7,050 matches
-
ar fi înrudit de departe cu pinacoteca). E tentantă asimilarea brutarului care introduce și scoate pîinea din cuptor cu operația hoțului care extrage portofele, dar nu mi se pare de disprețuit nici ideea de a vedea originea procesului metaforic în analogia dintre "forma pentru aluat" și portofel; cu atât mai mult cu cît acesta din urmă e denumit argotic și coajă (alte desemnări - mușamat, mort, pernă, tuflă etc. nu sînt de mare folos explicației). Ar fi interesant de verificat cît de
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
Chiar dacă valoarea pozitivă ar fi doar urmarea repetării insistente a acestor clișee ale limbii de lemn, ea nu poate fi neglijată la reutilizarea actuală a formulei. E totuși mai probabil ca valoarea pozitivă să fie determinată de natura însăși a analogiei: salba e o înșiruire, dar și un obiect de podoabă - deci de mîndrie. Gafa salbei de atentate nu e, desigur, una monumentală. Ea dovedește mai curînd obsesia podoabelor stilistice ieftine, de care beneficiază din plin știrile interne, dar nu sînt
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
interpretarea devine și mai posibilă. Și apropierile pot continua, oarecum cu temei, pentru că atunci cînd scrii o poveste cu un asemenea subiect, originalitatea e doar o aparență. De la Metamofoza lui Kafka și pînă la filmele SF, o largă plajă de analogii sînt posibile. Și încă una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
precizia elegantă și severă a cuvintelor", pînă la concluzia disperată a Irmei, exprimată fără menajamente ("tatăl și mama ta sînt niște monștrii antropofagi care te-ar fi sacrificat"), suspansul este întreținut cu o iscusință demnă de un mare scriitor. Prima analogie care ne vine în minte este aceea cu proza lui Julio Cortazar, la care ne trimite, de altfel, și Întîlnirea, bucată construită aproape în întregime din dialoguri aparent banale, în care notațiile sînt minime, iar cele două personaje (Hermine și
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
în cyberspace Romanul Alinei Nelega (ultim@ vrăjitoare), apărut nu cu mult timp în urmă la Editura Paralela 45, propune o viziune interesantă asupra realității, (sau mai de grabă asupra realitățiilor, din moment ce ia în considerare un spectru practic nelimitat de virtualități). Analogia care ne vine automat în minte este aceea cu proza lui Adrian Oțoiu, dar ne putem gîndi și la romanul lui Andrei Codrescu, mesi@. În cazul cărții Alinei Nelega avem de-a face cu o încercare de reconsiderare și redimensionare
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
obscure identificări înlesnite de aspectul ei antropomorf. De la acest punct demonstrația lui Caillois devine de-a dreptul cuceritoare. Îi vom lăsa cititorului plăcerea de a o urmări pas cu pas. Ne vom mulțumi să remarcăm faptul că, stabilind în permanență analogii între o formă de comportament, la insecte (devorarea masculului de către femelă în timpul copulației, la mantidee), și o mitologie, la om (întreaga serie de povestiri despre spectre feminine, fecioare veninoase, creaturi demonice care își devoră amanții, pe scurt ipostaze ale femeii
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
în poetica hugoliană ("celeste flamme")". Firește, Macedonski ajunge și la Byron, simbol al geniului nedreptățit, ultragiat de contemporani, sortit gloriei postume. Pornind de la numitorul comun al atitudinii de sfidare a convențiilor societății și artei, poetul nostru își va fi conștientizat analogiile dintre biografia sa și cea a modelului: Similitudinea biografică devine cu atît mai expresivă cu cît se stabilește pe temeiul afinității temperamentale și nu al spiritului imitativ. Atitudinea de izolare romantică orgolioasă este deopotrivă "byroniană" și "macedonskiană". Cu anume deliberare
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
ca Filomela din povestea antică). Marcus, văzînd-o pe Lavinia, desfigurată și sîngerînd (Titus Andronicus e celebră prin violență și cantitățile de sînge revărsate pe scenă) găsește de cuviință să se lanseze într-un lung monolog presărat cu aluzii savante, proverbe, analogii și alți nenumărați tropi. Scena geme de o grea retoricitate, sub presiunea evidentă a acțiunii. Marcus nu face nimic altceva decît să vorbească, la cîțiva pași de o femeie pe cale de a muri. Absurditatea e evidentă, ceea ce i-a determinat
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
încheiate. În momentul de față, numele sărbătorii Învierii circulă în două variante: Paște (singular masculin sau neutru) și Paști (plural feminin). De fapt, evoluția morfologică a cuvântului constituie un caz tipic (și bine cunoscut) de reinterpretare a unei forme prin analogie. Inițial Paște era un feminin plural - din lat. pascha, -ae, care a dat și corespondentele feminine din alte limbi romanice - în italiană Pasqua, în spaniolă Pascua, în portugheză pascoa (singular), în franceză Pâques (mai ales feminin plural). Femininul plural în
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
el și-a propus a-și pune, cu superbie, piedici, a înlătura cu orice preț probele ce i se par facile. Drept care obiectează prompt: "e vorba de o simplă retroversiune a teluricului în acvatic, susținută de o proliferare deliberată a analogiei". Și: "Pe de altă parte, imaginarul acvatic nu se află aici în-tr-o poziție inaugurală, ci mai curînd într-o condiție terminală și stereotipă". Fidel in extremis perspectivei adoptate (e de constatat în această înverșunare tematist-bachelardiană un accentuat purism), Al. Cistelecan
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
realmente nelalocul lui într-un asemenea context. Însă cărți precum aceasta vin să confirme și chiar să rotunjească, poate paradoxal, un gen literar cu propria sa specificitate. Lipsită de efervescența stilistică a lui Revel, această Istorie e, fie-mi permisă analogia, echivalentul unei istorii a literaturii scrise de un istoric fără imaginație, fără prea mult talent, dar informat și competent. Deși științific, volumul e clar diferit de un tratat de nutriție, pentru că nu operează cu o terminologie plictisitor științifică, și nici
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
ale pasului, digresiunilor, neînduplecatei mărunțiri, monotoniei stilistice) l-ar fi încîntat pe Bernanos". Ca și: Și ce le-ar mai fi plăcut lui Bernanos ori lui Chesterton ori lui Jules Romains (titlul romanului său fluviu, Oameni de bunăvoie, destăinuie certe analogii cu tendințele Drumului la zid) ori lui Mircea Streinul ori lui Vasile Voiculescu?". Libertatea scrisului e încurajată ca "mister" (măcar parțial), ca sugestivă discontinuitate, ca mirabilă alcătuire de plinuri și goluri (ultimele constituind spații ale reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
afirmat în genere că au devenit în prezent neproductive. Adaptarea actuală a unor verbe neologice infirmă ideea neproductivității (judecată adesea doar la nivelul limbii standard, fără a ține seama de variantele populare). Verbele englezești cu finală consonantică sînt adaptate prin analogie cu verbele formate de la substantive și interjecții; de altfel, inovațiile recente rămân cam în aceeași zonă semantică a sugestiilor onomatopeice. Pot fi aduse ca exemple a knockăi, a bipăi, a clicăi, care apar totuși puțin în scris, cu oscilații ortografice
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristică e cea a vestimentației: cineva e la costum ("pînă și C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19, 1999, 3), la patru ace, la țol festiv; prin analogie, se exprimă la fel și absența hainelor: la bustul gol. Mai normală sintactic, expresia argotică la varice obține un efect comic prin saltul semantic și printr-o anume polivalență: la are în acest caz o valoare spațială (ca în circumstanțiale
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
mai spunem că, dacă estetica totalitară s-ar constitui, la un moment dat ca disciplină, nu ar putea să ignore o asemenea perspectivă. În analiza literaturii propagandistice, mai cu seamă a aceleia din faza fundamentalistă a regimului, autorul recurge la analogia cu paradigma religioasă. Dacă scopul propagandei era să pregătească soldații partidului, fervenți susținători ai idealului comunist, dacă se urmărea în primul rînd transformarea datelor ideologiei în sentimente active, schimbarea în mod radical a mentalităților și crearea omului nou, atunci ce
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
le ridică, prin metodele folo l la care erau duse discuțiile au pus bazele teologiei ca știință 68. Deși s-au arătat adversari neîndurați al păgânismului, Părinții au încercat totuși unele apropieri între doctrina creștină și cea elenică - întâi pentru că analogiile erau uneori izbitoare, în al doilea rând pentru motive de tactică misionară. Din contactul celor două culturi, reieșea limpede viitorul creștinismului. Dacă, to riginii ei divine. Sfinții Părinți dau imaginea clară a culturii convertite. Ei sunt un model de legătură
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce tinde să "tundă" elanurile sensibilității. în Istoria literaturii poetice a Germaniei face analogie între gustul peisagist și cel literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca pe un "Prinț Rococo însoțit de suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte, Schiller comparase dramaturgia cu grădina, cerând ca ambele să reflecte realitatea). Altfel
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe să reacționeze (să caute, de pildă, el însuși analogii), de multe ori este tentat chiar să recitească romanele discutate, sau măcar să le răsfoiască. Se creează, în acest fel, premisele pentru imaginarea celei mai frumoase utopii, aceea borgesiană, am zice a cărților și a Cărții. De altfel, opera dostoievskiană, în
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
este necesară dezintegrarea structurii nomice anterioare a realității subiective. Prototipul alternării este, potrivit opiniei celor doi autori, convertirea religioasă. Echivalarea alternării cu procesul socializării primare este extrem de bogată în consecințe, iar o privire scurtă asupra instituirii comunismului validează o asemenea analogie. Să mai remarcăm că o situație limită, de alternare, nu este posibilă decît atunci cînd "noua lume" este una omogenă, constituită pe baza unui principiu unic de socializare, ceea ce implică tentația ei de a se afirma dacă nu ca unica
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
pierd ușor în mulțimea "retrogazilor". De aceea un studiu precum cel publicat de un expert, Sven Birkert, The Gutenberg Elegies: The Fate of Reading in an Age of Electronic Communication, merită citit cu atenție. Birkert preia, în deschiderea cărții, o analogie propusă inițial de John Crarey: Internetul joacă același rol în acest secol precum cel jucat de căile ferate în secolul anterior. Ambele, și Internetul și căile ferate, nu reprezintă fenomene izolate, ele nu țin doar de domeniul tehnicii, ci se
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
bucură de mare succes și primește trei premii italiene. Va fi frapat de la început faptul că autorul este un experimentat șahist și în același timp pasionat constructor de viole și flaute baroce. Înclinația din urmă poate intra într-o sugestivă analogie cu modul în care își construiește romanul. Operație în care ingeniozitatea tehnică (aproape artizanală, prin plasticitate) are un rol la vedere. Există un fir polițist și un altul - să-l numim cu o expresie cam demonetizată - metafizic. Cititorul le poate
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
60. Ea acoperă ideea atracției exercitate de Dumnezeu asupra sufletului eliberat de tentațiile corporale. Metafora scării, a „muntelui cel duhovnicesc”, a aripilor și „homo bulla” folosite în descrierea urcușului spiritual Metafora scării (κλῖμαξ) cu treptele (βαθμίς) sale este o altă analogie întâlnită în legătură cu epectaza. Simbolismul ascensional al acestei imagini se face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În mod paradoxal, imaginea scării este asociată cu ideea de inaccesibilitate a Ființei divine: „Căci sufletul se face necontenit mai mare ca sine, prin
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
lui Dan Botta ideile sale despre thracism, pe care le-ar fi descoperit "nu prin intermediul străinilor", ci cu sprijinul unor mari filologi români ca Philippide și Densusianu: "Am revendicat pentru Românism patrimoniul integral al Thraciei. Am descoperit o serie de analogii. Thracismul acesta ne revine integral prin tradiția Romei". Blaga este acuzat de îndatorare față de străini în formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar "haz țărănesc". Prin urmare, e de mirare că "autorul acestei vulgarități pline de haz" e membru al Academiei Române! Dan Botta
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
la măsuri mai radicale, și anume să transforme fundamental tipul de cultură și mentalitate regională ce zămisliseră în trecut și, inevitabil, aveau să producă și în viitor pericole incalculabile pentru ansamblul lumii civilizate și democrate. Guvernarea Bush a stabilit o analogie între islamismul radical/ fundamentalist și fascismul în faza sa inițială, de germinare, și a decis ca, mai curînd decît să aștepte deplina maturizare a unui sistem care să nu mai poată fi lovit decît printr-un adevărat război mondial cu
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]