557 matches
-
1. Clasificarea deficiențelor de auz. Aspecte privind evaluarea pierderilor de auztc "5.1.1. Clasificarea deficiențelor de auz. Aspecte privind evaluarea pierderilor de auz" Deficiențele de auz sunt, de cele mai multe ori, consecința unor malformații sau dereglări anatomo‑fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv. Din această perspectivă, deficiențele de auz pot fi clasificate astfel: - deficiențele de transmisie (sau surditatea de conducere) - se instalează din cauza dificultăților apărute în calea undelor sonore la trecerea lor de la exterior spre urechea internă prin malformații ale urechii externe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
emoțional afectiv; - orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar simțul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecțiunilor de la nivelul urechii interne; - gradul deficienței auditive diferă în funcție de cauza, tipul, locul și profunzimea leziunii componentelor structurale ale analizatorului auditiv; gesturile și mimica se însușesc în mod spontan în comunicarea deficientului de auz, constituindu‑se treptat într‑un limbaj caracteristic acestor persoane; însușirea limbajului verbal se face în mod organizat prin activitățile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
rezistență la eforturi de durată, mers deficitar, indici scăzuți ai capacității respiratorii. Aceste tulburări sunt remediate, în majoritate, prin implicarea subiecților în activitățile școlare, dar unele persistă, mai ales la elevii cu deficiențe associate, deoarece aceleași cauze, care au lezat analizatorul auditiv, pot afecta și sistemul nervos central. 5.1.4. Compensarea, protezarea, demutizarea și ortofoniatc "5.1.4. Compensarea, demutizarea și ortofonia" În cazul tulburărilor de auz intervine compensarea, care constă într‑un proces complex de reechilibrare a funcționării organismului
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vieții psihice și sociale a individului, această categorie de deficiențe are o puternică influență asupra calității și specificității relațiilor pe care persoana deficientă le stabilește cu factorii din mediu, în condițiile afectării parțiale sau totale a aportului informațional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informații la nivelul structurilor cerebrale superioare. Tiflopsihopedagogia este disciplina psihopedagogică, având caracter interdisciplinar, constituită din două componente: - tiflopsihologia - ramura psihologiei speciale care se ocupă cu studiul particularităților și legităților specifice dezvoltării psihice a persoanelor cu deficiențe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
favorizează calitatea vederii binoculare, evidențiată în special prin: perceperea corectă a distanțelor, a poziției reciproce a obiectelor în spațiu tridimensional, capacitatea de separare sau disociere dintre două semnale luminoase, capacitatea de fixare a privirii asupra unui punct fix etc. Funcția analizatorului vizual este răspunzătoare de următoarele trei componente: a) percepția luminii prin: - vederea scotoptică - adaptarea la întuneric datorită celulelor cu bastonașe din retina periferică; - vederea fotoptică - vederea în condiții de luminozitate și perceperea culorilor realizată de celulele cu conuri din macula
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
valori sub 0,1: - cecitate relativă - cu perceperea mișcărilor mâinii și a luminii; - cecitate absolută - fără perceperea luminii. După gradul de scădere a acuității vizuale în raport cu substratul organic, ambliopiile pot fi: a) ambliopii organice (lezionale) - provocate de modificări organice ale analizatorului vizual; b) ambliopii relative - modificările organice nu justifică diminuarea funcției vizuale; c) ambliopii funcționale - fără modificări organice. După gradul leziunii optice și nivelul utilizării resturilor de vedere, deficiențele de vedere pot fi clasificate astfel: a) orbirea absolută - fără perceperea luminii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vedere pot fi clasificate astfel: a) orbirea absolută - fără perceperea luminii; b) orbirea socială (practică) - resturile de vedere nu sunt suficiente pentru orientarea în spațiu; c) alterări ale câmpului vizual (până la 5‑10 grade). În funcție de momentul instalării tulburărilor la nivelul analizatorului vizual, pot fi identificate: a) deficiențe vizuale congenitale; b) deficiențe vizuale dobândite: - la vârsta micii copilării (0‑3 ani); - la vârsta preșcolară (3‑7 ani); - la vârsta școlară mică (7‑10 ani); - după vârsta de 10 ani. Observație Este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
evocă întotdeauna imagini vizuale corespunzătoare, formate până la această vârstă. Dacă ne raportăm la prezența sau absența reprezentărilor vizuale, putem identifica următoarele tipuri de deficiențe: a) orbire congenitală - fără nici o reprezentare vizuală (reprezentările sunt elaborate pe baza informațiilor primite de la ceilalți analizatori funcționali - auditiv, tactil‑kinestezic, olfactiv, gustativ); b) orbire survenită până la vârsta de 3 ani - fără reprezentări vizuale; c) orbire survenită după vârsta de 3 ani - cu reprezentări vizuale. Observație În general, mai întâi își pierd semnificația reprezentările asupra culorilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deficiențelor de vederetc "5.2.2. Etiologia deficiențelor de vedere" Etiologia tulburărilor de vedere este foarte variată și include o diversitate de factori de risc care, în funcție de locul și perioada când acționează, determină forme și grade diferite de deficiențe ale analizatorului vizual. O clasificare etiologică generală a deficiențelor vizuale include următoarele grupe cauzale: - boli ale anexelor globului ocular (pleoape, glande lacrimale, conjunctivite, boli ale orbitei oculare); - tulburări ale refracției oculare (miopia, hipermetropia, astigmatismul); - afecțiuni ale cristalinului (cataracta); - afecțiuni ale corpului vitros
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
etc.). Un loc important în etiologia deficiențelor de vedere este rezervat numeroaselor boli care se pot manifesta în perioada copilăriei și a căror neglijare sau netratare poate conduce la urmări foarte grave în dezvoltarea și funcționarea structurilor anatomo‑fiziologice ale analizatorului vizual. Din această perspectivă pot fi identificate: - boli neurologice - pot determina atrofii ale nervului optic, paralizii ale mușchilor globului ocular; - boli ale pielii - pot afecta țesuturile dermice oculare prin ulcerații, afecțiuni ale cristalinului sau corneei; - boli ale sângelui - pot provoca
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unui număr mare de reprezentări spațiale și asigurării elementelor instructive necesare (formarea deprinderilor de măsurare și construire, învățarea geometriei, utilizarea modelelor, cunoașterea planurilor și a hărților geografice). Orientarea spațială a deficiențelor vizual este dependentă și de mărimea spațiului și de analizatorii implicați. Mecanismul orientării spațiale are un caracter de sistem și se formează prin interacțiunea diferiților analizatori (olfactiv, tactil, termic, vestibular). Momentul apariției deficienței vizuale, dinamica, gravitatea acesteia au o semnificație deosebită pentru dezvoltarea generală a deficienților vizual atât pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
construire, învățarea geometriei, utilizarea modelelor, cunoașterea planurilor și a hărților geografice). Orientarea spațială a deficiențelor vizual este dependentă și de mărimea spațiului și de analizatorii implicați. Mecanismul orientării spațiale are un caracter de sistem și se formează prin interacțiunea diferiților analizatori (olfactiv, tactil, termic, vestibular). Momentul apariției deficienței vizuale, dinamica, gravitatea acesteia au o semnificație deosebită pentru dezvoltarea generală a deficienților vizual atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic și psihosocial. De asemenea, trebuie subliniată importanța intervenției precoce în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
tactil‑kinestezică urmărește reeducarea raportului dintre senzația vizuală și cea tactil‑kinestezică (în sensul asigurării suportului tactil‑kinestezic al percepției vizuale), îmbogățirea percepției vizuale, controlului și autocontrolului simțului tactil‑kinestezic, dezvoltarea capacității de fixare (obiecte, litere, imagini) fără suportul celorlalți analizatori (pentru ambliopi) și formarea abilităților necesare învățării scris‑cititului în sistemul Braille. Tipuri de exerciții ar fi următoarele: a) jocuri senzorio‑motorii: - jocuri pentru formarea și antrenarea gesturilor/operațiilor de bază (a lua, a așeza, a deschide, a închide, a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la 64 de combinații, rezultate din schimbarea poziției celor 6 puncte, alcătuind un alphabet punctiform cu 64 de semne în relief. Alfabetul creează aceleași posibilități de exprimare grafică ca și cel în alb-negru. La însușirea scris-cititului în Braille participă 4 analizatori: auditiv, verbo-kinestezic, tactil și kinestezic. Pe baza analizatorului auditiv se realizează discriminarea fonetică și învățarea emiterii corecte a sunetelor. Cu ajutorul analizatorului verbo-kinestezic se poate descompune cuvântul în foneme și înțelegerea lui ca unitate semantică, pentru ca mai apoi să poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
celor 6 puncte, alcătuind un alphabet punctiform cu 64 de semne în relief. Alfabetul creează aceleași posibilități de exprimare grafică ca și cel în alb-negru. La însușirea scris-cititului în Braille participă 4 analizatori: auditiv, verbo-kinestezic, tactil și kinestezic. Pe baza analizatorului auditiv se realizează discriminarea fonetică și învățarea emiterii corecte a sunetelor. Cu ajutorul analizatorului verbo-kinestezic se poate descompune cuvântul în foneme și înțelegerea lui ca unitate semantică, pentru ca mai apoi să poată fi transpus în scris, sub formă de grapheme, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Alfabetul creează aceleași posibilități de exprimare grafică ca și cel în alb-negru. La însușirea scris-cititului în Braille participă 4 analizatori: auditiv, verbo-kinestezic, tactil și kinestezic. Pe baza analizatorului auditiv se realizează discriminarea fonetică și învățarea emiterii corecte a sunetelor. Cu ajutorul analizatorului verbo-kinestezic se poate descompune cuvântul în foneme și înțelegerea lui ca unitate semantică, pentru ca mai apoi să poată fi transpus în scris, sub formă de grapheme, cu ajutorul analizatorilor tactil și kinestezic. Alfabetul, semnele de punctuație, cifrele se realizează prin combinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se face de la dreapta la stânga, pentru ca apoi să poată fi citită de la stânga la dreapta prin întoarcerea foii. Punctatorul este utilizat, de obicei, de mâna dreaptă, în timp ce stânga, urmărind mâna dreaptă, identifică rândul următor la întoarcere. Citirea se face prin analizatorul tactil și kinestezic al mâinii drepte, perceperea literelor făcându-se cu policile degetelor, iar mâna stângă îndeplinind rolul de control. Viteza crește pe baza exercițiului, dar și în funcție de calitatea hârtiei de scris. La persoanele cu deficiență de vedere scrisul în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
timp singur și nu depune prea mult efort în a‑și face prieteni (unii subiecți se izolează, refuzând să schimbe mediul în care trăiesc); c) simțuri diminuate sau prea dezvoltate - unii subiecți cu autism abia dacă răspund la stimulii principalilor analizatori (spre exemplu, se poate ca un copil autist să nu plângă dacă se lovește), alții pot avea simțuri foarte dezvoltate (de pildă, un individ cu autism poate auzi un zgomot după care să‑și acopere urechile pentru mult timp); e
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mișcări specifice, cum ar fi, de exemplu, mișcările de prehensiune și manipulare implicate în acțiunile de scriere, tăiat, colorat etc.; b) nivelul de dezvoltare a percepției mișcărilor - se referă în principal la recepția și decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, proprioceptiv) și la coordonarea mișcărilor; c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale și de comunicare - se referă la caracteristicile interacțiunilor subiectului cu persoanele din jur în diferite situații, la modul de înțelegere a mesajului verbal; d
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
este necesar să se respecte anumite condiții: cântecele să fie accesibile, raportate la particularitățile vârstei, să fie interpretate vocal cât mai expresiv pentru a emoționa și să fie realizate artistic pentru a impresiona plăcut și pozitiv auditorul. Pe baza receptivității analizatorului auditiv, prin intermediul muzicii se dezvoltă calitativ percepțiile și reprezentările. Pornind de la acestea, toate celelalte procese psihice de cunoaștere urmează o evoluție favorabilă, cu atât mai mult cu cât vor fi antrenate în diverse activități de ordin intelectual. O terapie educațională
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Napoca), italianul Andrea Boccelli, americanul Ray Charles și exemplele ar mai putea continua cu mulți alții. 2. Când deficiența senzorială nu se grefează pe afecțiuni difuze ale sistemului nervos central, există numeroase exemple de remarcabilă activare compensatorie a funcționării celorlalți analizatori - persoane lipsite total de auz care participă la conversații libere cu auzitorii, prin intermediul recepției vizuale care favorizează citirea labio‑facială sau labiolectura; persoane lipsite total de vedere care evită obstacole neașteptate prin intermediul așa‑numitului „al șaselea simț” (exercițiu permanent de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
condiții de normalitate, viața psihică a individului se construiește pe dominanța vizuală (aferențele informaționale prelucrate la nivel central sunt obținute cu ajutorul vederii). Pentru un copil cu surdocecitate, dominanța vizuală și cea auditivă sunt înlocuite cu dominanța tactil‑kinestezică. Receptorii acestui analizator, prin intermediul proceselor compensatorii, vor avea un prag de sensibilitate mai scăzut, permițându‑le transmiterea unor cantități mai mari de informații privind caracteristicile și proprietățile fizico‑chimice ale elementelor, obiectelor și fenomenelor din mediul ambiant. Integrarea acestor informații la nivelul scoarței
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fi, înclinarea meselor, astfel încât vizualizarea să fie maximă, iluminarea cât mai bună a sălilor și pe cât posibil aceasta să fie naturală, caiete și cărți speciale. Nevăzătorii folosesc un sistem de scriere și citire special, în care funcția dominantă o are analizatorul tactil-kinestezic . Preocupările pentru a crea o scriere accesibilă orbilor datează din cele mai vechi timpuri. La început, s-au folosit noduri de sfori de cca. 1-1½ m care prin distanța dintre ele, grosimea și tipul lor (marină-30 tipuri de noduri
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
observare impune imersiunea cercetătorului nu atât În fenomenul studiat, cât În contextul În care acesta se desfășoară. Participarea este implicarea până la nivelul la care fenomenul Își „deconspiră” semnificațiile și sensurile profunde. Bazându-se pe interacțiunea dintre situația analizată și subiectul analizator, participarea urmărește accesul la experiențe și la depășirea aparențelor sau a constructelor menite să blocheze accesul la realitate. Prin tehnicile observării se ajunge la cunoașterea profundă a contextului, iar cercetătorul dobândește o cunoaștere intimă a fenomenului. Observarea directă izvorăște din
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
beneficiază de perspectiva comparatistă de ansamblu și dezavantajul de a nu merge prea În adâncime. Al doilea este lipsit de viziunea comparatistă generală, dar merge cu discuțiile mai În concret și amănunt. Amândouă au dezavantajul ca se bazează exclusiv pe analizatorii auditivi, ceea ce face ca discuțiile sa ignoreze, prin forța lucrurilor, aspectele ortografice ale textelor. Lecțiile speciale de discutare a compozițiilor se organizează la anumite intervale șsi au ca scop Înregistrarea progreselor elevilor În formarea priceperilor și deprinderilor de a compune
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]