768 matches
-
a „nevroticilor psihopați”. Faptul se explică prin relația dintre „fragilitatea constituțională” a dispoziției psihopaților și „vulnerabilitatea” nevroticilor la acțiunea factorilor mediului sau ai lumii externe. Bräutigam propune să se delimiteze structura nevrotică, ca fiind una de factură „internă”, conflictuală și ambivalență, de structura psihopaticilor, care este mai mult de factură „exterioară”. Häfner, la rândul său, face o analiză comparată între nevroze și psihopatii. După acesta, nevrozele sunt tulburări ale comunicării inter-umane, individul rămânând însă în limitele stabilite ale lumii. Spre deosebire de aceștia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din următoarele: - izolarea socială a individului, - o stare de tensiune agresivă, difuză, nespecifică, intrapsihică, - existența unor situații cu rol de „inducție sugestivă” (lecturi literare, filme, emisiuni TV, cazuri similare în familie sau anturaj luate ca „modele sugestive”). b) Faza de ambivalență care constă din următoarele: - oscilarea între to be or not to be, - dispoziție afectivă suicidară, - apariția și dezvoltarea ideilor de suicid, - ezitare, - căutarea sau formularea exactă a „motivelor de suicid” ca o formă de „autoexplicare” a actului față de sine și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
culpabilizarea celor care l-au salvat de la moarte, - dorința de a repeta gestul suicidar pentru a muri. Aspectele descrise mai sus privind etapele desfășurării actului suicidar sunt expuse în schema de la pagina 326???. Fig. pg. ms. 326 Idei de suicid Ambivalență Adoptarea deciziei cu trecerea la act Suicid Faza de pregătire Faza de ambivalență Trecerea la act Suicidația Suicidația Traumatizația 28. PSIHOZELE ENDOGENE III (Grupa psihozelor schizofrenice) Cadrul psihopatologic general Grupa schizofreniilor, delimitată astfel de E. Bleuler (1911), reunește afecțiuni psihiatrice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suicidar pentru a muri. Aspectele descrise mai sus privind etapele desfășurării actului suicidar sunt expuse în schema de la pagina 326???. Fig. pg. ms. 326 Idei de suicid Ambivalență Adoptarea deciziei cu trecerea la act Suicid Faza de pregătire Faza de ambivalență Trecerea la act Suicidația Suicidația Traumatizația 28. PSIHOZELE ENDOGENE III (Grupa psihozelor schizofrenice) Cadrul psihopatologic general Grupa schizofreniilor, delimitată astfel de E. Bleuler (1911), reunește afecțiuni psihiatrice grave ale vârstei tinere, care produc o modificare profundă, de durată și cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de sine este alterată profund prin pierderea de către bolnav a limitelor propriului său Eu. Se menționează o stare de perplexitate în legătură cu propria sa identitate, pierderea interesului pentru propria sa persoană și pentru sensul existenței sale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte psihopatologice: severitatea procesului morbid, intens și distructiv, tinzând să afecteze întreaga viață a bolnavului; izolarea, închiderea în sine patologică a bolnavului, slăbirea relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie, inversiune afectivă); tulburări în sfera intelectuală de tipul ideilor sau a interpretărilor delirante asociate cu tulburări de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism etc.); tulburări ale conștiinței, imaginii de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare în cadrul afaziei. Alienare mintală: stare psihopatologică desemnând ansamblul de tulburări psihice și consecințele acestora, fapt care face ca persoana respectivă să nu mai poată avea o viață normală și să nu mai poată participa la viața socială și profesională. Ambivalență: coexistența simultană a unor emoții, atitudini, idei, dorințe, cu caracter contradictoriu față de un obiect, o persoană sau o situație. Amimie: tulburare de expresie constând în imobilitatea mimicii. Amnezie: tulburare caracterizată prin incapacitatea evocării mnezice a unor evenimente anterioare, recente sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J. Postel și Cl. Quétel Franța Nouvelle Histoire de la psychiatrie (1983) Hemm S., Sartorius N., Helmchen H., Lauter H., Germania Contemporary Psychiatry (2001) Index tematic Absență Abulie Acalculie Acatisie Achinezia Afazie Agitație Agnozie Agorafobie Agrafie Agresivitate Alcoolism Alexie Alienare mintală Ambivalență Amimie Amnezie Amuzie Andropauză Anestezie Angoasa Anorexia mintală Anormalitate Anticipație Anxietate Apatie Aprosexia Apsihia Arierație mintală Astenie Ataxia Aura Autism Automatismul mintal Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umanizeze”, potrivit principiului clasic că „Nu-i dracu’ chiar atât de negru”. După ei, postmodernismul este, în egală măsură, trăsătură (negativă) și posibilitate (pozitivă); adică o modalitate nouă de oprimare politică, dar și un instrument pentru schimbarea socială progresivă. Această ambivalență implică, după Kincheloe și Steinberg (1993), mari riscuri pentru orice proiect curricular - dacă postmodernismul nu este „stăpânit” și „riguros circumscris”. Gândirea politică trebuie să stabilească precis ce anume împrumută și ce anume încorporează din „fauna sălbatică” a ideilor postmoderniste. Nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și nici ultima. L.A.: Comunismul a fost o experiență - era să spun un experiment! - comună care ne-a marcat pe toți cei născuți în timpul lui. Dar nu a avut efect identic asupra noastră, astfel încât atitudinile postdecembriste oscilează de la nostalgie ori ambivalență la respingere totală. Cum l-a perceput psihoterapeutul Dan Goglează și se consideră el un produs al comunismului? D.G.: Sunt așa pentru că mă consider astfel sau mă consider pentru că așa sunt - iată o dilemă nu numai ontologică sau doar un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
consideră el un produs al comunismului? D.G.: Sunt așa pentru că mă consider astfel sau mă consider pentru că așa sunt - iată o dilemă nu numai ontologică sau doar un joc de cuvinte. Dacă aceasta ar fi și singura sau ultima mea ambivalență, aș fi fericit. Din păcate, fiecare dintre noi are un număr uneori insuportabil de mare de asemenea „dezorientări sau imprecizii”. Nostalgia trecutului este întotdeauna mitică, iar ambivalența atitudinală nu trebuie să ne mire. Nu neapărat din cauza perceperii diferite a realității
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un joc de cuvinte. Dacă aceasta ar fi și singura sau ultima mea ambivalență, aș fi fericit. Din păcate, fiecare dintre noi are un număr uneori insuportabil de mare de asemenea „dezorientări sau imprecizii”. Nostalgia trecutului este întotdeauna mitică, iar ambivalența atitudinală nu trebuie să ne mire. Nu neapărat din cauza perceperii diferite a realității, în funcție de amplasamentul social al fiecăruia, ci și datorită diferențierilor subiective în a percepe și prelucra cognitiv ceea ce noi definim apoi a fi o realitate. Ai făcut deja
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu cât introspecția mea va fi mai profundă, mai emoțională, dar și foarte sinceră. Doar autoanaliza poate stabili cadrul exact al experiențelor mele și lămuri faptul că eu vorbesc despre „lumea mea”, singura existentă pentru mine. Aceasta explică nu numai ambivalența, oscilația sau subiectivismul unor atitudini, ci pur și simplu „realitatea lumii” mele. Cine vrea să înțeleagă alte conștiințe trebuie să parcurgă un proces autoanalitic care să-l ajute la „decorporalizarea” cât de cât a propriilor noțiuni de experiențele ce le-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de mine este cea „adevărată” și „exactă” pentru că a funcționat și pacientul s-a vindecat, ci doar că a fost cea „potrivită”, tot așa cum nici șperaclul nu este niciodată cheia „exactă” pentru ușile pe care le deschide. Această breșă și ambivalența „construit-real” au fost folosite foarte abil de comunism, care și-a „potrivit” adevărurile după nevoile momentane de explicație, iar metoda a supraviețuit. Atitudinea față de adevăr deformează profund caracterul, emoționalitatea, empatia socială și aceasta este o mare problemă a moștenirilor comunismului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
inteligenței creative: dacă urmărești biografiile unor genii, vei constata că erau de o comoditate anecdotică. Dintr-o altă perspectivă, cuvântul scris și trecut de furcile cenzurii primea o greutate și o evaluare socială aparte pentru că, pe lângă subtilitățile sugestive și o ambivalență bine mascată, el primea eticheta de „subversiv” de la o intelectualitate care se hrănea exclusiv din „opoziția verbală”. În psihoterapie se pune un mare accent pe cuvinte, cuvântul îmbolnăvește și tot cuvântul vindecă, însă nu putem analiza sentimentele și gândurile în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
blană de focă / și imediat după aceea / săniile pornesc din partea de sus a sânilor / trasează în goană lungi semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
manieriste, când încărcate de o grație naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri cu sensuri polivalente, al căror ultim mister poetul pare a-l proteja. Sugestia muzicală, simbolul întrețin tonul surdinizat, atmosfera vaporoasă, dar și obscura ambivalență a figurilor. Ciclul Fecioara în alb pare un cânt de slavă închinat unei iubite de o suavitate boticelliană (La creatura di bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
vrut să nu se fi întâmplat acest lucru. Dar este prea târziu. Stiu că după primul pahar, vor urma celelalte. Terapeutul - Vom revedea avantajele și dezavantajele consumului de alcool. (Metodă utilizată, în general, pentru a amplifica starea de contemplare și ambivalența pacientului). Pacientul - N-are rost să facem lucrul acesta. Stiu bine că este o prostie să bei și plătesc deja pentru asta destul de scump. Dar nu reușesc să mă controlez. (Pacientul este contemplativ: își recunoaște problema, suferința și dificultățile pe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamentul ținând cont de formularea cazului și de particularitățile și preferințele persoanei. Această terapie valorizează experiențele emoționale și interpersonale atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. Ea combină intervenții directive și intervenții non directive, motivaționale și non motivaționale. Ea lucrează ambivalența persoanei. Această terapie impune angajarea personală a terapeutului, deoarece travaliul terapeutic cu persoanele suferind de bulimie poate fi anevoios, insecurizant și cu satisfacții reduse. Terapeutul trebuie să fie conștient de reacțiile sale contra-transferențiale negative. Terapia a încercat să-i redea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conștiinței și care filtrează informația pentru a produce gânduri automate negative. Conform teoriei lui Beck, unele gânduri contradictorii („Nu trebuie să beau”/” Pot foarte bine să beau doar un pahar”) sunt, în plus, prezente simultan în mintea pacientului: acestea generează ambivalența și favorizează recăderea. In cadrul terapiei sale, la fel ca și Ellis, Beck insistă pe restructurarea gândurilor disfuncționale, dar utilizează și tehnici comportamentale. Utilizarea actuala a terapiilor comportamentale și cognitive Cea de a doua Conferință a consensului validează utilizarea terapiilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
alcoolo-dependenți. In stadiul de precontemplare, terapeutul își propune să-l ajute pe subiect să perceapă riscurile și problemele legate de conduita adictivă, deci să determine apariția unei îndoieli. In stadiul de contemplare, travaliul terapeutic constă, în mod esențial, în explorarea ambivalenței, ajutând pacientul să exprime multitudinea de argumente în favoarea schimbării, cât și a riscurilor la care se expune dacă nu se schimbă. Acest stadiu permite amplificarea încrederii subiectului în capacitatea sa de a-și schimba comportamentul. In stadiul de determinare, i
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In stadiul de acțiune, terapeutul îl însoțește pe pacient în procesul de schimbare a comportamentului, de exemplu, sevrajul. Intărirea este, în acest stadiu, esențială. In stadiul de menținere, terapeutul propune strategii de prevenire a recăderii și explorează, în mod regulat, ambivalența, pentru a îndepărta eventualele îndoieli privind importanța schimbării efectuate. In stadiul de recădere, terapeutul lucrează în vederea dedramatizării situației și determină pacientul să se angajeze din nou în acțiune. In cadrul acestui stadiu, metodele sunt utilizate pentru a diminua riscul evoluției
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru ea, dacă continuă să bea, lucru care are un efect motivațional important asupra sa. La sfârșitul acestui travaliu terapeutic, voința de schimbare a Soniei în ceea ce privește alcoolul este identificată: ea se află în mod clar în stadiul de a acționa Ambivalența continuă să fie prezentă: ea știe că recăderea face parte din traseul subiectului alcoolo-dependent aflat în sevraj. Analiza funcțională a situațiilor de risc Primul travaliu terapeutic constă în stabilirea listei cu situațiile de risc de consum de alcool. Acest travaliu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de adaptare asociate unui anumit moment al vieții; este vorba uneori despre singurătate, asociată sau nu unor deficiențe de competență socială, sau unei probleme de doliu. Aceste persoane ar prezenta elementele unui prognostic terapeutic negativ cum ar fi o puternică ambivalență, o stimă de sine redusă, o greutate mică, comportamente și cogniții bulimice importante. Fairburn și Wilson, 1993; Vandereycken, 1996. American Psychiatric Association, 2000. Michel, 2002. Terapeuții discută împreună cu pacienta rezultatele evaluării pentru a o informa în legătură cu situația sa. Fairburn și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Conform lui Marlatt, este vorba despre o "cădere și nu o recădere" (a lapse not a relapse). Miller și Rollnick, 1991. Vezi capitolul 3. Este inutil să se încerce convingerea, forțarea subiectului: persuasiunea directă nu este eficientă pentru a rezolva ambivalența; ea amplifică chiar rezistența acestuia (Karno și Longabaugh, 2005). Percepția unei rezistențe este semnalul că o schimbare de strategie devine necesară. Este, în plus, important să încurajăm speranța, oferind mai multe posibilități de tratament. Vezi capitolul 3. Dunn și al
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]