846 matches
-
fost urmat aproape imediat de o călătorie în Spania, cu ocazia nunții regelui Alfonso al XIII-lea cu Victoria Eugenie de Battenberg, unde a fost cât pe-aci ca mirele și mireasa să fie uciși de o bombă aruncată de anarhistul Mateo Morales. La o săptămână după întoarcerea în Marea Britanie, Mary și George au plecat în Norvegia, la încoronarea regelui Haakon al VII-lea și a reginei Maud (sora lui George). La 6 mai 1910, regele Eduard al VII-lea a
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
și muncitori. Astfel, Konstantina - muncitoare migrantă, mamă și sindicalistă de la bază - a devenit un simbol al mișcărilor anarhistă și de stânga. Să construim o mișcare anarhistă decolonială Atât în cazul Mall of Shame cât și în cel al Konstantinei Kouneva anarhiștii/ele au fost aceia/lea care au dus lupta comună cu muncitorii/oarele migranți/te împotriva capitalului și a statului în modul cel mai radical și mai militant. Asta ne arată că există deja o anumită conștiință decolonială în rândul
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
și insistența de a se pronunța cu egală competența în domenii că istoria instituțiilor, drept, teologie, sociologie, filozofia “tehnologiei”, mass-media. A fost unul dintre puținii intelectuali francezi anticomuniști influențați de Marx, fiind catalogat că marxist, calvinist, determinist, tehnofob, pesimist sau anarhist. Ellul nu este ușor de clasificat și nici una din etichetele de mai sus nu îi pot descrie opera. El este mai cunoscut în Statele Unite decât în Franța, fiind recomandat de Aldous Huxley, care spunea că Ellul a reușit să facă
Jacques Ellul () [Corola-website/Science/333227_a_334556]
-
mulțumit nu pentru viața sa, ci pentru că a i-a scutit familia "de rușinea de a li se spune:" Sunteți nepoțtii spânzuratului""), declarând, de asemenea, că a fost șocat de asasinarea regelui succesor Umberto I, care a fost ucis de către anarhistul Gaetano Brescia. Dorința lui era să moară în orașul natal, care din păcate nu s-a împlinit. Crocco a murit în închisoarea din Portoferraio în 18 iunie 1905, la vârsta de 75 de ani. Crocco a fost inițial legat de
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
viitor alternativ. La început, Bastable este uimit de minunile viitorului — Londra este un oraș liniștit și curat, lumea pare o utopie ținută în echilibru de marile imperii. Angajat pe una dintre marile aeronave, el va da peste un grup de anarhiști — printre care se află misterioasa femeie Una Persson și bătrânul revoluționar rus Ulianov. Inițial, Bastable se opune activității lor, dar descoperă curând adevărul: viața este liniștită pentru imperiile conducătoare, dar utopia din țările de baștină ale imperiilor se bazează pe
Amiralul văzduhului () [Corola-website/Science/322051_a_323380]
-
fostului său prieten din serviciul aeronavelor, maiorul Enoch Powell). În mod tragic, misiunea sa de a da naștere unui război între imperii pentru a genera echivalentul (în acest univers) Primului Război Mondial, eșuează, ducând la lansarea bombei atomice asupra orașului Hiroșima de către anarhiști. Explozia atomică îl aruncă în inconștiență și îl aruncă într-un nou 1903, măcinat de vina distrugerii a milioane de vieți inocente și speriat de 'viitorul' științei și imperialismului scăpate de sub control. Experiențele sale l-au marcat prea profund pentru
Amiralul văzduhului () [Corola-website/Science/322051_a_323380]
-
care coordona acțiunea. S-au făcut 105 arestări din rândurile celor care au fost prezenți la manifestație sau au intrat în sediul Guvernului. Cei reținuți au fost filmați de echipele Televiziunii Române și prezentați pe postul național TVR ca fiind "contrarevoluționari", "anarhiști", "persoane de la periferia societății" și care "au fost plătiți de conducerile partidelor istorice" (PNL și PNȚ-CD) pentru a răsturna prin forță regimul Iliescu. În urma demersurilor reprezentanților unor sindicate și a FSN-ului, în noaptea de 18-19 februarie 1990 au fost
Mineriada din februarie 1990 () [Corola-website/Science/309948_a_311277]
-
în februarie și Buhara în septembrie. În noiembrie 1920, Frunze a recucerit Crimeea și a reușit să împingă generalul albilor, Piotr Vranghel și trupele acestuia afară din Russia. A condus de asemenea în calitate de comandant a frontului de sud, distrugerea mișcării anarhistului Nestor Mahno din Ucraina și a naționalistului ucranian Simon Petliura. În decembrie 1921, Frunze a vizitat Ankara în timpul Războiului de Independență al Turciei și a consolidat relațiile turco-sovietice. Mustafa Kemal Ataturk l-a considerat ca un aliat și prieten, pentru
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
s-a deschis primul congres al tuturor sovietelor deputaților muncitorilor și soldaților. În pofida propunerilor bolșevicilor de a transfera puterea Sovietelor, Congresul a adoptat o rezoluție care sprijină guvernul provizoriu și războiul până la victorie. La , guvernul interimar a decis să evacueze anarhiștii care ocupau fără autorizație reședința de vară a fostului ministru țarist de la Durnovo, la marginea Petrogradului. În această vilă a fost stabilit sediul a mai multor cluburi muncitorești și instituții sindicatelor din zona Vîborg. În replică, la au intrat în
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
aproximativ 500 de mii de persoane, susținătorii bolșevicilor au purtat lozinci „Toată puterea la Soviete!”, „Jos 10 miniștri-capitaliști!”, „Pâine, pace, libertate!”. Aceste lozinci au dominat demonstrațiile de la Moscova, Minsk, Ivanovo, Tver, Nijni Novgorod, Harkov și alte orașe. La 18 iunie, anarhiștii din Durnovo au demonstrat la închisoarea în care se aflau mai multe persoane arestate pentru activități antiguvernamentale. La cererea acestora, șapte arestați au fost eliberați și au mers la vila Durnovo. Ca răspuns la aceasta, în dimineața zilei de , vila
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
Central și cel din Petrograd al . La 4 iulie, la Palatul Taurida continuau să fie prezenți soldați și muncitori. Lor li s-au alăturat grupuri mari (de până la 10 mii de persoane), înarmate cu un detașament de bolșevici și marinari anarhiști sosiți din Kronstadt. Aceasta nu a oprit mitingurile din fața vilei Kșesinska, de la al cărei balcon își țineau discursurile bolșevicii. În această zi, în fața demonstranților a vorbit și V. I. Lenin, urgent sosit în dimineața zilei de 4 iulie, la Petrograd
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
și să evite instaurarea unei guvernări militare aliate. Guvernul provizoriu a preluat din mers atribuțiile defunctului guvern colaboraționist de la Vichy (1940-1944). Noua putere a unit pe 9 septembrie rezistența divizată din punct de vedere politic, care includea în acel moment anarhiști, comuniști, gaulliști și naționalști, într-o guvernare de „unanimitate națională”. În discursul său de la primăria Parisului, de Gaulle a insistat asupra necesității ca poporul francez să sprijine campania aliată în luptele pentru eliberarea restului Franței și să continue urmărirea inamicului
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
a ales să-și petreacă vara în casa sa din Granada. În acele momente critice din punct de vedere politic, cineva l-a întrebat în privința orientării sale politice, iar el a răspuns că se simte în același timp catolic, comunist, anarhist, libertarian, tradiționalist și monarhist; de altfel nici nu s-a afiliat vreunei formațiuni politice și nici nu s-a distanțat de vreunul dintre prietenii săi din motive de preferințe politice. El se simțea, după cum a declarat pentru ziarul „"Sol"” din
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
ordinea zilei, iar sindicatele se organizau local. Rebeliunea din piața Haymarket din mai 1886 a demonstrat urgența soluțiilor sociale. În timpul unei demonstrații în masă, 12 oameni, printre care și politiști, sunt uciși după un atac cu bombă. În consecință, patru anarhiști sunt spânzurați, deși nu exista nicio dovadă a vinovăției lor. Evenimentele din piața Haymarket au inspirat în mod direct sărbătorirea pe plan internațional a zilei muncii pe data de 1 mai. În timp ce sindicatele își consolidau organizarea, clasa de mijloc cerea
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
părți ale țării. După prima etapă, rebelii nu au reușit să preia controlul niciunui mare oraș—în Madrid ei au fost asediați în cazărmile Montaña. Cazărmile au căzut a doua zi în urma unor lupte soldate cu multe victime. În Barcelona, anarhiștii s-au înarmat și i-au învins pe rebeli. Generalul Goded, care a sosit din Insulele Baleare, a fost capturat și executat. Totuși, frământările au facilitat preluarea controlului de către anarhiști asupra Barcelonei și asupra regiunii rurale din Aragon și din
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
zi în urma unor lupte soldate cu multe victime. În Barcelona, anarhiștii s-au înarmat și i-au învins pe rebeli. Generalul Goded, care a sosit din Insulele Baleare, a fost capturat și executat. Totuși, frământările au facilitat preluarea controlului de către anarhiști asupra Barcelonei și asupra regiunii rurale din Aragon și din Catalonia, zonă care s-a separat de facto de guvernul republican. Republicanii au păstrat controlul asupra Valenciei și asupra unei zone care acoperea întreaga coastă de est a Spaniei și
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
orașul Sevilla. Republicanii (denumiți și "loialiști spanioli") au primit arme și voluntari din Uniunea Sovietică, Mexic, de la Internaționala Socialistă și de la Brigăzile Internaționale. Republicanii erau o alianță largă, cuprinzând de la centriști care susțineau o democrație liberală capitalistă moderată până la revoluționari anarhiști și comuniști; baza lor umană era mai ales urbană și seculară, dar conținea și țărani fără pământ, și era deosebit de puternică în regiunile industriale ca Asturia și Catalonia. Această facțiune a fost denumită "„loialiștii”" de susținătorii săi, "„republicanii”", "„Frontul Popular
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
toată gama de poziții politice și ideologii ale vremii. Tabăra naționalistă cuprindea și pe carliști și pe monarhiști legitimiști, naționaliștii spanioli, falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
reprezentate în 1931 16 partide. Când s-a acordat autonomie Cataloniei și Țării Bascilor în 1932, s-a încercat o lovitură de stat naționalistă, dar aceasta a eșuat. Unei tentative a comuniștilor de a prelua controlul i s-au opus anarhiștii, ceea ce a avut ca rezultat masacrarea a sute de rebeli și un război civil între anarhiști și comuniști în Catalonia. La războiul civil spaniol au participat numeroși cetățeni străini, atât în lupte cât și pe posturi de consilieri politici. Guvernele
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
s-a încercat o lovitură de stat naționalistă, dar aceasta a eșuat. Unei tentative a comuniștilor de a prelua controlul i s-au opus anarhiștii, ceea ce a avut ca rezultat masacrarea a sute de rebeli și un război civil între anarhiști și comuniști în Catalonia. La războiul civil spaniol au participat numeroși cetățeni străini, atât în lupte cât și pe posturi de consilieri politici. Guvernele străine au contribuit cu ajutor financiar și militar la forțele conduse de Generalísimo Francisco Franco. Forțele
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
populației extenuate și prin înfrângeri militare. În 1944, un grup de republicani veterani, care luptaseră și în rezistența franceză împotriva naziștilor, au invadat Val d'Aran în nord-vestul Cataloniei, dar au fost învinși după 10 zile. În zonele controlate de anarhiști, Aragón și Catalonia, în plus față de succesul militar temporar, a existat o revoluție socială vastă prin care muncitorii și țăranii au colectivizat pământul și industria, și au înființat consilii paralele cu guvernul republican paralizat. Această revoluție a întâlnit atât opoziția
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
deja zonele cel mai bogate în resurse naturale. Pe măsură ce războiul a progresat, guvernul și comuniștii s-au folosit de accesul la armament sovietic pentru a restaura controlul guvernului asupra efortului de război, atât pe căi diplomatice, cât și prin forță. Anarhiștii și Partidul Muncitoresc al Unității Marxiste ("Partido Obrero de Unificación Marxista", sau POUM) au fost integrați cu armata regulată, în ciuda rezistenței; POUM a fost scos în afara legii și denunțat fals ca unealtă a fasciștilor. În "Zilele din Mai" din 1937
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-au citat pe Thomas Pâine că intelectual influent. Critică acestuia la adresa religiei organizate și apologia gândirii raționale a influențat mulți britanici liber-cugetători ai secolului XIX și ai secolului XX, precum William Cobbet, George Holyoake, Charles Bradlaugh
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
a spiritului comunității au eșuat în mod lamentabil. Binele, sensul și problema guvernării Există în partidele avansate trei tipuri de oameni, spunea Raymond Aron: "idealiști, anarhici și adevărați revoluționari. Aceștia din urmă spun "nu" ordinii existente și vor o alta; anarhiștii spun "nu" oricărei ordini sociale; idealiștii judecă sau își închipuie că judecă în numele unui ideal etern, dar ei nu-și confruntă existențele cu condițiile permanente ale vieții colective"19. Problema este că, oricare ar fi tipul de voință și de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]