3,538 matches
-
că îl imitam, îl parodiam, și cu toate acestea nu a dat prea mare importanță acestei obrăznicii imberbe... Dimpotrivă, îmi oferea compania lui neprețuită, ne plimbam printr-un București care se năștea altfel sub discursul lui atît de doct și amuzant: clădiri, personaje, împrejurări înviau ca să se topească la capătul periplurilor... Tot el m-a învățat să-l recitesc pe Caragiale într-o altă notă, uneori mult mai dramatică și universală. Era încîntat de proiectul meu de a-mi scrie lucrarea
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Marina Constantinescu Joi, pe 2 august, Marcel Iureș a împlinit 50 de ani. Pînă foarte de curînd, era catalogat, în discuții sau aprecieri critice, drept "tînărul actor care a reușit" nu știu ce. Această inscripționare, amuzantă o vreme, m-a făcut să înțeleg că se pune oarecum distanță între generații. Că nu neapărat valoarea impune după sine și ierarhiile, dincolo de vîrsta biologică. Brusc, oamenii au descoperit că Marcel Iureș are 50 de ani. Și asta i-
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
de la Lovely Rita" (debutul austriecei Jessica Hausner - o analiză rece, detașată a relațiilor unei tinere cu părinții, prietenii, cei din jur și drumul ei spre crimă - se revendică din familia spirituală a compatriotului ei, Michael Haneke) la Ghost World ( o amuzantă comedie trăznită , un fel de "Cele două Margarete" à l'anglaise, regizată de un autor - Terry Zwigoff - afirmat în filmul independent și produsă de un actor - John Malkovich - răsfățat la Hollywood). Desigur, cea mai plăcută (evident, pentru noi) surpriză a
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
neînsemnată. Interesul mimat sugerează că necunoscutul ar face mai bine să renunțe. Nuanță repede sesizată și confirmată de preferința pentru a reveni mai tîrziu. O dată puse lucrurile la punct vocea se suavizează incluzînd o undă de tristețe și de compasiune amuzantă: "Cum doriți". Dar hazardul face bine lucrurile și, din modest solicitant, personajul devine unul din "apropiații" Domnului... Glasul e amabil, glumeț, iar anodinul "Vi-l dau" înseamnă, de fapt, "Dumneavoastră cel puțin știți să alegeți momentul în care să sunați
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Nicolae Manolescu Proba scrisă la limba și literatura română a bacalaureatului din sesiunea iunie-iulie 2001 a cuprins patru subiecte, dintre care unul diferit în funcție de profilul liceului. Nu mă pot opri să nu relev indicația involuntar amuzantă referitoare la acesta din urmă: diferența apare între profilurile "la care se studiază limba română o oră săptămînal" și profilurile "la care nu se studiază limba română o oră săptămînal". Evident, e vorba de profiluri la care se fac ore
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
plin știrile interne, dar nu sînt totdeauna scutite nici cele externe. I se asociază de altfel mania rimei, despre care am mai scris în această rubrică, dar care pare să rămînă o tentație mereu vie a scrisului jurnalistic autohton, uneori amuzantă, adesea iritantă. Culeg din aceleași pagini externe cîteva distihuri pe teme similare: "Atentat ratat cu terorist împușcat" (EZ 2885, 2001, 11); "Bin Laden proclamă: "Islamul vă cheamă"" (EZ 2855, 2001, 5); "Jihad și antren cu Osama Bin Laden" (ib.).
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
acest jurnal pentru Sebastian însuși. El consideră implicită lectura pentru ceilalți, pentru eroii jurnalului. Eroii ar conta foarte mult. Numai că Eliade din textul lui Sebastian este atît de monoton, de univoc- exact prin asta e scandalos. Camil Petrescu e amuzant, e deja un personaj dacă-i alăturăm Agendele lovinesciene. Putem realiza abia acum cît de "datată" este întrebarea lui Dan C. Mihăilescu. Tocmai lectura pentru Eliade sau Nae Ionescu se erodează deja - sînt deja clișeizate afirmațiile despre ei. "Erodarea" completă
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
astfel de analize atente ale unor texte extrem de datate, tocmai pentru că ies din sfera estetică, pot părea acte de masochism. Am rîs foarte mult citind cartea, pentru că stupiditatea textelor citate este fără margini. Observațiile celor patru sînt și ele extrem de amuzante (mai ales Ion Manolescu știe să se apropie natural-ironic de astfel de texte). Ceea ce dăunează este prea "aplicata" insistență asupra textelor respective. în fond ei se apropie tot cu armele esteticii de niște produse de tip cultură pop ("populară" chiar dacă
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
în ziare obișnuite, cât și în reviste prestigioase; cam la zece articole, abia dacă două sau trei sunt măcar în parte de acord cu perspectiva dumneavoastră. Toate celelalte conțin critici foarte aspre. într-unul din ele, cu un titlu destul de amuzant, "Hey Judt, don't let me down..." ș1ț ("Hei, Judt, nu mă dezamăgi..."), autorul afirmă răspicat că demersul dumneavoastră ar invita la un fatalism extrem, dacă nu la sinuciderea în masă a românilor. Nu cu multă vreme în urmă, aceeași
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
a tuturor personajelor unui univers închis (în ciuda plein air-ului) în care victime și călăi se ignoră sau se acuză reciproc, confundîndu-se. Un amănunt de nobilă generozitate: Cristi Puiu apare pe generic drept consultant artistic. Maniera autoreferențială a adoptat-o cu amuzantă detașare și David Lynch în călătoria sa pe Mulholland Drive - un film polițist cu o nostalgie retro conferită în bună parte și de muzica lui Badalamenti - o poveste ambiguă în care destinul și hazardul își dau mîna cu liberul arbitru
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
Este un mod de a bagateliza prima "vină" și în fond cea mai gravă. Compromisul postdecembrist nu poate fi tratat decît în termeni ironici, din perspectivă culturală - sînt jocurile diverselor grupuri de influență, sînt jocuri politice, nu literare. E aproape amuzant cînd Simion decorează aproape tot guvernul PSD și la fel de amuzant ar fi fost dacă un alt președinte de Academie ar fi decorat coaliția care a fost la putere. Astfel de fapte nu au greutatea adevăratelor compromisuri. Un alt reflex al
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
fond cea mai gravă. Compromisul postdecembrist nu poate fi tratat decît în termeni ironici, din perspectivă culturală - sînt jocurile diverselor grupuri de influență, sînt jocuri politice, nu literare. E aproape amuzant cînd Simion decorează aproape tot guvernul PSD și la fel de amuzant ar fi fost dacă un alt președinte de Academie ar fi decorat coaliția care a fost la putere. Astfel de fapte nu au greutatea adevăratelor compromisuri. Un alt reflex al revizuirii ar fi căutarea polemicii cu orice preț. Gheorghe Grigurcu
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
dl M.H. Simionescu relatează o întîlnire reală dintre Marin Preda și Radu Petrescu, pretext de a compara esteticele lor literare, atît de diferite. Încă o dată, ficțiunea și realitatea se regăsesc într-o oarecare confuzie postmodernă. În fine, într-o variantă amuzantă, bizara estetică a lumii noastre (ori, de ce nu, bizarul realism al ficționalului contemporan) ne este revelată de dl George Geacăr într-o interesantă cronică a primei cărți publicate de dl D. Ungureanu, concetățeanul său, redactor al revistei la care cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
să discute numai despre cai. Autorul se plînge că ieșirea femeilor din casă și participarea la "toate acele primejdioase picnicuri, excursii și banchete care nu le erau îngăduite" înainte este sursa gravei decăderi morale contemporane. Cum spuneam, lucruri irezistibil de amuzante dacă n-ar semăna atît de tare cu clișee în interpretarea "femeii" și a "străinului" care au supraviețuit deopotrivă în filmul hollywoodian și în romanul românesc al secolului XX pînă în ziua de azi. Pierre de Coulevain - Triumful Evei, Editura
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
serii - acțiunea petrecîndu-se, în același loc și pe parcursul unui interval limitat de timp, reciclare parțială și ironică a unei reguli clasice - îi surprinde obosiți de vorbă, de mîncare multă (tradiționalul curcan ce le inspirase lui Hal și Charles o hermeneutică amuzantă, cîntărise 12 kilograme), de băutură, de propriile griji. Fiecare își găsește un loc unde să doarmă; Charles alege bucătăria unde va încerca, poietizînd à la Poe, să scrie un poem în vreme ce prietenii lui adorm după ce și-au luat pastilele de
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Dominic Stanca aceste calități nu-i uimesc nicidecum. Dominic a adus în cercul prietenilor săi aceeași fervoare a amiciției. Dar el i-a adăugat un umor tipic ardelenesc, o sfătoșenie plină de haz, o atenție îndreptată fără cruțare spre detaliul amuzant. Beneficiind de o vastă cultură clasică - pe care, nu știu de ce, nu și-o etala niciodată -, dotat cu o inteligență artistică remarcabilă (nu îndreptată spre teoretizare, ci evidentă în însăși practica scrisului), el a fost un poet, un prozator, un
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte, tot ce aflăm ne înfundă într-o situație mai rea... Orice descoperire nouă, fie că e vorba de una personală, în însușirea unor cunoștințe, sau de una generală, a omenirii, e o umilință
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
după ce cărțile au fost scrise, dar alții-s mai buni la acest fel de joc. Fără să mai trudesc la clasificare, pot să spun, da, cărțile cresc una din alta și merg pe niște idei precum: construirea de sine, ciudațenia amuzantă și periculoasă a culturii de mase, metafora (și realitatea) exilului, limitele (corpului și ale geografiei), granițele (metaforice și reale), transgresiunea. Vă limpeziți ideile fundamentale (le lămuriți), pe măsură ce scrieți? Desigur - și mă ofuschez, întunericesc și perplexez simultan. Textele teoretice vă susțin
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
dialogului între culturi. Dialog facilitat cu inteligență și ironie de cele mai noi tehnologii și cele mai vechi principii. Povestea din China imperială, preluată dintr-un roman de secol XX, constituie un omagiu etern adus artelor marțiale, reînnoit printr-un amuzant joc de complicitate a laureaților pentru imagine, coloană sonoră, costume cu personajele antrenate indiferent de sex într-o continuă cascadorie coregrafiată cu virtuozitate de același maestru care l-a propulsat în viitor pe Matrix, Yuen Wo-Ping. De unde și momentul dansant
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în fiecare zi, e comic prin absurdul său. Mult mai amuzante sînt, dacă privim din acest punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate cînd afirmă în postfață că e
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele mele, jocul mâinilor mele subțiri ori al falangelor prelungi, jocul mușchilor chipului meu sunt caraghioase și ridicole și par, celorlalți, strâmbături penibile, uneori greu de suportat, prea rar amuzante." Romanul are, deci, ca principală sursă de tensiune drama imposibilității de a comunica. Această dramă ajunge la paroxism în momentul în care personajul asistă la violarea unei fete, într-o magazie, și apoi la găsirea cadavrului ei, pe jumătate carbonizat
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
află (ca și la Caragiale), sporovăiala, flecăreala, șueta, locul predilect de întîlnire este cîrciuma, cafeneaua, uneori trenul, alteori tribunele de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger). Ceea ce frapează este capacitatea personajelor de a surprinde latura amuzantă a oricărei catastrofe, resursele lor inepuizabile de "optimism" (în sensul replicii optimistului care, în celebra anecdotă, la nesfîrșitele lamentații ale pesimistului că nu se poate mai rău decît atît, răspunde prompt "ba se poate"). Semnificativă în acest sens este și
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
a apărut primul meu roman, Mode, Mord und Models. Reușita acestuia m-a motivat în scrierea celei de-a doua cărți. De altfel, pe atunci situația la Ambasada Germană din București era de-a dreptul palpitantă și pe alocuri chiar amuzantă, așa încît m-am decis să utilizez "materia" într-un roman polițist. R.B.: În paginile acestui roman descrieți în detaliu unele aspecte ale realității românești, descriere redundantă pentru un cititor care este familiarizat cu problematica românească; pe alocuri, această familiarizare
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
umanitatea lui cotidiană. În 1991 revista "Nuovi argomenti" publica ancheta "9 întrebări despre roman" - o reluare a anchetei realizată în paginile aceleiași reviste, în 1959, de Moravia. Mulți scriitori italieni erau întrebați despre soarta romanului în zilele noastre. Răspunsurile erau amuzant de diferite: unii jurând că genul este pe moarte, alții că așa-zisa criză trebuie atribuită mai degrabă editorilor decât autorilor sau genului. Îmi aduc aminte că intervenția ta era foarte tonică, vorbea de roman ca de un Lazăr înviat
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
despre sine o părere mai mult decât favorabilă îl determină pe Liviu Antonesei să pretindă că face parte dintr-o elită a iubirii. După părerea lui, foarte puțini oameni știu să iubească, iar el se numără, bineînțeles, printre ei. Este amuzant să ne închipuim această elită, ca pe un GDS al amorului, întrunindu-se periodic și stabilind cu gravitate că "amorul e un lucru foarte mare". Banalități enunțate solemn "Adevărurile" care stau la baza întregii demonstrații nu se deosebesc de acelea
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]