290 matches
-
lui tata prins în acest sentiment ciudat am ucis o lacrimă am strigat și moartea s-a zgâit la mine ca la o pradă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist știu doar că nu-mi aparțin am privirile amputate și oscilez între cer și o umbră leneșă aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea sau într-o altă prezență în care numele nici că ar conta numai că între mine și cer există o legătură care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de altă parte, cred că, dacă există vreo șansă de durabilitate în vreuna din cărțile mele, ea decurge din faptul că am încercat să răscumpăr, să răzbun, să întregesc ceea ce simțeam că-mi este refuzat. Acea parte din personalitatea mea amputată sau, în orice caz, profund jignită. M.I.: Și traumatizată. Există în romanele dumneavoastră, nenumit, un traumatism permanent. B.E.: Acest traumatism, sunt nevoit să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
furiș la plecarea familiei regale. Pentru un moment părea a fi Yazaki, dar imediat imaginea lui se ștergea. Într-unul din aceste flashuri corpul cuiva care putea fi Yazaki era aruncat Într-un lac Înghețat, cu ambele mâini și picioare amputate. Corpul femeii umilite era uneori cuprins de convulsii și părea să se bucure că era nevoie să-și lase rușinea la o parte. Își Întorcea fundul În direcția mea, cambrându-se cât putea de mult, urla În timp ce era biciuită, era obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd ce privea ea. Atunci m-am lămurit. În fața noastră era un deșert. Pădurea se termina brusc, ca un picior amputat, retezat de șacali. Și cât vedeai cu ochii se întindea un pustiu nesfârșit în care nu se zărea nici un arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu clei de tâmplărie de lemnul masiv al sicriului acoperit cu voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cafea. Richard Shattock era cel mai elegant bărbat pe care-l Întâlnisem. Când vorbea, mi se părea că Kenneth Branagh 1 Îl Înghițise pe Kenneth More2. Înarmată cu ideea că toți băieții de la școlile private sunt niște idioți cu emoțiile amputate, nu am știut ce să fac atunci când am constatat că băiatul ăsta e capabil de mai multă afecțiune decât am cunoscut eu vreodată. Rich nu voia să salveze lumea ca prietenii mei idealiști; el doar făcea lumea mai bună prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
comandă timpul în ASTRUL DE PLUTIRE. Cu o privire rece tu vrei a mă uita Că am pătruns cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Fac o remarcă în legătură cu boala diabet zaharat. Ca urmare a regimului alimentar bogat în proteine, și a tratamentului medicamentos, recomandat de medicina oficială, în prezent, unii bolnavi de diabet zaharat suferă cumplit și sfârșesc în chinuri groaznice: orbi, cu picioarele amputate, în căruciorul cu rotile. Am întâlnit un bărbat, diagnosticat cu diabet zaharat, care striga că nu mai poate suporta durerile din picioare și că refuză continuarea tratamentul cu insulină. Savantul român Mincu I. (citat de Grigore Mihăescu, 1994, (17)) arată
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
vorbă cu mine decât prin avocatul personal. Degeaba am încercat să-i explic că nu vreau nimic de la ea, nu sunt bolnavă. Basta. După ceva timp aflu că, de fapt, Valentina trăiește foarte prost; că soțul ei, care are picioarele amputate, nu are bani pentru o proteză modernă sau un scaun cu rotile. Vă povestesc acest aspect din două motive: în primul rând pentru că puterile vizionare cred că scad atunci când le folosești numai pentru înavuțire. și-mi aduc aminte de Vanga
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
-se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu prudență. Doar bătrânii își mai aduceau aminte de el, dar nu prea aveau voie să-l evoce în public. Istoria României, pe undeva triumfalistă, pe undeva amputată, pe undeva trecută cu vederea, sărea voit peste contribuția marilor personalități ce au contribuit la modernizarea României, la făurirea României Mari. De aceea spuneam că autorul face un act de restabilire a adevărului, un act de dreptate înscriind în această
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
un mare regizor, cu o trupă excelentă; În ea, un doctor țăcănit, omora narcomani, tăia mîinile și picioarele unor pederaști, schimba sexul unei debusolate, făcea amor cu o prostituată, iar din decor nu lipseau elemente frisonante - noroi, dușuri, șobolani, membre amputate, instrumente medicale Însîngerate. Rețineți, am dat exemple de spectacole care au produs maximă Încîntare unei părți a criticii noastre!... Și-n acest context, Îmi dau seama că-s depășit, că Sofocle, Will ,Cehov, Ibsen sau Camus sunt niște drama turgi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
munca de birou la Washington, am fost trimis în mohorâtul centru de recuperare al armatei din apropiere - la Forest Glen, în Maryland, un loc retras, sinistru, izolat, împădurit, unde majoritatea pacienților din salonul meu erau paralitici sau mutilați cu membre amputate. În comparație cu suferințele lor, a mea părea un fleac, și nopți în șir ascultam în întuneric cum oameni de vârsta mea, sau chiar mai tineri, strigau în gura mare că n-ar fi trebuit să li se întâmple una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui profesor, al fostului mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut câteva minute, dar n-avea a face, depășisem faza emoțiilor, acum ele Îmi păreau gratuite și ridicole - Adam Adam era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-o să le dea în mod cert, importanță, mai ales că materialul din care fuseseră concepute, nu era nici măcar un porțelan trainic, nici bronz, nici lut sau de ce nu, nici lemn. Singura care urma să rămână așa cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le tai degetele... Tu, de colo! Arată-le francezilor ce degete Îți lipsesc - așteptă pînă cînd Mendoza ridică mîna, arătîndu-le falangele amputate, și adăugă pe același ton: Niciodată nu ameninț fără să trec la fapte. Și niciodată nu uit să Îndeplinesc ceea ce am făgăduit... Cel care ascultă de mine va trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la noi toți. Și la ei, la bieții amputați, care ne reprezintă atât de bine. Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire, astfel că brațul părea amputat. Ciuntit. Iar în centrul secțiunii expuse privirii fără pic de decență se putea vedea nu osul, ci capătul unei tije de metal goală pe dinăuntru o țeavă. Îmi spui și mie ce-ți șoptește ghiocul? ... Pisica se încolăcise în jurul piciorului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care mi-l Încredințase natura. — Dar cum ai supraviețuit? Lui Dante i se Întâmplase să vadă câteva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Din Buzău. Teatre. Astă-seară, la Teatrul Național... Operă. Dra Olimpia Mărculescu și Dl ... în Rigoletto. Anunț. „S-a pierdut un portmoneu din piele de căprioară în zona Teilor Clemenței. A se adresa...“. „S-a pierdut pisicuță albă. Picior stânga spate amputat...“ „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii amputați și complici ai prezentului. N-a avut timp, e drept, după eliberarea ei, dar n-a avut, poate, nici forța de a se întoarce spre aceea dintr-însa de care se despărțise. A păstrat, totuși, se susține, nu nostalgia, ci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pasiune violentă, este mereu vorba de o lipsă gravă. Dacă spiritul este făcut să se înalțe și, prin asta, să poată cuprinde lumea, cum mai poate pretinde el la o asemenea vocație, când se mulțumește cu cadrul îngust, parțial și amputat al unei localizări convinse că totul se petrece între cei patru pereți ai unei apartenențe teritoriale? Pentru că asta este problema, ridici ziduri acolo unde ele nu trebuie ridicate. La Viena, un Vermeer bun stă lângă două Rembrandt-uri bune. Rembrandt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]