l-am mai ascultat): Partea a patra după stil vechi sau nou?" (p. 578-579) Cronica de familie rămâne o creație ambiguă. Vârsta de fier este epoca Davidei și Vârsta de Aur era comunistă? Sau invers: Vârsta de aur e întreaga lume a aristocrației și Vârsta de fier începe tocmai cu ghilotina istoriei? Întrebarea nu e retorică. Petru Dumitriu și-a construit
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
numai că spre deosebire de E.T. spielbergian este periculos fără a fi violent, iar personajul preia ceva din Neo din Matrix, dar și din exorcistul din Constantin (2005) al lui Francis Lawrence. În materie de extratereștri îl prefer însă pe discretul și ambiguul cetățean de pe K-Pax din filmul omonim din 2001 al lui Iain Softley. Extraterestrul nostru oscilează între provindețialul om care aduce ploaia, posibil salvator al planetei într-un anumit sens și cel care aduce diluviul, un agent distructiv, herald al apocalipsei
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
un tîrziu, după ce-ți bei paharul cu vin roșu ca roșul sînge al vieții". Într-o manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul străzii cu fețele de masă pătate de muștarul scurs de lîngă mititeii așezați pe casoleta de carton subțire, din zi în
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Savu, care se aflau în pragul adolescenței la izbucnirea Revoluției din 1989 și au ajuns la maturitate în timpul perioadei confuze și dezamăgitoare ce a urmat, scrie . Nu este de mirare că utopismul apare în arta lui Mureșan doar în forme ambigue", spune jurnalistul Holland Cotter, laureat al premiului Pulitzer, de la The New York Times. În expoziția de la Galeria David Nolan, ce poate fi vizitată până pe 12 august, artistul prezintă un desen al său printre paginile unui volum "Avuția națiunilor" de Adam Smith. Desenul a
Artistul român Ciprian Mureşan, apreciat într-o cronică din The New York Times () [Corola-journal/Journalistic/69380_a_70705]
-
intelectualii care s-au lăsat păcăliți de strategiile proletcultiste. Pentru biografia unui scriitor important toate detaliile contează, ele trebuie să fie cunoscute și comentate. Atitudinea lui Călinescu a fost, din păcate, pînă a început să mai înțeleagă ce se petrece, ambiguă, principiile inexistente, iar receptivitatea la tragedia care se întîmpla sub ochii săi, nulă. Această lipsă de luciditate este etichetată de Elvira Sorohan ca "un drept la opinie": " La procesele politice ale lui Maniu mergea ca reporter. Citindu-i articolele din
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
rămâne "viscerală" (416). Creatorul există când înăuntrul, când în afara creației. Autorul literar apare fie ca mediator al unei transcendențe zeiești, inspiratoare - platonism -, fie imanent operei. Făcătorul nu se separă și nici nu se identifică cu facerea. "Creatorul este o ființă ambiguă, om-operă, asemănător cu centaurii, făpturi duble." (136). În lecturile și referințele sale, N. Balotă urmărește începutul și închiderea cercului de concepție artistică, fără opțiuni exclusiviste. Poate fi bănuit că urmează lucrul artistic într-o diacronie neutră sau ezitantă, uneori până la
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]