1,886 matches
-
colaborare artistică de cea mai înaltă calitate. Concertul pentru două piane în re minor de Poulenc este o lucrare plină de farmec și bravură, ce întruchipează un caleidoscop variat de imagini muzicale, adeseori contrastante, care se succed într-un tempo amețitor. Compozitorul creează o minunată lume sonoră, în care sunt percepute reminiscențe diverse din creații scrise de Mozart, Liszt, Saint-Saëns, Ravel, dar și influențe jazistice și de music-hall. Într-o scrisoare adresată lui Igor Markevitsch, compozitorul francez menționa printre sursele sale
Excelență pianistică by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
AVANPREMIERA SCRISOARE CĂTRE CASANDRA de Pedro Eiras Cu: Cristina Casian, Liviu Pintileasa Regia: Andrei și Andreea Grosu Scenografia: Vladimir Turturica Scrisoare către Cassandra este încercarea lui Pedro Eiras de a supraviețui unei lumi în care violența, singurătatea și moartea înfloresc amețitor. Doi îndrăgostiți , o scrisoare și depărtarea. Fragilitatea discursului teatral e potentat de fundalul imaginat de autor: războiul. Se vorbește despre un soldat condamnat care a făcut tot ce-i stătea în putință pentru a evita nebunia. Și despre o Cassandra-
Căldură? MARE?, la Teatrul Unteatru. Vezi programul lunii august by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77602_a_78927]
-
fulgerătoare a doi tineri abia intrați în viață reiterează, neașteptat, dar într-un anume sens inevitabil, povestea arhetipală: Tristan și Isolda. Crinul, simbol al purității, dar și posibilă esență a otrăvii aducătoare de moarte, este chiar întruchiparea ideii. Mireasma lui amețitoare configurează spațiul ficțiunii, care se substituie realității din momentul în care personajul are intuiția că iubirea sa nu se poate împlini cu adevărat decât prin moarte. Mitul este resuscitat și devine viu doar în preliminariile gestului ultim, altminteri de o
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
printre colapsuri & explozii & viziuni" (Turnuri). Mișcarea browniană e văzută ca funestă în Istorie, fiindcă ea dezagregă valorile, fărâmițează imperiile, "dezleagă" (cu ghilimele) umanitatea. Dar ea este reiterată, la un alt nivel, în aceste texte lungi și forfotitoare, cu un turbion amețitor de imagini. Ochiul miriapod, metafora plasată anterior în titlul unui volum, i s-a părut probabil reductivă autorului, de vreme ce el folosește acum pluralul, intensificând monstruos percepția vizuală. Oglinzile sunt de asemenea multiplicate, creierul "nu mai focalizează, ci dispersează", "fărâme de
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
lung și ascuțit, de milenii ascuns în vocea nemuritoare a țării de nord; o sucire falsă a corpului, în dreapta, în stânga, o bătaie frenetică pe toc, pe vârf, pe talpă, din nou pe toc, o altă sucire la dreapta, stârnind vârtejul amețitor, făcând să se rotească fustele albe, svârlite când într-o parte, când în alta, încrețite, desfăcându-se brusc, frânând ritmul, încurcând legănările, fustele iar se domolesc căzând pe genunchii dezveliți, o clipă, două, pentru ca vârejul să reînceapă mai viguros, într-
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
Dicționarul de argou al limbii române al Ninei Croitoru Bobârniche (ediția a II-a, 2003), cuvântul e definit ca "băutură improvizată: alcool cu zahăr ars sau spirt medicinal cu pastă de dinți (în închisori)"; în diverse reportaje, descrierile variază - "băutură amețitoare făcută din apă, zahăr și medicamente", "matrafoxul, băutura pușcăriașului sărac - un amestec de parfum, zahăr și pasta de dinți" (Adevărul, 18.04.2001); "Băutura omului sărac, fabricată la repezeală din materiale disponibile. De exemplu alcool etilic, zahăr ars, și chimion
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
altă teatralitate plastică se degajă din expoziția lui Ernest Pignon-Ernest ce desenează pe gigantice folii de aluminiu portretul a cinci sfinte ce au cunoscut extazul mistic. Imaginile lor se reflectă pe o suprafață de apă netedă creind iluzia unei profunzimi amețitoare. Asemenea Ť instalații ť vizuale sunt echivalentul unui spectacol. Ele se depun în noi. Dar, fără îndoilă, secvența unică, memorabilă, rămîne accea a pînzei negre din Infernul care, ca un lințoliu, acoperă integral cîteva minute, cele două mii de spectatori din
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
nu-i aduceau nimic? S.B. Când v-am auzit în iunie povestind că volumul lui de debut, Pe culmile disperării, s-a vândut în România în 15.000 de exemplare... G.L. 150.000 de exemplare. S.B. Este de-a dreptul amețitor! G.L. Cifra trebuie interpretată. Asta s-a întâmplat în 1990, după patruzeci și cinci de ani de interzicere a publicării lui Cioran în România. Acum tirajele "s-au normalizat", au coborât la două mii de exemplare. S.B. Când primesc situațiile de la
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
omega unei noi vieți, ale unui nou ochi, Dumnezeu știe de ce. Poate fiindcă abolea eroul de altădată, o întreagă tehnică de Rudolf Valentino. Brice Parain a fost Rudolf Valentino al meu, fiindcă el mi-a dat cel mai acut senzația amețitoare că, începând cu acest cinema, începând din acea zi și în fiecare zi, la matineu și seara. Rudolf Valentino poate fi pentru mine Schileru, sau Bogza, sau Paul Georgescu, sau Raicu, sau Mugur, sau Elvin, sau Albala, sau Preda, sau
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
fascinat de sunetele scoase prin forțarea mușchilor abdominali, așezați de ambele părți ale corpului. Am descoperit că unul din filmele mele fetiș, Le hussard sur le toit, regizat de Jean-Paul Rappeneau, e însoțit de la un capăt la altul de muzica amețitoare a cicadelor. Chiar genericul se derulează având în fundal binecunoscutele sunete, intersectate de vocile vesele ale copiilor și tinerilor participanți la o sărbătoare. Apoi, ele izbucnesc într-o adevărată simfonie în una din scenele de mare frumusețe picturală ale filmului
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
de urmăritorii austrieci, silueta lui e parcă îngropată în sunetul cicadelor, care dau un surplus de energie cavalerului "sans peur et reproche", căruia, în realitate, numai energia nu-i lipsea! De altfel, majoritatea scenelor filmate în aer liber, în lumina amețitoare a celei mai frumoase zone din lume, Provence, sunt dominate sau măcar însoțite de indescriptibila bogăție a acelor sunete. Fie că e vorba de episoadele în care croncănitul ciorilor anunță ravagiile holerei, fie de scârțâitul sinistru al căruțelor pline de
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
și Dumnezeu era cuvîntul... Toate printr-însul s-au făcut și fără dînsul nimic nu s-a făcut ce s-a făcut"... Așa caracterizează evangelistul puterea cuvîntului, atribuindu-i forța creatoare, egalîndu-l cu dumnezeirea. În adevăr, tot progresul omenirei, înălțimea amețitoare la care s-a urcat omul ca ființă intelectuală și morală, se datorește, putem zice, exclusiv vieței lui în societate, - și ce ar fi această viață, fără cuvîntul înaripat, care preface aglomeratul de individualități izolate într-o singură inteligență, voință
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
pleșuv, obez și obosit, ascunzîndu-și sub farmec și politețe imensa disperare, a fost iubit cu pasiune de Violette Leduc, pe care a încurajat-o să se apuce de scris, după cum se vede din volumul ei autobiografic Bastarda, carte cu frumuseți amețitoare, deși inegală și pe alocuri prolixă. E memorabilă întîlnirea a doi dintre ciudații, marginalii literaturii franceze. "Un homosexual. Un bărbat care nu este nici călugăr, nici castrat, nici bătrîn. Un bărbat care este mai mult și mai puțin decît atît
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
sumarele lui exerciții de pictură de pînă atunci - pe jumătate superficiale prin absența unei supravegheri calificate, pe jumătate sentimentale și cu miză minoră prin raportarea la grigorescianismul tardiv - la marile compoziții istorice, cu bărbați celebri, cu bătălii crîncene și cavalcade amețitoare, nu a fost tocmai ușoară și nici lipsită de importanță. însă rapiditatea cu care a rezolvat proba de examen la Academia Julian, în admirația comisiei și chiar a bătrînului profesor, dovedește fără prea mari îndoieli că tînărul Stoenescu avea o
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
e tocmai distanța dintre nevoia de afecțiune, direcționată către autorul Jurnalului de sex, „singurul meu prieten”, și poza iritată, revendicativă, gata să ceară mereu socoteală. De altfel, Epistolarul avangardist îngrijit de Mădălina Lascu scoate la iveală spiritul extrem de energic, forfoteala amețitoare a tinerilor scriitori de la unu, care, în ciuda manifestelor anti-literare, păreau să creadă în literatură (a se citi: în literatura lor) mai mult ca oricând. E impresionantă încercarea acestor tineri de a-și crea, într-o cultură totuși mică, un univers
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
Cristian Preda afirmând, luni, la RFI, că ”e foarte probabil” ca scrutinul din 29 iulie să nu fie validat. În acest moment, statistic vorbind, e imposibil să se atingă pragul de 50%. USL a vorbit ieri seară despre un ritm amețitor de votare, pentru a ajunge la un 52% pe care ei îl anunțaseră înainte de scrutin. În momentul ăsta, e foarte probabil ca referendumul să nu fie validat", a declarat prim-vicepreședintele PDL. Potrivit democrat-liberalului, "dacă luăm în seamă substanța lucrurilor
Cristian Preda: Este în joc un tip de negociere inteligentă () [Corola-journal/Journalistic/43280_a_44605]
-
degrabă satisfăcută estetic de pasaje precum acesta: „Nu e așadar exagerat să vedem în fervoarea modernistă a lui Faulkner un proces similar infuziei de plante aromate, exotice, puse într-un vas tradițional. Intens colorat, puternic mirositor și având un gust amețitor, produsul metamorfozat urcă irezistibil dinspre bază spre suprafață, oferindu- se într-o identitate radical schimbată.” Mircea Mihăieș contestă critica atât ideologică, „tezistă”, cât și critica hagiografică (în care ni se sugerează că s-ar încadra și monografia lui Sorin Alexandrescu
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
noastră. - Sunt în dosul cotețului. - Cine? - Tanti Kovács și nenea Balázs, cadristul. Este vară, luna iunie, o zi de joi. S-au deschis florile de tutun, în schimb cărăbușii au dispărut deja. Ne târâm cu băgare de seamă prin mireasma amețitoare a florilor de tutun. Această mireasmă își atinge, în sfârșit, după douăzeci și trei de ani, efectul dorit, strănutăm strașnic o dată și încă o dată, apoi de cinci ori la rând. Din fericire, suita de hapciu-uri nu are loc atunci
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
adevărat paradis al presei internaționale. Cele mai multe erau abonamente ale unor instituții: Biblioteca Județeană, Inspectoratul Școlar, Palatul culturii, Școala populară de artă. Dar între destinatari se aflau și Episcopia, și Sinagoga, și chiar clubul sportiv UTA, într-o devălmășie cu adevărat amețitoare. Îmi stăruie și azi în minte o revistă de cinema cehoslovacă unde puteai buchisi măcar titlurile filmelor de mare succes ale momentului („2001. Odiseea spațială”, „Funny Girl”, cu Barbra Streisand, „Bullitt”, cu Steve McQueen, „The Lion in Winter”, cu Peter
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
cîteva zile de plutire oceană, depășind spre nord, ceea ce azi geografilor li s-a statornicit a fi arhipelagul Shetland. Astfel aproximată, ori mai încolo, proiectîndu-și himera asupra pămînturilor vulcanice din Islanda, Ultima Thule n-a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii albaștri-cenușii, fruntea netedă, părul, urechile și sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-o altă dimensiune, pentru a continua ce nu am dus până la capăt, de a îndrepta ce am greșit. Sau de a cere sorții alte șanse? Suntem fragili, Mihule, atât de fragili... Nici nu ne dăm seama, purtați de ritmul amețitor al vieții. „Plecarea” este singurul adevăr. Ni se poate întâmpla oricând, indiferent de vârstă. Cunoscându-te pe tine însă, sper ca aceasta să întârzie cât mai mult. Pentru amândoi. Orice s-ar spune despre puterea tămăduitoare a amintirilor, lipsa fizică
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Norocul meu că ferestrele dau spre parc, altfel nu știu dacă aș auzi altceva decât zgomotul claxoanelor și al tramvaielor ce trec din cinci în cinci minute. - Unde ți-e optimismul, draga mea? Tac. Inima îmi bate într-un ritm amețitor, iar palmele mi s-au umezit, instant. - De ce m-ai chemat? Cât pe ce să nu vin, mă pregăteam să plec spre ai mei. - Aș vrea să-ți fac o propunere. Ideea mi-a venit de curând, de fapt am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
De o eternitate, a venit, cumva firesc, răspunsul tău. O eternitate, zici? Nu știu... nu cred că îmi permit atât de mult. Timpul meu nu mai are ...timp. Acele de dincolo de sticlă au început să se învârtă într-un ritm amețitor. Țin ritmul cu ele sau... Sau mă opresc. Pentru totdeauna. Cale de mijloc nu există. Nu acum, când au început să îmi crească aripi. Ești convinsă? Absolut! Cât despre tine, Alma, uneori nu știu unde ți-e locul. Dacă zâmbești sau dacă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]