372 matches
-
și, totodată, repetat și repetabil de mii și milioane de ori. ...-tac... E copia fidelă a sufletului, cu toate trăirile și clipele sale pline de zbucium, cu bucuriile și amărăciunile lui (atâtea câte sunt), cu momentele sale de oboseală și amorțire ...tic-... de veghe încordată și de odihnă profundă... -tac... ... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac... Asta-i..., nici n-am cum să-i zic! Orice aș putea fi pe lumea aceasta, numai pictor - în nici un caz! Poate altcineva. De ce nu? Însă eu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o făceau pentru sănătate- pradă zile în șir lapoviței mărunte care le intra pe sub piele. Nici din rațiuni economice. Doar o ispășire de nepătruns, agățată de sânul odinioară tânăr și verde al lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci exist. Sau vai nouă! nu am și de aceea nu sunt. Toate astea îmi par a fi motoarele dezvoltării, șansa capitalismului românesc, ieșirea din amorțirea generațiilor care au supraviețuit, care au stat la bloc, în chirie, care au stat la serviciu ca la umbră de codru des. Vestul european îmi pare azi asemenea acelui nepot dezabuzat al unui taica moșul creator de imperiu financiar-industrial care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse doar ochii și își văzu armăsarul plecând pe unde veniseră. O eliberare profundă și mai mare decât a roibului care se întorcea îl cuprinse de peste tot. Simțea cum se lasă în pământul de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți anii și te-ai pregătit pentru nemurire. Las-o, că n-ai niciun haz, zise celălalt. Fă mai bine semn pentru bere! Omar își reaminti că e gazdă și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de fier, Cu părul alb ca luna ce încet străluce Cu rochia cea neagră cu pătată de culoare, Învăluie tot cerul albastru-incolor, Îngerul se-arată, aripile-și deschide Peste orașul care adoarme liniștit. Imaginea sufletului adoarme dintr-odată Și-o amorțire îl cuprinde, Lasă întunericul să prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit! Îngerul păcii Pe cerul arămiu De aur cuprins Se așterne în zare Un înger ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în promovarea concepției înaintate despre lume și viață..." Rând pe rând, tot mai numeroși corespondenți locali ai Radiofuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu la trei" și-și deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți un șanț, și peste păduricea aia ajungeți în barieră. Într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urletele cele false ale descreieraților carii inventau imperii și 16 milioane de unguri, cari din fericire pentru lume nu esistă decât în oarbele fantasmagorii ale unor nebuni. Ci garzii regii s-au trezit. Freamătul codrilor ce dezghețau din seculara lor amorțire freamătul aripelor de fier a vulturului român a speriat pe inimici - azi îi sperie somnul acestui vultur, căci nu știu la a câta potență va ridica acest somn puterile sale. O, inimicii noștri s-au temut totdeuna de noi, dovadă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l durea poate capul. Dar aceasta nu era, se vede, ideea lui. El se culcase și-ncepu a simți o stranie amorțeală în brațul drept. Deși era hotărâtor treaz, nu-i era cu putință să miște acel braț. Apoi urmă amorțirea piciorului stâng, apoi adormi în sfârșit. Dar mult n-a ținut somnul lui. El s-a sculat foarte ușor și atât de sănătos din patul lui precum nu se simțise nicicând; inima lui îi bătea cu vioiciune și căldură, pasul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două peisaje ale hibernării, iar dacă ținem seama și de peisajul interior (cabinetul poetului), trei. Cel dintîi sugerează, printr-un șir de tablouri aspre, Încremenirea universului material, colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.” Este imaginea unei naturi lucrate de un „sculptor cu mîna aspră”. Iarna stimulează forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori - ............................................................... Gerul dă aripi de vultur cailor În spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tainic pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură În treacăt a nopței
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care Rada o așeză la mijlocul mesei. O scotea uneori și o privea, rezemată de perete sau culcată pe-o parte, cu genunchii îndoiți. Avea impresia că, dacă se ghemuiește, își va feri pântecul mai bine. Pozițiile în care stătuse până la amorțire, în hangarul de la Măgurele, aveau rostul lor. Ele făceau ca lumea ei să fie cât mai apărată. La început, Berti nu dădu atenție ritualului pietrei, dar, văzând că se repetă și se prelungește ore în șir, hotărî că ei doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sau de o populație, care oferă acestora toate condițiile de dezvoltare și de prosperitate; Heleșteu= ecosistem ecvatic antropogen, destinat pisciculturii sistematice, cu adâncime de regulă mică (0,7m0,8m); Hibernare=stare de activitate redusă a unor animale ce cad în amorțire șiși reduc considerabil metabolismul în timpul sezonului rece; Hidrosferă= înveliș de apă sub formă lichidă și solidă care există pe/și sub Pământ; Humus= parte organică din componența solului, provenită din descompunerea lentă a materialului de origine vegetală și animală; I
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
le era teamă și să respire. Femeia se repezi la bărbatul ei și strigă cu un sunet ascuțit parcă neomenesc: -Octave nu muri mă, lasă să se facă ziuă, mergem la spital, acum mergem... Țipătul ei îl scoase iar din amorțire pe ciudatul de pe scaun care strigă spre geamul șiroind de apă „Trebuie să răspunzi cu biologicul unei lumi care ține atât de mult la biologic, incapabilă săși sacrifice o parte din concret pentru o idee...” Pe când acesta se așeza din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
împreună de bunătatea dumnezeiască; întrucât, pe unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre sfințenie, de care nu trebuie să se rușineze cineva. De folosul privegherii se împărtășesc și cei buni și cei răi. „Dacă ești sfânt - spune
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățat pe ucenici rostul privegherilor, nu numai prin cuvânt, ci și prin exemplul personal. Vorbind despre foloasele privegherilor, Sfântul Niceta spune: „Așadar, cine a gustat, a înțeles și a simțit ce greutăți i s-a ridicat de pe suflet priveghind, câtă amorțire a minții este alungată, câtă lumină inundă sufletul celui ce priveghează și se roagă, ce har veselește toate mădularele! Priveghind, orice teamă dispare, încrederea renaște, trupul este strunit, viciile pălesc, dragostea se întărește, dispare prostia, crește înțelepciunea, mintea se ascute
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
parc (2); pat (2); perfecțiune (2); plajă (2); profundă (2); pur (2); pustiu (2); război (2); regăsire (2); relaxat (2); seară (2); selențios (2); siguranță (2); surd (2); tihnă (2); fără zgomot (2); acalmie; adunare; aer; afară; agitație; alarmă; alinare; amorțire; animal; anxietate; apreciere; ascultare; așteptare; bun; bunătate; bunic; burlac; a calma; catifea; cer; a citi; în cîmp; completă; concediu; copil mic; copleșitoare; cristalin; cugetare; curat; cursuri; cutremurătoare; dimineața; disciplină; doarme; dorm; dormit; dragoste; duet; echilibru; eternă; eternitate; examen; Felicia; fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); gîndi(2); inert(2); lenevie(2); locului(2); masă(2); medita(2); nu se mișcă (2); pierdere de timp(2); în picioare(2); ridica(2); sedentar(2); șezut(2); singur(2); sta(2); timpul(2); acolo; adînc; alerga; amintire; amorțire; ascunsă; înbancă; pebancă; bere; a sebloca; calm; calmă; canapea; caniculă; casă; cărți; cer; pecer; certe; cîntă; colea; comod; conferință; confortabil; contempla; corect; covor; cu familia; cuget; cumpănit; cur; încușcă; degeaba; degradare; departe; a nu sedezvolta; dormea; îndrum; dus; a nimica
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
-i pe făptași, victime, morți, vii, supraviețuitori ai lagărelor și contemporani (...)". Cu atât mai meritorii i se par viitorului expert în istoria dreptului Michael Berg (un transparent alter ego al autorului, profesor de drept) memorialele de lagăr ce, dincolo de acea amorțire, nu se lasă pradă autocompătimirii, și nici vendetei, ci dimpotrivă, raționalizează holocaustul, însuflețindu-l într-o formă literară. În această privință, a memoriei poliedrice a holocaustului, Schlink se întâlnește cu narațiunile atipice ale lui Wiesel, ale italianului Maurensig, ale americanilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]