595 matches
-
Neprihănitei Zămisliri a Preasfintei Fecioare Maria. Altarul lateral din dreapta reprezintă „Pieta”, iar cel din stânga o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria ca „Regina Cerului și a Pământului”. Ambele sunt sculptate în lemn de tei, pictate și aurite la fel ca și Amvonul, care îl reprezintă pe Iisus Bunul Păstor, toate aceste trei obiecte de artă fiind unice în Bucovina. Icoana miraculoasă a fost adusă la Cacica în anul 1809. Este, de fapt, copie a icoanei de la Czestochowa (Polonia) și o reprezintă pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
lemn, având ca patroană pe Sf. Varvara, după catolicii din zonă, nu Barbara, patroana minerilor. Mult timp s-a celebrat aici Sfânta Liturghie pentru muncitorii catolici, greco-catolici și ortodocși, capela fiind dotată cu strictul necesar serviciului religios: altar, icoane, candelabru, amvon și balcon pentru cor, altarul și amvonul fiind sculptate în sare masivă. Capela se află la 27 de metri adâncime, ceea ce înseamnă să cobori, de la intrarea în mină și până la ea, 192 de trepte. În prezent, la patru decembrie a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
după catolicii din zonă, nu Barbara, patroana minerilor. Mult timp s-a celebrat aici Sfânta Liturghie pentru muncitorii catolici, greco-catolici și ortodocși, capela fiind dotată cu strictul necesar serviciului religios: altar, icoane, candelabru, amvon și balcon pentru cor, altarul și amvonul fiind sculptate în sare masivă. Capela se află la 27 de metri adâncime, ceea ce înseamnă să cobori, de la intrarea în mină și până la ea, 192 de trepte. În prezent, la patru decembrie a fiecărui an, aici în capelă, coboară preoții
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
timp, din spațiu și punctează transcendența. Acești Oameni sunt Români sau Dacoromâni absoluți! Un Român absolut a fost / este și Părintele Constantin Galeriu, care odrăslind din Logosul divin s-a făcut Cuvânt crucificat, prefăcând Biserica „Sfântul Silvestru”din București în Amvonul Marii Cetăți-Jertfă pilduitoare și răscumpărătoare întru Învierea celor mulți. Cuvântul său de folos, de lumină, de înnoire, rostit din amvon, de la catedră, dintr-un amfiteatru anume sau dintr-o aulă oarecare, strălucea, binecuvânta, electriza, fascina, armoniza, încununa, încânta, rodea. L-
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
Părintele Constantin Galeriu, care odrăslind din Logosul divin s-a făcut Cuvânt crucificat, prefăcând Biserica „Sfântul Silvestru”din București în Amvonul Marii Cetăți-Jertfă pilduitoare și răscumpărătoare întru Învierea celor mulți. Cuvântul său de folos, de lumină, de înnoire, rostit din amvon, de la catedră, dintr-un amfiteatru anume sau dintr-o aulă oarecare, strălucea, binecuvânta, electriza, fascina, armoniza, încununa, încânta, rodea. L-am ascultat de multe ori și de fiecare dată în toate momentele, evenimentele, sărbătorile creștin-naționale aducea ceva nou. O mireasmă
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
ca și cel Ortodox toată slujba. Dar în latină pe care normal că nu o înțeleg. Variațiile de ton face aceste texte străine mai suportabile. Am de ce lăuda preotul „Ce frumos a cântat” Dar, pe la finele liturghiei preotul suie în amvon și ține o predica, în vorbire normală, eventual accentuată cu mici variații de ton cum face oricare conferențiar. Predica, după ce explică cele sfinte slujite în latină, critică sau laudă activitatea enoriașilor. Este înălțătoare o asemenea predică pe care tot omul
LITURGHIA CREŞTINĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379772_a_381101]
-
În biserică congregației. Se aude din nou același psalm al pocăinței cântat de membrii congregației. Printre ei se află Stankar, care se alătură corului implorând indurare, Lină purtând un voal care îi acoperă față, Federico și Dorotea. Stiffelio urca spre amvon însoșit de Jorg care, văzăndu-l palid și tulburat, îi spune să se inspire în predică lui din Biblie. Stiffelio deschide Biblia la povestea femeii adultere pe care o citește audienței. Cuvintele lui Isus: “'Quegli di voi che non peccò, la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au fost impuse tabloului final au fost descrise în detaliu de un critic al ziarului “La Favilla” din Trieste. Ahsuerianii se adună la biserică, lăcaș care oricum nu mai este o biserică, deoarece din dispoziția cenzurii au fost eliminte crucea, amvonul și băncile pentru credincioși, iar figuranților le-a fost interzis să îngenuncheze. În mod expres s-a dispus că în nici un fel să nu fie sugerată impresia că asistenta s-a adunat să asculte cuvântul Domnului. Predică lui Stffelio nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
simte freamătul personalității aprige a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti (1858). Pentru educația morală a învățăceilor, el alcătuiește Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor (1871). Un manual de omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
texte biblice. Încercând să împace monahismul cu viața societății, asceza cu slujirea nației, D.R. a cultivat numeroase relații cu pesonalități culturale, politice și ecleziastice sau cu diplomați străini, bine reflectate în bogata lui corespondență. SCRIERI: Principii de retorica și elocuința amvonului, I-II, Iași, 1859; Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor, Buzău, 1871; ed. 2 (Vrei să fii înțelept?), îngr. și pref. Onisifor Ghibu, București, 1916. Traduceri: L. Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită, Buzău, 1841; ed. Iași, 1859; Lamennais, Cuvintele
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
îndrăznit a face niciunui trib de negri, desigur nu unei comunități izraelite măcar: le-a numit cu de-a sila și fără să întrebe pe nimenea un episcop care vrea să introducă leturghia latină în biserică și limba ungurească pe amvon. Acest episcop al Gherlei, deși atârnă în mod ierarhic de mitropolitul Albei-Iulii, în trei ani de când e numit n-a îndrăznit măcar a da ochii cu șeful său bisericesc, ci persistă a rămânea agentul ocult și introdus pe furiș al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Românii greco - orientali, nota bene, numai cei gr. -orientali, sunt daco-romaniști, iar serbii gr. -orientali panslaviști, sașii din Transilvania pangermaniști. Și, stând lucrurile astfel, li se mai poate lăsa oare libertatea, li se mai poate lăsa autonomia? Și mai departe: Amvonul, școala elementară, școalele medie, reuniunile școlare și literare, reuniunile preoțești, învățătorești și ale școlarilor, toate au făcut conjurațiuni zi cu zi în contra Ungariei. Starea aceasta nu mai era de suferit. "Națiunea" a venit la convingerea că trebuie suprimată autonomia bisericilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
electronice, înțelese drept mijloace de difuzare masivă (presă scrisă, radio, televiziune, cinema, publicitate etc.). Mijloace de informare încă unilaterale, numite pe nedrept "de comunicare" (comunicarea presupunînd întoarcere, întîlnire, feed-back). O masă de prînz, un sistem de educație, o cafea, un amvon, o sală de bibliotecă, o călimară, o mașină de scris, un circuit integrat, un cabaret, un parlament nu sînt făcute pentru "a difuza informația". Nu sînt "medii", dar intră în zona mediologiei în calitate de locuri și mize ale difuzării, vectori de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o producție de echipă, dar lectura lui este mai degrabă individuală. Numai școala presupune o receptare colectivă. Dar se pare că se poate aplica purtătorilor de cuvînt socialiști ceea ce s-a spus despre reformatori, că se sprijnă la fel de mult pe amvon și pe tipărituri, pe celebrarea în comun și pe lectura privativă: cuvîntul, elocvența, retorica și vocabularul lor sînt marcate de o cultură livrescă și de o îndelungată familiaritate cu semnul scris. Chiar și improvizațiile lor publice îi dezvăluie ca cititori
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vorbi în public, de a scrie, de a interpreta. Apoi printr-un privilegiu sau drept de acces la rituri și la mijloace de publicație, produs al unei calificări juridice sau intelectuale: nu oricine poate ajunge în piața satului sau la amvonul bisericesc pentru a predica sau a învăța pe țăranii analfabeți, așa cum, mai tîrziu, nu oricine poate tipări o carte după placul său, lipi un afiș pe pereți, reprezenta o piesă pe scenă, nu poate ajunge la un studio de televiziune
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
înțelepților și a preoților, pentru a fi integrat în grupul larg, sub îndrumarea notarului, a jandarmului și a omului legii. Trecerea de la statut la contract, de la cutumă la regulament, de la predica duminicală la afișul de mobilizare. De la propagarea credinței din amvon la profesiunea de credință din curtea interioară, de la o propagandă religioasă la o propagandă politică. Prin intermediul registrelor, al codurilor, al rolurilor și regulamentelor etc., statul își inventariază oamenii și își contabilizează bogățiile. La început, exaltată de imperativele mîntuirii individuale, tipăritura
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Care pe care este un delir al anticipării. Magul Hugo face două anunțuri într-unul singur, ne prezintă două fațete, voltairiană și hegeliană, ale aceleiași intuiții. La Voltaire, "presa va ucide biserica", pentru că îl permite pe Luther. Victoria cărții asupra amvonului, a inteligenței asupra credinței, a opiniei publice asupra autorității papale. La Hegel, "tipografia va ucide arhitectura". În lungul cortegiu al figurilor Cuvîntului, o artă o detronează pe cealaltă. Arhitectura a fost cea dintîi scriitură a genului uman. Dar "gîndirea umană
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nou” (Brașov), „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția „Astrei”. Și-a strâns versurile în volumele Drum lung (1928), Amvonul de azur (1933), Privighetoarea oarbă (1940; Premiul Academiei Române), Timp sonor (1968), Acolo sus, steaua (1971) și într-o antologie, Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969 (1971). Cu un registru imagistic comun, poezia a fost pentru G.-V., de tânăr suferind de tuberculoză
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Acolo sus, steaua celebrează elegiac iubirea dintotdeauna pentru Domnița, soția sa, lângă care a trăit patruzeci de ani. G.-V. a tradus din Carducci (Boul) și D’Annunzio (Secerișul), dar și din Baudelaire, Verlaine, Valéry. SCRIERI: Drum lung, Craiova, 1928; Amvonul de azur, București, 1933; Privighetoarea oarbă, București, 1940; Timp sonor, București, 1968; Acolo sus, steaua, București, 1971; Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969, București, 1971. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Virgil Gheorghiu, „Timp sonor”, VR, 1968
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob din Edessa cam prin 700; a ajuns până la noi cea mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob din Edessa cam prin 700; a ajuns până la noi cea mai mare parte din aceste
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
administratorului palatului imperial) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul din aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare din ele cu o introducere scrisă în metru iambic, dedicate descrierii Sfintei Sofia și, respectiv, amvonului acestei biserici restaurate prin grija lui Justinian după cutremurul din 557. Primul, cuprinzând 1029 de versuri, a fost citit în public probabil la 6 ianuarie 563, iar celălalt (de 304 versuri) puțin mai târziu. Cele două poeme au o importanță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată câteva exemple. În primul capitol, autorul pretinde că relatează o amintire a lui Petru Ibericul referitoare la predica ținută de Nestorios la Constantinopol pentru a combate ideea de Theotokos; aflat încă în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Ava Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cântările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cânte în biserică alți creștini “în afara acelor dascăli recunoscuți care se suie în amvon și cântă cântări luate din Scripturi”. Această prevedere e îndreptată împotriva celor care improvizau cântări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii care erau originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este intereant pentru că se referă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]