866 matches
-
mirată. Doar mâhnită Cum iar frunzele-i atârnă Ca o năframă-nvechită Peste fața-i pală, cârnă ... Cerul alb prinde-n pahare Abur dulce și-l tot strânge Și pe semne de mirare Se cutremură și plânge. O decolorează timpul!... Amețită și infirmă Vremea-și schimbă anotimpul Înecând-o-n fum de smirnă... Iubite, vino aici! Mâna-ti atingându-mi clipa M-ar ninge iar cu lumină, Amândoi trăind risipa Toamna iar va fi divină ... Referință Bibliografică: SFÂRȘIT DE VARĂ / Lia
SFÂRŞIT DE VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341075_a_342404]
-
încredere că-și atinge obiectivele în 24 de ore. Și asta reduce frustrarea, crește creativitatea antreprenorială și calitatea serviciilor/produselor Oare unde să fie problema? Și, ca să închei, conductorii de metrou care fac opriri între stații ca să-și pescuiască colegii amețiti sau leneși, că ferească sfântul să se deplaseze ei 50 de metri ca să urce în vagon cu toți călătorii. Și asta inclusiv la ore de vârf. Sau care pun frâne bruște la capăt de muști cu dinții de bară. Poate
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet () [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
Am văzut-o în weekend. Era verzuie și rece. Nu Vama, ea era colorată, pestriță și caldă, amețită, spartă, cu fața roșie, tăvălită prin nisip și fericită, cu un zâmbet tâmp și larg și cu ochii în zare. Am văzut marea Vămii. Goală de îți înghețau gleznele în ea. Plină, noaptea, doar de cei mai anesteziați dintre masculi
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! () [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]
-
ceva mai mult de jumate de cât am acum. Văd înainte pe trotuarul din dreapta, adică pe partea pe care mergeam eu, trei indivizi ce se deplasau într-un mod foarte nesigur, erau beți crița. Încetinesc ca să nu am probleme cu „amețiții”! Dar când dau să trec pe lângă ei, cel din margine, adică din partea dinspre stradă, face un pas greșit și calcă dincoa’ de bordura și se sprijină cu capul de oglindă mea retrovizoare. Dacă aș fi mers cu viteză normală, i-
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
pe frunte,pe gât. ---Până ieri am fost copii.Azi am intrat în viață,îi spuse Ana lui Dan.Avem dreptul să ne iubim. Dan aproape nu înțelegea.Visa oare?Aiura? Alunecă ușor sub așternutul făcut de ea,uimit,prostit ,amețit. Iubire?Nu! Împlinire! În zori ,Ana a plecat devreme,sărutându-l și lăsându-i un bilet.Îi dădea întâlnire în altă parte,unde închiriase o cameră.De ce?se întrebă Dan.De ce nu tot aici? Dar ,au trecut zilele și Ana
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
să o sărute, fetița l-a strâns din nou cu brațele pe după gât și s-a lăsat sărutată și alintată, cum făcea de obicei în brațele mamei și ale bunicii sale. Iustin și-a reluat mersul, încet, grijuliu și ușor amețit, așa cum se deplasa în primele plimbări după ce își pierduse vederea. S-a oprit în fața ușii cabinetului. - Deschideți ușa, vă rog, doamna... Mariana era deja cu mâna pe clanță, tremurând de emoție. Se uita îngrijorată și la Iuliana, care pălise, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
Acasa > Impact > Istorisire > LUMINĂ DE TOAMNĂ Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă reinventez și mor Sub al toamnelor decor ... În oceane de tăcere , Topesc a luminii miere . Amețit , resimt fiorul ... Clipele- și înaltă zborul . Răvășită de culoare , Inc-o toamnă care doare . Tainic, frunza arămie Se preface-n veșnicie . Ochii spre pământ coboară : Inc-o roză stă să moară ... Inc-o doină-n cer suspină - Ochii mei primesc
LUMINĂ DE TOAMNĂ de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343197_a_344526]
-
Iubire îngerească) Și chiar dacă iubirea este uneori sincopată de triste despărțiri și împăcări sublime și presărată cu “Păcate demne”, când recunoaștem ... „Ce dulci ispite îmi răsar prin fire,/ Ce dragi rostiri se-aud prin glasul tău,/ Te-ntrec în temeri, amețită rău,/ Să-mi scalzi profund iubirea-n amintire,// Atât de plină-s de păcate demne! Să zbori de sus, s-ajungi din nou la mine,/ Cu respirații-ntretăiate,-n tine,/ Zbătându-te-n cuvinte, între semne...// Plecând de-aici, dar tot
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
fac un rău (Liviu Antonesei). • Mai bine cu buzunarele goale dar curate, decât cu buzunarele murdare și tot goale. Cine mănâncă numai frunze, le crede gustoase pentru că n-a mâncat niciodată altceva. • "Arestat în lipsă..." (ziarele). • Inteligent ca o găină amețită... Amețită e în plus. • Nimeni n-a fost, în Istorie, atât de bogat încât să nu poată fi ruinat de o femeie (Mihai Batog Bujeniță). Copiii de astăzi sunt insuportabili, mai ales dacă nu sunt ai tăi. Când mănâncă săracul
ZICERI (241/242) – INCREDIBIL & CU BUZUNARELE GOALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378514_a_379843]
-
un rău (Liviu Antonesei). • Mai bine cu buzunarele goale dar curate, decât cu buzunarele murdare și tot goale. Cine mănâncă numai frunze, le crede gustoase pentru că n-a mâncat niciodată altceva. • "Arestat în lipsă..." (ziarele). • Inteligent ca o găină amețită... Amețită e în plus. • Nimeni n-a fost, în Istorie, atât de bogat încât să nu poată fi ruinat de o femeie (Mihai Batog Bujeniță). Copiii de astăzi sunt insuportabili, mai ales dacă nu sunt ai tăi. Când mănâncă săracul supă
ZICERI (241/242) – INCREDIBIL & CU BUZUNARELE GOALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378514_a_379843]
-
împingeau unul altuia precis, de parcă era bilă roșie de la biliard care după ce lovește bandă, de câteva ori, în punctele dinainte fixate, ciocnește exact bilă albă acolo unde trebuie. Din când în când, în momentele în care albaștri (italienii) dezorientați și amețiți, scăpau propria poartă din ochi, roșii (spaniolii) introduceau ... Citește mai mult Fotbalul este un sport în care 22 de oameni aleargă după o minge și în final câștiga... SPANIA!Într-o finală care a demonstrat încă o dată că fotbalul, așa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
împingeau unul altuia precis, de parcă era bilă roșie de la biliard care după ce lovește bandă, de câteva ori, în punctele dinainte fixate, ciocnește exact bilă albă acolo unde trebuie. Din când în când, în momentele în care albaștri (italienii) dezorientați și amețiți, scăpau propria poartă din ochi, roșii (spaniolii) introduceau ... IX. VIOREL BĂETU - ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTĂ MARAMUREȘANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS, de Viorel Baetu, publicat în Ediția nr. 497 din 11 mai 2012. O splendida poartă din lemn sculptata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și revină. Era încă amețită. În întunericul dens, lămpile de poziție ale autoturismului lăsau să se vadă doar puțin din gardul masiv de beton de o parte și de alta a porților. El s-a urcat și a pornit mașina. A intrat în curte și
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
pe după umeri și a încercat să o târască spre casă. Ea a gemut puternic și a deschis ochii. - Așa, târfulițo, trezește-te! De frică să nu-ți rupi tocurile la cizme, ai făcut ochi, nu? Amalia nu a răspuns. Era amețită. Abia începuse să-și revină. Făcea eforturi supraomenești să-și păstreze cumpătul. Intenționat sau nu, s-a clătinat când el și-a retras mâinile. A prins-o repede de un braț și cu celălalt pe după mijloc și a ajutat-o
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ACUMULARE Încântat peste măsură Admir lacul după ploaie Cum se umple de „cultură” ...Cu microbii din gunoaie. * PLAGIATE... PLAGIATE... Respectai pe un ministru, Dascăl, doctor sau magistru, De un timp, contează banul ...Vrea respect chiar șarlatanul! * PE 31 DECEMBRIE, FIX! Amețit e mai mereu Și se vaită că-I greu, Este treaz întâia dată I-a născut amanta...fată! * ÎN ULTIMA ZI DIN DECEMBRIE N-are bani de băutură, Nici un strop nu pune-n gură, Însă ieri s-a îmbătat „Iubi
GENŢIGRAME FĂRĂ SCAME de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380392_a_381721]
-
năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe Măritul Soare
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
o seară cu câțiva soldați bulgari, amețiți de băutură, în atelierul de covoare unde, văzând cele două ucenice care lucrau acolo, au vrut să le violeze.Veta si mama ei au sărit să le apere, dar soldații care erau bine amețiți, le-a amenințat că dacă nu se potolesc, vor urma și ele la rând. Norocul lor a fost că, maiorul încartiruit în casa lor, care venea la domiciliu seara după ce termina treaba la comandament, unde își petrecea cea mai mare
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
o dorești; cu sufletul la gură, să tânjești, să te bucuri de ea. Acum ești singură acasă, nestânjenită, fără pretenții, fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Ascultă! Bate la ușă! Inima-ți bate, îți chiuie! Te simți în ceruri, amețită, dezrobită, dezlănțuită... fericită. TE-AI DUS... ( Scris în ebraică la moartea prietenei mele, Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013) Vestea m-a pălit ca trăsnetul pe- o zi cu soare! În casă m-am învârtit ore-ntregi. Să șed n-
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
pe iarba uscată bântuită de frunzele toamenei căzute din belșug, bătute de vânt spre câmpie. Fondul muzical ne întreține atmosfera de pregătire a luptei care va urma. Deodată una dintre fetițe care se răzlețise de restul, se oprește brusc, parcă amețită, dar nu cade. Lângă ea apare un călăreț pe un mândru cal alb, pe care acel călăreț îl stăpânește pe deplin, îl joacă pe loc în timp ce el scrutează depărtările, apoi dă bice calului trăgând de hățul stăng, împinge pintenii în
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
desparte, cu toți nămeții la un loc, arunc, în nopțile-nghețate, trecutele iubiri pe foc. și, încălzindu-mă cu vinul, tresare lemnul din butuci și nu știu cine-mi face plinul, că mă trezesc printre năluci, dansând cu frigul iernii-n brațe. amețit, în piruete, mă taie, când țâșnesc, la mațe negre umbre din perete. și vii la timp, ca o salvare, în beznă, dulce licărit și, dup-o gingașă mustrare, îngenunchez spre răsărit... Referință Bibliografică: și dacă iarna ne desparte... George Safir
ŞI DACĂ IARNA NE DESPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348816_a_350145]
-
-o să se îmbrace și să-și aranjeze cât de cât ținuta. Au condus-o până la ușa de la intrare, așa goale cum erau. Iuliana nu știa încotro să meargă și i se părea că nu poate gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
că de mine... n-ai habar. î n dorul tău am stors ș i sticla. s-a pus iarna, iar, pe nins. și felinarul nu mai arde , vântul, ș mec h er, mi l-a stins. așa că... mă întorc acasă, amețit și supărat ; dar mă bucur, dintr-o dată, că am loc, destul, în pat. Referință Bibliografică: trag, în cinstea ta, o dușcă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 762, Anul III, 31 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
TRAG, ÎN CINSTEA TA, O DUŞCĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348916_a_350245]
-
și cerul, și pământul în care nu vreau să fiu. oarbă umblu între camerele regalelor gesturi. nimicul îmi aruncă un os. gândul pliază mișcarea pe fila asta. sunet. scrâșnet. banal. fiare, șine de tramvai, suflet, marginea patului pe care cad amețită strânsoarea zilei și a înserării... totul e doar minciuna pe care o respir zilnic prin ochi, gură,nas. prea multe instrumente de tortură pentru simțuri. glasul topește nările, fulgeră ochii, gura încleștată în anotimpul ăsta ciudat, în gheață prinde cleștii
PROMISIUNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346898_a_348227]
-
bineînțeles, guvernul ăsta incompetent condus de președintele impostor, corsarul Băse! Cât despre primele ministru... ăsta e nevinovat, nu intră în discuție întrucât bocănește degeaba, fără noimă! S-a stârnit o ploaie deasă și rece. Tuna și fulgera. Vasile era el amețit, dar știa că nu poate intra în casă fără să fi cumpărat pâine și ceva de-ale gurii. Atât îi mai trebuia! Nu-l va spăla nici toată ploaia asta de gura ascuțită a nevesti-si. − Mitică, ai zis că mergem
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greața mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid îmi revin... Citesc. După puțină vreme, fără nicio șansă, mirajul se încheie și mă lupt din nou cu spuma valurilor. M-au dat afară după ce le-am cumpărat un creion și o
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]