286 matches
-
capul tău -, ca și cum ar mai fi existat și alt tip de durere. O persoană putea suferi dureri persistente în orice organ extirpat - buze, nas, urechi și mai ales sâni. Un bărbat continua să aibă senzația de erecție în penisul său amputat. Un altul i-a spus lui Weber că se bucura acum de orgasme mult mai intense, care reverberau în piciorul lui tăiat. Apoi mai existau și războaiele de graniță, când hărțile cerebrale ale organului amputat invadau hărțile vecine. Undeva - doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de erecție în penisul său amputat. Un altul i-a spus lui Weber că se bucura acum de orgasme mult mai intense, care reverberau în piciorul lui tăiat. Apoi mai existau și războaiele de graniță, când hărțile cerebrale ale organului amputat invadau hărțile vecine. Undeva - doar Dumnezeu mai știa în care carte - Weber povestise cum descoperise o mână în mare parte nevătămată și sensibilă înflorind pe fața lui Lionel D., un pacient care suferise o amputație. Dacă era atins pe pomeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un mare regizor, cu o trupă excelentă; În ea, un doctor țăcănit, omora narcomani, tăia mîinile și picioarele unor pederaști, schimba sexul unei debusolate, făcea amor cu o prostituată, iar din decor nu lipseau elemente frisonante - noroi, dușuri, șobolani, membre amputate, instrumente medicale Însîngerate. Rețineți, am dat exemple de spectacole care au produs maximă Încîntare unei părți a criticii noastre!... Și-n acest context, Îmi dau seama că-s depășit, că Sofocle, Will ,Cehov, Ibsen sau Camus sunt niște drama turgi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
munca de birou la Washington, am fost trimis în mohorâtul centru de recuperare al armatei din apropiere - la Forest Glen, în Maryland, un loc retras, sinistru, izolat, împădurit, unde majoritatea pacienților din salonul meu erau paralitici sau mutilați cu membre amputate. În comparație cu suferințele lor, a mea părea un fleac, și nopți în șir ascultam în întuneric cum oameni de vârsta mea, sau chiar mai tineri, strigau în gura mare că n-ar fi trebuit să li se întâmple una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până la schizofrenie. Hitler nu face nici un secret din 67 teoria spațiului vital, a superiorității rasei ariene și din persecutarea evreilor. Toate sânt expuse cinic, pe față. Cinismul socialist-stalinist e însă mai monstruos, pentru că el suprapune peste o lume agonică, mai amputată și mai chinuită ca oricare alta, palatele de cristal ale unei utopii de cuvinte. Ceea ce e insuportabil în "noua societate", știm cu toții, nu sânt atât mizeria, frigul și foamea, cât minciuna vârâtă pe gât în fiecare secundă a vieții tale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pasiune violentă, este mereu vorba de o lipsă gravă. Dacă spiritul este făcut să se înalțe și, prin asta, să poată cuprinde lumea, cum mai poate pretinde el la o asemenea vocație, când se mulțumește cu cadrul îngust, parțial și amputat al unei localizări convinse că totul se petrece între cei patru pereți ai unei apartenențe teritoriale? Pentru că asta este problema, ridici ziduri acolo unde ele nu trebuie ridicate. La Viena, un Vermeer bun stă lângă două Rembrandt-uri bune. Rembrandt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să existe! Aurul nu poate rezuma lumea, nu poate fi decât o esență pe care lumea o conține atâta vreme cât rămâne lume; iar dacă lumea întreagă se transformă în esență, ea nu va mai fi o lume „întreagă“, ci o lume amputată, nelumească, o lume fără corp. Ca să existe o esență, ca sens al unui conținut imaterial, este nevoie de materialitate, de diversitatea aspectelor fizice, de culoarea multiplului: esența cere existență, ca să poată subzista ca ceva esențial conținut de existență. Sarcina devenirii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
încât se întoarce la hotel. Dimineața, când coboară la masă, vede că Star se află deja în restaurant. S-a gândit atât de mult la ea, încât prezența ei îl șochează. O simte brutal de fizică, așa ca un organ amputat, sau ca o persoană foarte cunoscută. Stă lângă tatăl ei, care este absorbit în lectura ziarelor de dimineață. Îi întinde lui Jonathan obrazul, să i-l sărute. Așa cum se aștepta, Star a devenit o adevărată pariziancă, bea cafea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
priviri să se însănătoșească și să mă salveze, dar el zace inconștient pe bancheta din spate, iar scaunul șoferului nu mă așteaptă decât pe mine, ca un coșmar care mă însoțește și dincolo de somn, conduc o mașină cu multe membre amputate, dar, cu toate acestea, se mișcă, nu reușesc să opresc, mașinile din jurul meu răcnesc ca niște lei înfometați, tăindu-mi calea din toate părțile, nu am altă posibilitate decât să merg înainte, iar eu întreb cu voce strangulată, mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
continuitate) nu pot decât să privesc cu un interes enorm aceste frământări identitare de bună calitate, fără nimic din maimuțărelile de angoase importate ale unei generații care are multe răspunderi și mult de decantat, pentru a face față acestor răspunderi. Amputata modernizare a României s-a datorat mereu în istorie unor tineri precum autorii acestei cărți (să mă ierte în modestia lor că le pun pe umeri o asemenea comparație), care au luptat manolic cu inerția, cu partea împovărătoare a „tradiției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
n-a mai fost la fel. Capitolul doi O oră mai târziu, când am intrat În camera de proiecție de la Apollo, Else Oloaga tocmai se pregătea să monteze ultimul jurnal de actualități. Toată lumea Îi zice așa, chiar dacă are ambele picioare amputate. Colega mea păru să nu mă considere vrednic nici măcar de un „salut“. De obicei vorbea destul de mult, dar de data asta tăcerea ei era atât de densă, Încât părea palpabilă. Chiar dacă trecusem prin cea mai groaznică experiență din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de imaginat cum e o asemenea păpușă masculină. Rareori peste zece-doisprezece ani, acești băieți acceptau și țigări sau un adăpost temporar drept răsplată. „Marmotele“ erau femei, de obicei mai În vârstă, cu diferite handicapuri fizice: răni căpătate În război, picioare amputate sau cocoașe, chipuri desfigurate de bătaie sau foc, cuțit sau acid. Batjocurând femeile pentru aspectul lor radical, băieții găsesc de fiecare dată modalități de a face aluzie la exponatele din Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu pricina figura inițial și în Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de viziunea machistă a apostolilor, el a fost eliminat. S-a păstrat, nu întâmplător, numai la Ioan, dar și aici într-o versiune amputată, care-i schimbă complet sensul. În opinia lui Schaberg, episodul inițial ar fi fost „confecționat” plecând de la un model vetero-testamentar: urcarea la cer a lui Ilie sub privirile ucenicului său, Elisei (2Regi 2,1-18). Prin urmare, dacă Isus este „noul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci de ani, speranțele În Întoarcerea alor săi erau firave, de invaliditatea din celălalt război nu-l vindecase nimeni, dimpotrivă, cu vîrsta, necazurile cu piciorul amputat amenințau să devină din ce În ce mai apăsătoare, cu alte cuvinte, Înțelegea limpede că avea nevoie de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat ca fiica lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În vremea asta Anca Pedvis hibernează. Bucata de suflet pe care locuiește ea este acoperită de o calotă de gheață arctică. De fapt, Anca Pedvisocar o socotește pe Anca Pedvis decedată. N-o plânge, dar undeva, în adânc, se simte amputată, deposedată de o substanțială parte de suflet și identitate. Apoi, într-o noapte a anului 1992, calota de gheață se crapă, bucăți întregi se desprind și, de dedesubt, poezia țâșnește ca un jet de țiței. Jetul e amestecat cu noroi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a avut nici un Herzbruder. Fără el aș fi „mierlit-o“. Așa spunea el ori de câte mirosea vreun pericol: „Ai grijă, tunar, nu cumva s-o mierlești“. În timpul primilor ani de după război și mai târziu încă, atâta vreme cât bărbații cu picioarele amputate circulând în cărucioare făceau parte din imaginea curentă a străzii sau, ca inși cu capacitatea de muncă diminuată, ședeau în birouri administrative și ștampilau hârtii, a existat întrebarea: ăsta să fie? S-ar putea oare ca funcționarul ăsta invalid, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
comandă timpul în ASTRUL DE PLUTIRE. Cu o privire rece tu vrei a mă uita Că am pătruns cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Fac o remarcă în legătură cu boala diabet zaharat. Ca urmare a regimului alimentar bogat în proteine, și a tratamentului medicamentos, recomandat de medicina oficială, în prezent, unii bolnavi de diabet zaharat suferă cumplit și sfârșesc în chinuri groaznice: orbi, cu picioarele amputate, în căruciorul cu rotile. Am întâlnit un bărbat, diagnosticat cu diabet zaharat, care striga că nu mai poate suporta durerile din picioare și că refuză continuarea tratamentul cu insulină. Savantul român Mincu I. (citat de Grigore Mihăescu, 1994, (17)) arată
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
vorbă cu mine decât prin avocatul personal. Degeaba am încercat să-i explic că nu vreau nimic de la ea, nu sunt bolnavă. Basta. După ceva timp aflu că, de fapt, Valentina trăiește foarte prost; că soțul ei, care are picioarele amputate, nu are bani pentru o proteză modernă sau un scaun cu rotile. Vă povestesc acest aspect din două motive: în primul rând pentru că puterile vizionare cred că scad atunci când le folosești numai pentru înavuțire. și-mi aduc aminte de Vanga
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
furiș la plecarea familiei regale. Pentru un moment părea a fi Yazaki, dar imediat imaginea lui se ștergea. Într-unul din aceste flashuri corpul cuiva care putea fi Yazaki era aruncat Într-un lac Înghețat, cu ambele mâini și picioare amputate. Corpul femeii umilite era uneori cuprins de convulsii și părea să se bucure că era nevoie să-și lase rușinea la o parte. Își Întorcea fundul În direcția mea, cambrându-se cât putea de mult, urla În timp ce era biciuită, era obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd ce privea ea. Atunci m-am lămurit. În fața noastră era un deșert. Pădurea se termina brusc, ca un picior amputat, retezat de șacali. Și cât vedeai cu ochii se întindea un pustiu nesfârșit în care nu se zărea nici un arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la noi toți. Și la ei, la bieții amputați, care ne reprezintă atât de bine. Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea seară festivă. L-am aflat În această călătorie de la fratele lui, Cristian Dobrotă. Dintre cei doi frați, Anton avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]