439 matches
-
politicului ale lui Pascal Delwit 55. Am avut grijă să respectăm principiul neutralității axiologice, separarea moralei de politică, respingerea științei politice ca studiu al "atmosferei epocii", folosirea conceptelor pentru care trebuie precizată semnificația alegerii, pericolul sensului comun, depășirea aparențelor, pericolul anacronismului și adoptarea unei atitudini științifice. 1.3.1. Metodele 1.3.1.1. Metoda deductivă plecînd de la cadrele conceptuale Metoda noastră este, în esență, deductivă, în sensul că "pune accent pe ideea de a trage concluzii din principiile de bază
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
teatru experimental. Dar nici nu mă interesează să produc un spectacol convențional, cum sunt atâtea. Acestea suferă continuu de lipsa de relație dintre muzică și imagine. În timpul pregătirii operei Faust de Gounod la Met, mi-am dat seama de următorul anacronism: În actul II se cânta o muzică de vals: deși tipică secolului al XIX-lea, În care și-a creat opera compozitorul francez, nu corespunde câtuși de puțin ambianței medievale În care are loc povestea lui Faust. Așa că am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care și-a creat opera compozitorul francez, nu corespunde câtuși de puțin ambianței medievale În care are loc povestea lui Faust. Așa că am luat decizia ca epoca montării să fie epoca lui Gounod! În orice operă Întâlnim acest tip de anacronism, de unde concluzia: convenția lui „așa se face“ nu rezolvă contradicțiile prezente În orice subiect de operă. Un sfat pentru tinerii regizori: ignorați convenția, ea vă paralizează: căutați ce e adevărat acum, În acest moment, și apoi filtrați, Întoarceți-vă, faceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost În fața unei comisii de vizionare. Volpe s-a răstit la noi ca un caporal la soldați nătângi: „Măi, voi n-ați citit Faust? De ce decorul nu reproduce Evul Mediu?!“. Aveam răspunsul dinainte pregătit: „Mi-am dat seama de următorul anacronism: pentru actul II, Gounod a compus o muzică de vals: e atmosfera tipică secolului al XIX-lea și nu corespunde câtuși de puțin ambianței medievale În care are loc povestea lui Faust la Goethe. Nu găsiți că e mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a unui ac într-un car cu fân, dar care totuși se desfășoară la dubla tensiune a nădejdii / deznădejdii, alcătuind scena de cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe care le emite Guliko Aravidze, văzând cadavrul socrului ei deshumat - și totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Gregori descrie pe larg toată această ambianță febrilă de modernizare, ce o îndreptățește să atragă atenția asupra rejudecării etichetei de romantic târziu a poetului: "Cum să repetăm formula standard "romantic târziu" și să-i reiterăm conotațiile inadaptare la ritmul istoriei, anacronism, decalaj în raport cu "ora" culturii occidentale etc. când opțiunile intelectuale ale lui Eminescu în perioada decisivă a formației sale se îndreaptă tocmai spre ceea ce oferă mai modern și mai actual știința germană?" Domnia sa este atentă la modul în care aceste acumulări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost curtată, pe când era copilă, de „junele“ bard... Chiar dacă memoria mă înșală și mătușa mea vorbea, de fapt, de Claudia, întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul a exercitat-o printre domnișoarele locului. Nu rețin ca maică-mea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unele informații suplimentare pentru cititori. 4. Atunci când cineva din România a declarat că Marea Neagră nu este un lac rusesc ceea ce, de altfel, era corect să se spună, pentru că a venit timpul când nu se mai poate admite un asemenea moft, anacronism și gest de sfidare a ordinii juridice internaționale s-au auzit unele critici. Dar ce am putea spune, când Federația Rusă, deși nu mai este, de multișor, stat riveran la Dunăre granița sa aflându-se la sute de kilometri depărtare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, Întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, Încât să pronunțe blasfemie Împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, În contextul evanghelic, de a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism dacă am interpreta astfel), ci de Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din „vintrele” inefabile ale lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează În lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Cum se va vedea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai mică. Păcatul Împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, Întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie descifrat nu plecând de la structura, ca să zicem așa, a Sfintei Treimi (am comite un anacronism), ci plecând de la noțiunea de „cunoaștere spirituală” (gnosis) sau de la strategia de inițiere În misterul divin. Gravitatea păcatului, la Origen, se probează În funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională nu poate păcătui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Stăniloae prezintă atributele lui Cristos pornind de la câteva texte din Noul Testament (Evrei 9,11 ; Ap. 12,10; 11,15 ; Mt. 28,18), sprijinindu-se pe mărturiile Părinților, dar nu pentru ansamblul atributelor respective, ci pentru fiecare În parte. Al doilea anacronism, pe care A. Louth Îl descoperă În Teologia dogmatică ortodoxă, se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, În secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită Întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe Încarnate În timp. A le reproduce Însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le Întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e Încă și mai rău: un asemenea efort nu poate naște decât orori.” La fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” În contextul vieții și epocii lor. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce erau odată lăudatele mănăstiri... Domnii și boerii binecredincioși de odinioară... Poporul dădea Poporul robea Boerii și egumenii asupreau Călugării robeau: Ioniță Pisoschi ș.a. Anacronisme... [SCRISORI CĂTRE "CASA ȘCOALELOR"]* Domnule Administrator, În urma însărcinării ce ați binevoit a-mi da, am îngrijit textul, am orânduit materialul și am îngrijit tipărirea celor trei broșuri care alcătuiesc Răvașele unui doctor în Biblioteca pentru popor a Casei Școalelor. Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din câmpul semantic al contem- poraneității și anume temporalitatea, iar cea de-a doua, neașteptată, ține de un efect perspectivă cu o focalizare privilegiată. În primul caz, contemporanul se definește în relație cu timpul la care aderă prin defazaj și anacronism ca modalități intenționate de a ieși în afara lui. Paradoxul pe care-l generează filozoful italian poate fi enunțat și astfel : se poate numi contemporan doar cel care nu apar- ține (exclusive) timpului său. „Celui qui appartient vérita- blement à son
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui par le déphasage et l’anachronisme.” „Prin urmare, contemporaneitatea presupune o relație spe- cială cu propria ta epocă, la care aderi nu fără a păstra distanța, aceasta este relația cu timpul care aderă la el însuși prin defazaj și anacronism.” (trad. mea, A.M.) În al doilea rând, a fi contemporan presupune sesizarea întu- nericului, a obscurității în ceea ce secolul are luminos, înregistrarea unui negativ, a zonei de nebulos unde iau naștere ambiguitățile. În opinia Elishevei Rosen, acest tip particular de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Tristan și a Izoldei (1990), unde se repovestește legenda din poemul prelucrat de Joseph Bédier „care păstrează credințele pline de eresuri și simbolurile din cântecele vechilor trubaduri”, acțiunea petrecându-se „acum nouă sute de ani”, de unde și o serie de anacronisme supărătoare. Deși în bună măsură autorul nu face altceva decât să transcrie textul originar, el obține un efect de delectare lingvistică și surprinde semnificația adevăratei iubiri dintre Tristan și Izolda, înlocuind „lămuririle” bardice prin supranatural și accidental. Alcătuit din trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
din viață la 14 februarie 1682, iar Mauriciu Galabesczky s-a născut abia în anul 1913. Da, dar tocmai pentru o asemenea eschivă era pregătit Mulerov: dacă și maestrul Ludovic L. ar fi făcut greșeala de a pleda cu ajutorul acelui anacronism, Mulerov ar fi răspuns că, în singura lucrare originală, Borak cel Bătrân a făcut numeroase previziuni extrem de precise, lucru de notorietate, așa că ar fi prevăzut și ceea ce va scrie Galabesczky cu aproximativ trei veacuri mai târziu și astfel n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ar fi vorba despre manipularea unui plagiat; 2. necontestând nici o clipă plagiatul, cerând doar decăderea vinei în urma perioadei de prescripție, maestrul Ludovic L. a demonstrat și de această dată că se poate pierde un proces chiar și în cazul unui anacronism evident; 3. după cum bine a arătat maestrul Ludovic L., orice propoziție exprimată este pasibilă de a fi considerată "plagiat", întrucât nimeni nu poate veni cu dovezi indubitabile că ar fi primul care a emis acea afirmație. Pe cale de consecință, să
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
o spunem, din nou sala n-a fost dezamăgită! Și de data aceasta, Ludovic L. (sau cum l-o fiind chemând) a fost scurt: după citatele amintite despre fotografie ca "oglindă a diavolului", maestrul a dovedit că nu este un anacronism că Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân (autorul său preferat) au putut da un asemenea epitet sublim fotografiei, întrucât, pe de o parte, încă de pe vremea lui Aristotel, s-a știut cum se poate pune realitatea într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
private, mesele de la restaurant, băile, avioanele, toate vor trebui să fie mai largi decât sunt acum. Rampele vor fi necesare din motive comerciale, dacă nu ca urmare a unor reglementări guvernamentale. Scările vor fi de domeniul trecutului. Lifturile vor fi anacronisme. Gândiți-vă la toate mall-urile cu mai multe etaje, care vor prezenta multe inconveniente în douăzeci și cinci de ani, dacă nu vor fi chiar imposibil de vizitat de o cincime din populație. Țineți minte ce vă spun, cumpărătorii în vârstă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
un proiect de lege, din inițiativă particulară (14 decembrie 1931), propunând înlăturarea discriminării femeii măritate. Într-o amplă expunere de motive, cunoscutul om politic a condamnat menținerea incapacității juridice a femeii măritate în legislația de după război, calificând-o drept „un anacronism și o absurditate”: Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență, alături de bărbat. Pierderea drepturilor civile de către femeile măritate și asimilarea lor cu minorii și debilii mintali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de a fi alese femeilor, în consiliile comunale. Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență alături de bărbat. De aceea, situația femeii în dreptul nostru civil este un anacronism și o absurditate. Femeia măritată, este asimilată unui minor sau interzis, când, aceeași femeie, înainte de căsătorie sau în timpul văduviei, se bucură de toate drepturile civile. Ea este victima supraviețuirii unei concepții sociale învechite, bazată pe slăbiciunea femeii și puterea maritală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
politicului ale lui Pascal Delwit 55. Am avut grijă să respectăm principiul neutralității axiologice, separarea moralei de politică, respingerea științei politice ca studiu al "atmosferei epocii", folosirea conceptelor pentru care trebuie precizată semnificația alegerii, pericolul sensului comun, depășirea aparențelor, pericolul anacronismului și adoptarea unei atitudini științifice. 1.3.1. Metodele 1.3.1.1. Metoda deductivă plecînd de la cadrele conceptuale Metoda noastră este, în esență, deductivă, în sensul că "pune accent pe ideea de a trage concluzii din principiile de bază
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
turcilor la Kosovo, și eroul popular Miloș Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu interes, păstrează câteva anacronisme în interpretarea originilor, însă acordă pasaje ample victoriilor de la Posada și Rovine. Semnificativă pentru sentimentele cronicarului este importanța acordată domnitorilor ce s-au impus în lupta antiotomană: Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau Iancu de Hunedoara. Ultimele știri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]