964 matches
-
albă, semimată, carton, de zece și jumătate pe paisprezece zero opt, alineat nou, exemplare: cincizeci și două, la poștă: patruzeci șase, rest: patru, plus două probe supraexpuse? Ar fi fost cazul să izbucnesc în râs, dacă nu mi-ar fi amorțit fața. „Da“ - i-am răspuns eu scurt, așa de surprins eram. „Și noi suntem de aceeași părere.“ Apoi a scos un exemplar cu Colonelul. „Asta e poza?“ - m-a întrebat el. „Bineînțeles“ - i-am răspuns eu. „Nu bineînțeles. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
destinul ieșit din comun al acestuia din urmă. Sortit să fie unul dintre cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul mi-e atât de încordat, încât îmi pare că vibrează. Corpul mi s-a răcit, a amorțit, de parcă s-a desprins de cap: ca să-mi simt mâna sau piciorul, trebuie să le mișc. În jurul meu sunt oameni, mulți, foarte mulți oameni. Dar nu-i o halucinație: văd acești oameni nu în afara, ci înăuntrul meu. Sunt studenți, elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pândească drumul pe care veniseră. Asculta foarte atent, încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să-i iasă în față. Trecuseră deja minute bune de când stătea acolo și nimeni nu apărea din urmă. Stând încordat în aceeași poziție, începea să amorțească, deja simțea furnicături în tălpile picioarelor. Își îndoi ușor genunchii încercând să-și mute greutatea corpului de pe un picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ar fi fost prea riscant să intre în casă peste moșneag. Era prea întuneric și nici nu cunoștea topografia din interior. Trecuse ceva timp de când stătea acolo. Își schimba greutatea corpului de pe un picior pe altul, pentru a nu amorți de tot. Îi plăcea că pridvorul era lipit cu pământ și nu podit cu scânduri care ar fi putut scârțâi sub pașii săi. Luna se mișcase pe cer, scăldând acum curtea într-o lumină lăptoasă. Greierii țârâiau și, câțiva brotaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu pe sus? îi spuse el lui Toma, vorbind cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea să nu-ți placă. Inspectorul porni împleticindu-se. Trupul îi amorțise și abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn să se oprească. Cu aceeași ușurință îl apucă de mijloc și îl săltă în remorca în care era așezată capcana pe care o pregătise. Se prinse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pecetluită. Nu-i păsa de Pohoață, el n-avea decât să rămână afară, ba chiar ar fi fost ideal să stea acolo, însă el trebuia neapărat să se pună la adăpost. Auzi, spuse Boris cu o voce chinuită, mi-au amorțit picioarele, nu vrei să mă ajuți să mă ridic? Gura, arestat! se răsti Pohoață la el. Cum mi-ai spus? Încetează s-o mai faci pe prostul! Dacă nu taci, îți pun căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Constantin Sim. Iordache 62. Vasile Ungureanu 63. Gheorghe Ceaușu 64. Constantin Ceaușu 65. Ion Aceaușiței 66. Gh. Ungureanu 67. Ilie Rusu 68. Constantin Ignătescu 69. Iacob Tomescu 70. Ion Axente 158 Pălmași 1. Vasile Olaru 2. Neculai Olaru 3. Ion Amorțitu 4. Vasile Cîntreșu 5. Palade Romedea 6. Pintilie Botoșanu 7. Simion Gale 8. Ion Donis 9. Neculai S. Rusu 10. Vasile Rusu 11. Costan Bârgăoanu 12. Gh. N. Munteanu 13. Onofrei Nuțu 14. Ilie Pușcu 15. Vasile Laza 16. Toader
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ștefan Ignătescu 26. Gh. Ignătescu 27. Gavril Pintilescu 28. Gh. Vraciu 29. Nistor Cucu 30. Constantin Ungureanu 31. Vasile Ababei 32. Nițu Bucătaru 33. Ion Haideu 34. Petrache Susai 35. Vasile Lungu 36. Șerban Lungu 37. Gh. Boncan 38. Zaharia Amorțitu 39. Bucur Ceaușu 40. Toader Trandafir 41. Paraschiv Gale 42. Maria lui Parsici 43. Gh. Sim. Gh. Boghean 44. Gheorghe Ababei 45. Gh. Butnaru 46. Nic. Cimpoeșu 47. Vasile Bădălu 48. Ștefan Curteanu 49. Dumitru Vasila 50. Ion Conteca 51
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eroilor, aflat în curtea bisericii din Lunca - Filipeni. Eroii, morți la 1877: 1. Ignătescu Vasile 2. Boca Toader - decorat cu „Crucea Sf. Gheorghe” (decorație rusească, cea mai mare) 3. Lungu Mihai (Slobozia - Filipeni) 4. Pintilescu Toader 5. Tănasă Ion 6. Amorțitu Gheorghe 7. Sava Alexandru. Din satul Lunca au luptat la Plevna: Ifteni Ignătescu, Grigore Gurău și N. Tabarcea. Obținerea independenței de stat a României, proclamată la 9 mai 1877 și obținută pe câmpurile de luptă de la sud de Dunăre (Bulgaria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la votul în alb, E absurd, e complet absurd, Am învățat în meseria asta că aceia care comandă nu numai că nu se opresc în fața lucrurilor pe care noi le-am numi absurde, dar se și folosesc de ele ca să amorțească conștiințele și să anihileze rațiunea, Ce credeți că trebuie să facem, Ascundeți-vă, dispăreți, dar n-o faceți în casa prietenilor dumneavoastră, acolo n-ați fi în siguranță, nu va întârzia mult până să-i pună sub supraveghere, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe covor, ghemuindu-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul somnului, alunecând de pe covor. Răceala pardoselii Îi intrase În oase și o durere intensă Îi punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii. O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere. Asta e, nici un bărbat nu-ți poate aduce fericirea. - Na algocalminul, și uite și flori! - Aha! Ți-au amorțit oasele acolo după tejghea! Ți s-a făcut dor de căldurică și ciorbiță, recunoaște! - Ți-am adus algocalmin, parcă te durea măseaua. Nu te mai doare? - Ba mă doare rău. - Păi atunci ține gura-nchisă. Doamna Popa îl aștepta. Pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dintotdeauna. Îmi imaginam cum ne-am fi grăbit spre primul restaurant cu specialități tradiționale exotice, vietnameze, marocane, pakistaneze, ivoriene, nu contează, savurând băuturile din acele țări până nu ne mai puteam ține pe picioare, Îmbibându-ne până În măduva oaselor și amorțindu-ne nervii, alergând spre casa ei unde ne-am fi aruncat În pat fără a mai face măcar un duș, fără a mai stinge luminile din tavan, plimbându-mi limba pe Întreg corpul ei, agitând pastilele rozalii ca și cum atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
I-am cerut nota chenerului care venise să se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
credeți-mă, pentru că și bărbatul acesta este un vânător. Auzind aluzia la el, Noriko Își Îndreptă privirile asupra vagabondului. Componentele pastilei de ecstasy Începeau să-i pătrundă În vasele sangvine, trecând prin peretele subțire al stomacului. Noriko simțea cum Îi amorțesc vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare și, Încet-Încet, Își pierdea controlul asupra propriului trup. La Început, produsul provoca Întotdeauna un scurt moment de panică celor ce-l consumau. Strania impresie că li se lipește creierul de craniu era urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trebui să ne oprim, dar perspectiva de a muri Împreună cu Maestrul, altfel decât prin sinucidere, nu Îmi displăcea, așa că am prizat și eu două linii. Inima Îmi bătea să-mi sară din piept, degetele de la mâini și de la picioare Îmi amorțiseră În așa hal Încât Îmi ziceam că nu se putea să-mi amorțească mai mult de-atât. Simțeam o excitare atât de puternică Încât Îmi venea să mă reped asupra Maestrului și să-i acopăr trupul cu săruturi, când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin sinucidere, nu Îmi displăcea, așa că am prizat și eu două linii. Inima Îmi bătea să-mi sară din piept, degetele de la mâini și de la picioare Îmi amorțiseră În așa hal Încât Îmi ziceam că nu se putea să-mi amorțească mai mult de-atât. Simțeam o excitare atât de puternică Încât Îmi venea să mă reped asupra Maestrului și să-i acopăr trupul cu săruturi, când l-am auzit strigându-mă: „Reiko, ia aprinde puțin luminile“. Am apăsat pe Întrerupătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
conformații, aveau o mare stabilitate pe picioare. Când se așezau, își îndoiau piciorul din spate și-abia apoi se puneau pe scaun. De multe ori nici nu aveau nevoie de scaun și ședeau pe piciorul din spate, iar când acesta amorțea, îl schimbau cu dreptul sau cu stângul, după preferință. Stejeran 1 mai ales le privea fascinat. Observându-l, Getta 2 îl întrebă: — N-ai mai văzut cilioaie? — Mărturisesc că nu. — Sunt foarte drăguțe, în general, și au un suflet nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom văpaie ...rece, tenace, e iarnă afară! fluturi de gheață din ceruri coboară... Tot ninge... by George ROCA
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
noastre de orice fel au încetat, mușchii și simțurile toate s-au încordat, iar apa de pe noi s-a transformat într-o clipită în cămașă de gheață... Al doilea sunet al soneriei ne-a convins că este certitudine. La primul amorțisem, dar speram că ni s-a părut. Ne priveam surprinși și temători. La al treilea, după un anumit interval de timp, în care nici respirația nu ni se mai auzea, ea mi-a zis tulburată și în grabă: "El este
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]