395 matches
-
De asemenea, militează pentru adoptarea unei poziții etice critice care să sprijine utilizarea tehnologiilor în direcția avantajelor. Spre exemplu, robotica promite, astăzi, atât ajutorul dat omenirii de către mașini, cât și înlocuirea limitelor umane cu augmentările robotice, care sunt omnipotente, însă amorale. Pe lângă imaginea cyborgului (a omului cibernetizată, iconul robotului (a sistemului tehnologic care poate sau nu să fie antropomorfică este sursa unor speculații și a unor utopii care spulberă crezul umanist al umanului drept „vârful” creației și al evoluției. De la primele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
e culmea imoralității! Groparul: Iar ești comic...! Păi despre ce imoralitate vorbești tu?! Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru mine, luciditatea unui cititor luminat. Acolo nu există linii blînde, jumătăți de măsură, "perdele". Caragiale vorbește în primul rînd despre trădare. Despre amantlîc grav. Trădarea încrederii în persoana căreia îi încredințezi afacerea și prietenia. Poate că în realitatea noastră amorală, principiile sînt amorțite. Poate, însă, că nu. Cred că spectacolul lui Alexa Visarion vorbea tocmai despre asta. De aceea, nu punea surdina, nu ocolea adevăratul conflict și miza piesei. Indiferent de timp și timpuri, principiile nu se alterează. Ele veghează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
furtunoasă devine prilej a dezvălui "măștile" unor oameni, dezlănțuiți în cadrul aparte al "nopții" într-o cavalcadă tragică și grotescă, dominată de două motivații clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în contradicție cu cele-lalte domenii ale vieții umane. Liberalii spun că nu e mare filosofie aici, că nu trebuie decît să lași piața să-și facă treaba, promovînd-o în toate aspectele vieții cotidiene. Ei spun că economia are un caracter amoral. Ei au rețete pentru orice, ca și colectiviștii, numai că pe dos. Din păcate, este imposibil să ignori raritatea și incertitudinea. Socialiștii, keynesiștii, neoclasicii și austriecii nu pot să aibă dreptate toți deodată. Justețea unei teorii implică necesarmente excluderea altora
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
venit mai cu scamă dinspre sociologie și antropologie, discipline ale căror reprezentanți considerau că societatea nu este reductibilă la indivizii care o compun și nici deductibilă din calculele lor raționale. Nu, subiecții umani nu sunt niște roboți egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
adevărat celebri se grăbiseră să se autoexcludă. Fapt e că naratorul, mai mult spre a-și urmări scopul propriei lucrări de lustrație, îl convinge pe Petros să accepte din mâna primului-ministru (arhidictatorul) Medalia de Aur pentru Excelență. Strategia nepotului (aproape amorală) este un fapt împlinit. Metamorfoza lui Petros este spontană. I se redeschide gustul pentru faimoasa Conjectură, dar și înfumurarea, maliția, polemică de-a dreptul față de Hardy, de pildă, rivalul pe care nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
suprem: cel cu Dumnezeu. Condamnat să fie el însuși în eternitate, să conviețuiască cu absurdul propriului mit, Don Juan rămâne un pesimist care, în fața lipsei de sens al lumii, respinge proiectul divin cu argumente exclusiv etice. Deși venite din partea unui amoral, ce nu recunoaște sistemul etic definit de dogme, ele reprezintă orgoliul intelectualului Torrente Ballester și fronda inteligenței vs divinitate. Tot acest flux ideatic declanșat de revizitarea mitului pledează pentru măreția dramatică a sufletului modern, a omului crucificat de propriile dileme
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să-i rămână doar ei întreaga moștenire. Ireproșabila doamna Josserand în Pot-Bouille le învăța pe fiicele ei cum pot vâna un soț cu bani. Doamna de Guilleroy și doamna Walter rivalizează cu durere și pasiune cu fiicele lor. Motivul purtării amorale a mamei constituie subiectul mai multor nuvele la Maupassant. Consecințele ei pun în joc identitatea copilului, într-un mod retrospectiv când este vorba de fiu, întors spre origini, într-o manieră prospectiva pentru fiica confruntata cu viitorul său. Gestiunea rutinara
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de baie din piele de leopard" (p.165). Sentimentul de culpabilitatea a jurnalistei în fața tragediei este imens. Oricît de mult ne-am (auto)sugestiona că adevărul nu are legătură cu moartea ori că profesiona lismul autentic trebuie să fie adesea amoral, realitatea ("crudă", vorba lui Lodge) ne demonstrează, fără echivoc, contrariul. Umanitatea din noi iese ca untdelemnul la suprafața apei, atunci cînd existența intră în criză. Orice realitate "de ziar" pălește în fața realității "de viață", imposibil de asumat altfel decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ci, simultan, o problemă a societății. Teoria personalității a stabilit, fără dubiu, că personalitatea este un produs social și o realizare cu caracter social a trăsăturilor umane. De altfel, este cunoscut faptul că, până la o anumită vârstă, copilul este amoral (nu are cunoștințe despre moralăă. În principiu, gândirea etică consideră că personalitatea morală este cea care realizează raportul dintre necesitate și III. Etică și educație Personalitatea, binele suprem libertate, tocmai personalitatea morală determină interiorizarea normelor și regulilor sociale și transformarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest, în care sălbaticul pur se definește prin ontologia metonimică a oamenilor "civilizați", meditând asupra unui zeu crud și răzbunător. La Stevenson, "celălalt" este reflexul iluzoriilor și amoralelor descoperiri științifice. Strălucitul doctor Henry Jekyll și oribilul Edward Hyde împart același corp, migrația celor două personalități antitetice realizându-se prin mijlocirea unei misterioase poțiuni. În cele din urmă, licoarea își pierde efectul, iar Hyde nu se mai poate metamorfoza
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de a renunța la judecată doar pentru a nu fi judecați la rându-ne și, mai ales, pentru a nu mai fi obligați să ne judecăm pe noi înșine, din dorința de a ne refugia într-o vastă entitate monolitică, amorală, impersonală natura, istoria, clasa, rasa, "realitățile dure ale timpului nostru" sau irezistibila evoluție a structurii sociale care ne va absorbi și integra în textura fără limite, indiferentă, neutră, pe care ar fi lipsit de sens să o apreciem sau să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
proiectul, poate explica adaptarea, dar deschide totodată perspectiva explicării acelor fapte pe care nu le poate explica proiectul, a imperfecțiunilor adaptării viețuitoarelor la condițiile în care trăiesc. „Deplasarea descendentă a acțiunii, de la o divinitate cu țeluri binevoitoare la interesul propriu amoral al organismelor - nota Stephen J. Gould - încorporează aspectul cel mai distinctiv și mai radical al darwinismului.“ Imaginea lui Darwin asupra lumii vii a evoluat, așadar, cu trecerea timpului, spre una care poate fi caracterizată drept antipodul celei pe care o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fundamental de a fi corect informați și de a lua decizii în cunoștință de cauză (Șomlea 2008). Spuneam atunci că în ziua de azi lumea tinde să considere minciuna și corupția drept inerente mediului politic, care nu poate fi decât amoral. Conform realismului politic, în sfera decizională nu este loc de considerente morale în condițiile în care diferite situații excepționale atrenează nevoia unor "mâini murdare" care să rezolve probleme diferite de cele ce pot aparea în orice alt domeniu al vieții
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație; disprețuia pe toți ceilalți" așa îl percepea Grigore Ghica în cartea sa Grigri iar Barbu Cioculescu îi subliniază zgîrcenia pe care o cultivă inclusiv după căsătoria care îi asigura ceea ce în stil oficial
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Servatius în sumara sa apărare a lui Adolf Eichmann la Ierusalim: personalități ca Eichmann sînt decorate pentru acțiunile lor dacă acestea triumfă asupra dușmanilor, și sînt trimise la spînzurătoare în cazul în care acestea eșuează. Din acest fenomen de violență amorală rezultă, susține Bauman, că existența unor zone ale civilizației în viața de fiecare zi este posibilă numai pentru că undeva, în culise, violența fizică este plasată în locuri instituționale și în cantități care fac imposibil controlul de către cetățenii obișnuiți. Codurile de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
probabilitatea ca sancțiunile morale și restricțiile asupra resortului violenței să fie respinse sau evitate de unii dintre membrii lor. În mod deosebit, cînd sînt combinate cu discriminări sociale, să spunem, prejudicii rasiale sau preferințe la angajări, aceste neliniști și frustrări amorale îndeamnă la atitudini violente, uneori chiar împotriva propriului grup de apartenență. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care rata omuciderilor între negrii americani este de șapte ori mai mare decît la albi, pentru care două treimi din persoanele arestate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui Stavroghin potrivit căruia "totul este permis"; și pe urmă ateul Kirilov care, urmând orbește firul rigid al logicii, inferează din ipoteza sa ("Dacă Dumnezeu nu există...") legitimitatea oricărui comportament amoral, iar la sfârșit se sinucide pentru a dovedi inexistența lui Dumnezeu. În Frații Karamazov personajul lui Ivan, ateu subtil căruia Dostoievski îi atribuie teribila povestire a Marelui Inchizitor pentru a ilustra ruptura dintre idealurile creștinismului, care aparțin cerului și care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care această problematică le-a produs de-a lungul timpului. Astfel, "creația artistică a fost interpretată ca un act fie demențial, delirant, fie mistic, impuls al divinității (Platon), ca expresie sensibilă a ideii absolute (Hegel), ca activitate spirituală prelogică și amorală (Croce), ca pură revelație (Brémond), compensație, manifestare sublimată a refulărilor instinctuale (S. Freud), produs patologic (Lombroso), al dicteului automat al inconștientului (A. Bréton), ca act aleatoriu sau ca simplu joc (Karl Gross), ca expresie a sintezei armonioase și superioare a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rând un anumit tip de meditație asupra unei lumi în care multe lucruri s-au schimbat. Regulile clasice ale acestei specii :concizia, percutanța (cultivată prin paradox, insolit, radicalitate), umorul, rămân atu-urile unei supraviețuiri fie ea și într-o epocă amorală. Roxana Răcaru. Pentru că lumea refuză să mai intre în librării și în biblioteci, realizatorii proiectului “Strada cărții” (aprilie-mai 2007) au decis să îmbrace Universitatea București cu citate celebre : Eminescu, Noica, Vasile Ghica, Iorga, Blaga, Pitagora, Cicero, Shakespeare, Goethe, Einstein, etc.
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și nu-i stă niciodată bine / pentru că are două vârteje două vârfuri de cap". De oriunde închei citatul, îți pare rău că nu-l mai poți continua. Pentru că, în flux continuu, cu foarte rare inconsecvențe sau note false, vocea alintată, amorală, rea uneori și mereu mirată a Monicăi, un fel de Niculăiță Minciună aplecat deasupra gângăniilor, dezvoltă noi și tot mai proaspete înlănțuiri de senzații. Limbajul se generează ca în mecanismul absurd al învățării unei limbi străine, mimat aici în "Lecția
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de fapt, "condițiile de insecuritate profundă pentru state nu permit considerațiilor etice și umane să primeze asupra considerațiilor naționale primare" (Linklater 1992b: 27). La urma urmei, interesele sunt cele care determină acțiunea politică, iar pe arena globală, politica este lupta amorală pentru puterea de a promova interesele respective. Liberalii încearcă să evite acuzația conform căreia concepțiile lor asupra democrației și drepturilor omului sunt specificități culturale, etnocentrice și deci irelevante pentru societățile care nu sunt occidentale ca orientare culturală. Pentru multe societăți
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lipsa de talent, impostura, platitudinea în literatură etc., iar această luptă o duce pe două fronturi: pe cel teoretic-atipic unde își formulează categoric și tranșant viziunea asupra propriei ars poetica și, mai ales, pe frontul experimentării lirice, unde sondează dimensiunea amorală (în sensul etimologic al termenului) a limbii, lăsându-se "posedat", cum inspirat a remarcat Nicolae Balotă, de magia Verbului viu. Discursul programatic, ca metatext prescriptiv, performativ și explicativ al discursului poetic propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]