352 matches
-
la deteriorarea funcției β-celulare în cursul bolii. În T2DM extinderea amiloidozei corelează cu severitatea bolii și nevoia insulinoterapiei (94). Formarea de amiloid din IAPP este intensă în insulinoame, datorită creșterii sintezei peptidului și scăderii clearance-ului său din celula β. Generarea amiloidului este un proces progresiv declanșat de un nucleu inițial de polimerizare care ulterior se autoamplifică. Depozitele de amiloid se formează atât intra cât și extracelular. Amiloidoza insulelor pancreatice a fost întâlnită des la pacienții cu T2DM decedați după o evoluție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
94). Formarea de amiloid din IAPP este intensă în insulinoame, datorită creșterii sintezei peptidului și scăderii clearance-ului său din celula β. Generarea amiloidului este un proces progresiv declanșat de un nucleu inițial de polimerizare care ulterior se autoamplifică. Depozitele de amiloid se formează atât intra cât și extracelular. Amiloidoza insulelor pancreatice a fost întâlnită des la pacienții cu T2DM decedați după o evoluție îndelungată a bolii. La aceeași vechime a bolii, amiloidoza pancreatică se întâlnește mai frecvent în tipul 2 de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
insulelor pancreatice a fost întâlnită des la pacienții cu T2DM decedați după o evoluție îndelungată a bolii. La aceeași vechime a bolii, amiloidoza pancreatică se întâlnește mai frecvent în tipul 2 de diabet. În unele cazuri, insulele invadate de țesut amiloid abia mai pot fi identificate de restul țesutului pancreatic, întrucât reacția însoțitoare de fibroză cuprinde și țesutul acinar, explicând de ce în aceste cazuri dimensiunile pancreasului sunt reduse în mod substanțial, uneori ajungând la mai puțin de 1/3 din volumul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în aceste cazuri dimensiunile pancreasului sunt reduse în mod substanțial, uneori ajungând la mai puțin de 1/3 din volumul pancreatic normal. În colecția noastră dispunem de numeroase cupe histologice pe care se pot vedea depozite amiloidice masive (94). Creșterea amiloidului pancreatic înregistrată în T2DM se asociază cu o scădere a masei β-celulare și a insulinosecreției. De altfel, expresia mRNA și secreția de IAPP și de insulină sunt strâns legate în multe condiții. Stimulii cosecreției insulinei și a IAPP sunt reprezentați
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și la om, în condițiile mutațiilor survenite în alimentația omului modern, în care cea mai mare creștere s-a înregistrat în consumul de lipide și în mod deosebit, de lipide saturate (88). Unul din mecanismele lipotoxicității este creșterea depozitelor de amiloid, prezente aproape constant în pancreasul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 cu evoluție îndelungată. Transformarea amilinei (hormon secretat de celulele β) în substanță amiloidă, depinde de o anumită secvență aminoacidică particulară, care la rozătoare, de exemplu, lipsește. În mod
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în mod deosebit, de lipide saturate (88). Unul din mecanismele lipotoxicității este creșterea depozitelor de amiloid, prezente aproape constant în pancreasul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 cu evoluție îndelungată. Transformarea amilinei (hormon secretat de celulele β) în substanță amiloidă, depinde de o anumită secvență aminoacidică particulară, care la rozătoare, de exemplu, lipsește. În mod obișnuit acestea nu dezvoltă depozite amiloide. La șoarecii transgenici însă, la care s-a exprimat peptidul amiloidic insular uman (hIAPP), amiloidaza insulară poate fi indusă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
pacienților cu diabet zaharat de tip 2 cu evoluție îndelungată. Transformarea amilinei (hormon secretat de celulele β) în substanță amiloidă, depinde de o anumită secvență aminoacidică particulară, care la rozătoare, de exemplu, lipsește. În mod obișnuit acestea nu dezvoltă depozite amiloide. La șoarecii transgenici însă, la care s-a exprimat peptidul amiloidic insular uman (hIAPP), amiloidaza insulară poate fi indusă de o alimentație hiperlipidică (88). Răspunsul insulinosecretor al acestor animale scade. Celula β pancreatică se dovedește a fi un sensibil receptor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
asociate răspunsului imun și cascadelor moleculare la disfuncția și moartea neuronală încep să fie elucidate. Activarea locala de microglii și astrocite care produc citokine proinflamatorii, împreună cu activarea cascadei complementului pot surveni precoce în cursul bolii ca răspuns la acumularea peptidului amiloid β ( Aβ), cât și datorită stresului oxidativ. Pe măsură ce boala progresează, producția de molecule semnal de către celulele lezate și glia activată poate determina recrutarea de leucocite către regiunile cerebrale afectate. În sprijinul acestei teorii vin date epidemiologice și din studiile pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
2002). Deși rare, anumite tipuri de AD au o vârstă precoce de debut (anii 40 și 50 de viață) și se moștenesc autosomal dominant. Cele mai cunoscute mutații de acest tip se regăsesc la nivelul genelor pentru proteina precursoare a amiloidului (APP), presenilinele 1 și 2. Stresul oxidativ, leziunile celulare și prezența de proteine anormale sunt toate capabile să activeze atât procesele inflamatorii intrinseci cerebrale, cât și pe cele umorale (Wyss-Coray și Mucke, 2002). În timpul îmbătrânirii și în AD, leziunile oxidative
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
patologice (Itzhaki și colab., 2004). Nu există niciun dubiu că procesele inflamatorii apar în asociație cu Aβ și patologia neurofibrilară în AD. Microgliile activate și astrocitele sunt intim asociate cu plăcile nevritice (McGeer 2002). Imunoreactivitatea este amplificată la nivelul plăcilor amiloide și al benzilor neurofibrilare: de exemplu, factorii complementului C1q, C3b, C3c și C4 și produșii activați ai complementului sunt localizați la nivelul plăcilor amiloide, deși cascada poate să nu avanseze dincolo de C3 (Veerhuis și colab., 1995). Componenta C1q este prezentă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și astrocitele sunt intim asociate cu plăcile nevritice (McGeer 2002). Imunoreactivitatea este amplificată la nivelul plăcilor amiloide și al benzilor neurofibrilare: de exemplu, factorii complementului C1q, C3b, C3c și C4 și produșii activați ai complementului sunt localizați la nivelul plăcilor amiloide, deși cascada poate să nu avanseze dincolo de C3 (Veerhuis și colab., 1995). Componenta C1q este prezentă în mod particular în plăcile amiloide cu fibrile Aβ, comparativ cu cele amorfe; Aβ pare a induce producția de C1q în neuroni (Afagh și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
exemplu, factorii complementului C1q, C3b, C3c și C4 și produșii activați ai complementului sunt localizați la nivelul plăcilor amiloide, deși cascada poate să nu avanseze dincolo de C3 (Veerhuis și colab., 1995). Componenta C1q este prezentă în mod particular în plăcile amiloide cu fibrile Aβ, comparativ cu cele amorfe; Aβ pare a induce producția de C1q în neuroni (Afagh și colab., 1996). C1q crește agregarea de Aβ (Webster și colab., 1994), iar studiile pe șoareci mutanți APP cu deficiență de C1q au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de proteaze implicați în procesele inflamatorii, precum α1-anti-chemotripsina și trombina. Ciclooxigenaza 2 (Cox2), care catalizează producția de prostaglandine din acidul arahidonic este o țintă importantă pentru terapia antiinflamatorie, fiind exprimată mai ales în neuronii piramidali hipocampici, proporțional cu densitatea plăcilor amiloide. O mutație observată la nivelul promotorului genei Cox2 (-765GC) se asociază cu scăderea riscului pentru apariția AD. De asemenea, la nivelul țesutului cerebral are loc o expresie sporită de molecule de adeziune celulară (CAM) precum integrinele, pe celulele endoteliale asociate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mutație observată la nivelul promotorului genei Cox2 (-765GC) se asociază cu scăderea riscului pentru apariția AD. De asemenea, la nivelul țesutului cerebral are loc o expresie sporită de molecule de adeziune celulară (CAM) precum integrinele, pe celulele endoteliale asociate plăcilor amiloide; și receptorii de vibronectină sunt numeroși în microglia reactivă și în neuronii purtători de benzi neurofibrilare. La fel este și expresia de LFA-1, cu rol în adeziunea leucocitelor. Pe de altă parte, nu s-a identificat un infiltrat inflamator masiv
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a evoluat ca un răspuns adaptativ față de invazia unor agenți patogeni și față de leziunile tisulare. Neuronii hipocampici de șobolan tratați cu TNF-α manifestă o rezistență crescută la moartea celulară indusă de leziuni oxidative și excitotoxice, ca și de expunerea la amiloid Aβ (Cheng și colab, 1994; Barger și colab., 1995). Șoarecii cu deficiența receptorului pentru TNF-α manifestă o vulnerabilitate accentuată la excitotoxine, sugerând un rol neuroprotectiv al TNF-α in vivo. Un studiu relativ recent (Ogoschi și colab., 2005) a arătat că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
utilizarea. Exercițiul fizic și dieta limitează procesele inflamatorii asociate vârstei și leziunilor cerebrale, sugerând că modificările stilului de viață ar putea suprima inflamația asociată AD. O altă perspectivă terapeutică este oferită de posibilitatea imunizării la Aβ, prin inocularea de peptid amiloid sau administrarea de anticorpi purificați anti- Aβ. Deși rezultatele obținute pe șoareci transgenici au fost încurajatoare, primele teste efectuate pe pacienți umani s-au însoțit de efecte adverse semnificative, care au mascat eventualele beneficii obținute. O altă țintă a anticorpilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și a memoriei. Aceste noduri sunt comune pentru pacienții Alzheimer dar sunt rare pentru cei care nu suferă de tulburări cognitive. O altă anomalie a creierului observabilă la boala Alzheimer sunt plăcile. Acestea sunt niște depozite ale unor proteine numite amiloide care se acumulează în spațiile extracelulare din cortexul cerebral, hipocamus și alte structuri ale creierului. Sunt multe celule moarte în cortexul pacienților care suferă de Alzheimer, care duc la contractarea cortexului și extinderea ventriculelor creierului. Celulele care rămân pierd multe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în fiecare zi. Boala Alzheimer a fost atribuită infecțiilor virale, expunerea la nivele toxice de aluminiu și traume craniene. Cele mai promițătoare linii de cercetare s-au axat pe genele care pot transmite vulnerabilitate față de această tulburare și pe proteinele amiloide care formează plăcile găsite în creier la majoritatea pacienților cu Alzheimer. Trei gene diferite sunt într-o legătură directă cu demența Alzheimer. O genă a cromozomului 19 este asociată cu un risc mare de instalare a bolii. Această genă este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a cromozomului 19 este asociată cu un risc mare de instalare a bolii. Această genă este responsabilă pentru proteina cunoscută sub numele de ApoE4. ApoE4 este un grup de proteine care transportă colesterolul prin sânge. ApoE4 se leagă de proteina amiloidă și poate juca un rol în reglajul acestei proteine. Un studiu a arătat că 64% din oamenii care suferă de Alzheimer au avut gena ApoE4 față de 31% care nu au boala Alzheimer. Un alt studiu indică faptul că oamenii cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pe familii care suferă de Alzheimer. Aceste studii au stabilit legături între prezența bolii și prezența unei gene anormale pe cromozomul 21. În schimb, această genă anormală pe cromozomul 21 este aproape de gena responsabilă pentru producerea unui precursor al proteinei amiloide care produce plăcile pe creier la pacienții Alzheimer. Se poate ca deficiențe de-a lungul secțiunii cromozomului 21 să cauzeze producția anormală a proteinelor amiloide care duc la apariția bolii Alzheimer. Mai recent s-a descoperit o genă defectuoasă pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
genă anormală pe cromozomul 21 este aproape de gena responsabilă pentru producerea unui precursor al proteinei amiloide care produce plăcile pe creier la pacienții Alzheimer. Se poate ca deficiențe de-a lungul secțiunii cromozomului 21 să cauzeze producția anormală a proteinelor amiloide care duc la apariția bolii Alzheimer. Mai recent s-a descoperit o genă defectuoasă pe cromozomul 14 care s-a legat și de Alzheimer. Această descoperire este importantă pentru că această genă a acestui cromozom este responsabilă în proporție de 80
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Alzheimer. Această descoperire este importantă pentru că această genă a acestui cromozom este responsabilă în proporție de 80% pentru boala Alzheimer. Această genă este responsabilă pentru o proteină de pe membrana celulară , cunoscută sub numele de S182. Legătura între S182 și proteina amiloid sau alte procese responsabile pentru Alzheimer nu este încă cunoscută. Vom afla cu siguranță informații noi despre cauzele bolii Alzheimer în anii ce urmează pentru că tehnologiile care studiază procesele genetice și neurologice ale bolii evoluează; de asemenea mulți cercetători conduc
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Modificările cardiovasculare induse de procesul de îmbătrânire sunt frecvent întâlnite la nivelul cavităților stângi - mărirea atriului stâng și alungirea ventriculului stâng (VS). V S se hipertrofiază prin creșterea volumului miocitelor, precum și prin creșterea colagenului interstițial. Fibroza interstițială și depunerea de amiloid se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. Este notată de asemenea o cantitate crescută de lipofuscină intramiocitar, iar intermiocitar crește cantitatea de țesut adipos (10). La producerea hipertrofiei ventriculare stângi contribuie și modificările de la nivelul arterelor mari, prin creșterea impedanței la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Elisabeta Bădilă, Alina Rîpă, Emma Țintea () [Corola-publishinghouse/Science/91932_a_92427]
-
periferică crescută la insulină, fenomen care apare precoce în dezvoltarea cancerului pancreatic [117,122-124]. Acest lucru ar putea fi explicat de existența în sângele persoanelor cu cancer pancreatic a unei substanțe, secretată de tumora pancreatică, care stimulează secreția de polipeptid amiloid insular și care determină consecutiv la acești pacienți scăderea tolerenței la glucoză și instalarea unui diabet zaharat insulino-rezistent [96,125-130]. S-a sugerat chiar că bolnavii care au toleranță scăzută la glucoză să facă determinarea acestei substanțe în sânge în vederea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
agarizat ce conține 5% glucoză și 0,5 % carbonat de calciu. Producerea de acid este testată în condiții de aerobioză și se apreciază prin dizolvarea carbonatului pentru anumite genuri și specii puternic fermentative. 4.2.4.5. Producerea de compuși amiloizi extracelulari Acest test se utilizează pentru identificarea unor specii, mai ales din genul Cryptococcus dar și altele care produc polizaharidele extracelulare asemănătoare amidonului. Testul s-a efectuat pe eprubetele cu reacție pozitivă, utilizate pentru asimilarea surselor de carbon. În acest
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]