261 matches
-
un om care-și încalcă legămintele. Știam ce gândește, știam ce simte. îl cunoșteam. Era o legătură mai presus de rupturi și ea a fost ruptă. în timp ce vorbea, se apleca spre câteva lumânări de pe podea și le aprindea cu un amnar. Apoi s-a înălțat încă o dată, dreaptă, cu razele galbene de pe podea luminând-o ei de jos în sus și proiectând umbre mari pe perete. Vultur-în-Zbor își aduse aminte: așa arătase zeița Axona. Atunci. Cu mult timp. înainte. Și amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului, pe sub arțarii bătrâni ai străzii Pomenirea. Privea căderea frunzelor roșcate, se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care foșneau sub pași, aprindea un amnar cu iască și dădea foc. Trâmbe de fum alb, înecăcios se ridicau drept în sus, sub coroanele pomilor. Toată strada aceea pardosită cu frunze se împînzea într-o lumină în care nu se mai deslușea nimic... Gogu croitorul zăcuse două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au găsit. - Cel mijlociu Aruncă și tot pe - atâta, ba ș-o leacă mai târziu. Dară când svîrli nebunul, mers-au ei trei luni de-a rând Zi și noapte pîn-găsiră -a lui săgeată în pământ. (65) Ș-ajungînd au scos amnarul, au scos cremene și iască Ca s-ațîțe foc în codru, să se-ntindă s-odihnească. Dar întîi se sfătuiră ca pe rând să stee pază Și pe foc să pue vreascuri, a se stinge să nu-l lase, Hotărând ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încep de la tălpile Lui în jos. Viața ateului este sfârtecată de platitudine. A credinciosului - de zbucium, dar și de speranțe. Simțurile formează religia trupului. Metafizica presupune zbucium, iluminări, revelații. În imensitatea întunericului terestru, orice religie se dorește a fi un amnar. Creștinismul a dat veșminte mai multor valori păgâne. Biblia nu a propovăduit Inchiziția și nici Cruciadele. Acestea fac parte din contribuția creatoare a oamenilor. Orice om simte uneori nevoia să plângă pe umărul lui Dumnezeu. Ortodoxia combină tandrețea cu perspectiva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
piste de lectură, nu topuri și coronițe. Axiologia în cultură e precum harta în geografie. Fără ele, intrăm în hăbăuceală. În artă, esența devine coloană. Și du - ne pe noi în ispita ... artistică, amin ! Inima artistului este un soi de amnar. Arta ne împacă necondiționat urbis et orbes. Reziduurile aruncate prin jurnale conving prin spontaneitate și adevăr, mai mult decât lucrările pretențios elaborate. Arta ar putea fi, cu siguranță, un elixir al condiției umane. Arta transformă mizeria cotidiană în libertate spirituală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apa cea mai rece, de te dureau dinții când beai. A întîlni un urs nu era ceva neobișnuit. Fugeam atunci și ne cățăram în primul copac pe care-l vedeam. Când ploaia ne uda chibriturile, aprindeam focul cu iască și amnar. Am încercat și altă metodă, să răsucim, îndelung și repede, o bucată de lemn uscat între două pietre, dar n-am reușit. Ora o apreciam exact chiar pe vreme noroasă. În "Poiana tufelor" jucam "poarca", un fel de hochei pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure, de zmeură sau de ciuperci pe care le puteam frige pe jar. Cu o seară înainte de ziua fatală, mi-am pus în buzunarul pantalonilor o cutie de chibrituri, un amnar și iască, după care mi-am așezat la îndemînă primii mei bocanci; niște bocanci grei, solizi, negri, cumpărați de tata în vederea saltului meu la oraș și pe care, până atunci, nu avusesem permisiunea să-i port, ca să-i am noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai în miniatură. Se apucă să-și pregătească pe îndelete o pipă dintr-un amestec de Latakia și tutun verde de Virginia, amestecul obișnuit. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să mă culc în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii moș Dumitru Carpen cu ai lui. Se duc la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi vară ori îi toamnă sau iarnă, ei sunt pe drumuri - a vorbit Alecu, cu părere de rău în glas. Ce ar fi să-l rugăm pe moș Dumitru să ne ia și pe noi în cărăușie? a întrebat Gheorghe Amnar. Stii că nu ar fi o treabă rea? Daa! S-ar putea să avem noroc, Gheorghe. Il întrebi tu pe moș Dumitru? Tu ești mai îndrăzneț. Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndelungată. Acuma eu nu mai am nici-o teamă...Baba mea abia își duce păcatele... Moș Dumitre, nu ne iei și pe noi la cărăușie? Care bune avem, brațe bune de muncă avem. Ce ne lipsește? a intrat în vorbă Gheorghe Amnar, așa cum s-a înțeles cu Alecu Slobodă. Dacă ar fi după mine, și mâine v-aș lua, dar nu hotărăsc eu, ci jupân Aizic angrosistul. Pune și matale o vorbă bună pentru noi, moș Dumitre, că nu te-om face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de care intra pe poarta magaziilor jupânului Aizic. După ce au descărcat povara, moș Dumitru l-a tras de mânecă pe Pâcu. Pâcule! Hai să vorbim cu Aizic pentru cei doi flăcăi din sat de la noi. Pentru Alecu Slobodă și Gheorghe Amnar? Hai! Intrebarea moarte n-are... Jupâne Aizic. Am avea o întrebare - a deschis vorba moș Dumitru. Ce întrebare, bade Dumitre? Apoi noi am avea doi flăcăi buni de treabă. Au care cu boi buni. Ei sunt gospodari și... Si ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fost de față, Pâcule, când Aizic o spus deschis ce-o avut de spus. Am fost, Dumitre! Dumnezeu mi-i martor. Ce-o zis jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mâine seară - adică la primul vostru drum spre târg - știți bine că poposim la Crâșma din drum... Ei, acolo avem să facem botezul vostru de cărăuși. Ii limpede? Ori ba? Ii limpede și nu prea, moș Dumitre - a raspuns Gheorghe Amnar. Adică cum: ați priceput și nu prea? Ce se întâmplă la un botez? a întrebat moș Dumitru. ... Se bea, se mănâncă și se joacă, dacă sunt lăutari - a dezlegat nodul Pâcu. Asta cam așa-i - a fost de acord Alecu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu prea? Ce se întâmplă la un botez? a întrebat moș Dumitru. ... Se bea, se mănâncă și se joacă, dacă sunt lăutari - a dezlegat nodul Pâcu. Asta cam așa-i - a fost de acord Alecu Slobodă, privind rușinat spre Gheorghe Amnar, pentru că n-au putut să dezlege o întrebare atât de simplă. Si cine să dea de băut și de mâncat la botezul de mâine seară, dacă nu finii? a vorbit moș Dumitru, râzând satisfăcut că i-a fiert bine pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de mâncat la botezul de mâine seară, dacă nu finii? a vorbit moș Dumitru, râzând satisfăcut că i-a fiert bine pe cei doi viitori cărăuși. Apoi așa spuneți, oameni buni. Ce ne pisați ca pe usturoi? a vorbit Gheorghe Amnar, bucuros că a priceput unde băteau cei doi bătrâni. Să știți voi că din această clipă nu mai pun în gură decât apă. Mâncare și băutură? Mâine seară! Si atâta vă trebuie: să mă lăsați însetat și flămând, că aveți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai dădeam foc casei... Iți rupeai gâtul,Pâcule. Asta pățeai - l-a luat la vale moș Dumitru. In loc să-ți faci cruce cu limba-n gură,tu grăiești prostii... Ce era acolo, în pod, moș Pâcule? a întrebat Gheorghe Amnar. Stai să vezi. După ce mi-o mai trecut clănțănitul dinților, mă gândeam...să iau pușca, să urc din nou în pod și să trag un foc în luminețele celea. I-am povestit și fimeii mele ce am văzut în pod
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei doi botezați moș Dumitru. Cei doi nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose de cunoscător. Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare și s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
însă, altceva - a vorbit Vasile Hliboceanu. Ce cărai, gospodarule, dacă nu-i cu supărare? a întrebat Pâcu. Căram piatră. Numai că drumul cu încărcătură îl făceam la deal... De unde luai și unde duceai piatra, om bun? a fost curios Gheorghe Amnar de această dată. Păi se știe că piatră se găsește doar la Măgură. O luam de acolo și o duceam într-un sat, unde se ridica o biserică - i-a satisfăcut curiozitatea Vasile Hliboceanu. Numai că, cu încărcătură la deal
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu la gestul flăcăului. Ai noroc, Pâcule, că Mitruță îi băiat săritor, că altfel ședeai cu luleaua stinsă mult și bine - nu l-a iertat moș Dumitru. Da’ ce crezi tu că eu nu am scule? a întebat Pâcu, zăngănind amnarul și cremea din pungă. Cu așa scule îți pleacă fimeia prin vecini, Pâcule - l-a tachinat din nou moș Dumitru. Dacă n-o plecat ea la tinerețe, acum cine o mai întreabă? a răspuns Pâcu amuzat. Pâcule, tu ne duci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum gândești și cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă el - spunea Alecu Slobodă. Dacă îi bun de gură, cum să nu-l tragă aproape? l-a completat Gheorghe Amnar. De ce sunteți cârcotași, măi băieți, și vă legați de om degeaba? Cine o spus cum să coborâm râpele din pădure? Cine ne-o urcat dealul de la Lutărie? Voi sau el? Spuneți! a întrebat cu vehemență Ion Cotman cel tăcut. Badea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se termine aici? Toader și Măndița s-o luat până la urmă și o avut un fecior - Lisandru - care la rândul lui o lăsat grea o fată din sat și o trebuit s-o ieie de nevastă... Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]