405 matches
-
realizată într-un stil neoclasic. Atat tamburul octogonal al cupolei cat și clopotnița cu trei caturi șunt decorate cu pilaștri dubli de ordin toscan. naosul bisericii are plan cruciform. Apsida altarului este semicirculara. Ferestrele duble ale naosului și pridvorului au ancadramentul profilate care șunt de arcade semicirculare.
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
rang european. se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
epocii este exercitată de către așa-numita Școală Italo-cretană. Temele iconografice sunt influențate și de pictura apuseană. Capodopere ale stilului brâncovenesc în pictură sunt: Sculptura este precum în perioada medievală subordonată arhitecturii, de care se leagă organic. Sculptura decorativ-monumentală acoperă dens ancadramentele ușilor și ferestrelor, precum și coloanele. Ea este supusă unei puternice influențe baroce, care duce la dominanța motivelor vegetale compuse în vrejuri. Elementele barocului apusean sunt însă integrate organic în arta autohtonă, dinamismul excentric care caracterizează arta contrareformei lipsește bunăoară. În
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
la Napoli (Italia). El a fost beatificat de către Biserica Catolică în anul 1983. În prezent, Catedrala Catolică din Baia se află în stadiul de ruină, păstrându-se o parte din turnul unic din fațada vestică și rămășițe de ziduri și ancadramente gotice. Arhitectul Virgil Polizu considera în anul 2001 că ""acest monument, ce materializează consolidarea puterii voievodale și a statului, ci și dezvoltarea ulterioară a arhitecturii locului, prin limbajul său gotic și a tehnicilor specifice, merita o atenție mai mare din partea
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
a monumentelor României"". Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale din septembrie 2009 se referă și el la situația Catedralei catolice din Baia: ""Biserica supraviețuiește prin ruinele zidurilor în care se mai pot vedea urme ale frumoaselor ancadramente din piatră, ale deschiderilor în arc frânt, ale câtorva ferestre și fragmente decontraforți. Fiind abandonate, ruinele acestui edificiu cândva monumental, vor continua să se degradeze și se va pierde șansa conservării unei amprente esențiale a mediului istoric atât de sensibil
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
înălțimea turlei și de o simetrie impunătoare. Acoperișul, astăzi din tablă, este unitar pentru corpul de bază și ceva mai scund pentru altar, iar pereții exteriori au fost cu grijă placați cu șindrilă, în interior biserica fiind tencuită și văruită. Ancadramentul ușii de intrare din pridvor este bogat decorat, prin incizii cu motive geometrice, alternând cu altele florale, stilizate. Pe partea superioară a lui au fost încrustate în lemn datele edificării bisericii în Mănășturu Românesc, anul 1754, luna mai, cu litere
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
rândul ei, pe console mai alcătuite din bârnele mai lungi din partea superioară. Pereții exteriori au fost acoperiți cu șindrilă protectoare împotriva intemperiilor, această tehnică fiind probabil „invenția” târzie a unui meșter local, întrucât o întâlnim și la biserica din Bălcești. Ancadramentul portalului exterior este format din usciori din lemn de stejar, decorați prin sculptare. Reparații capitale s-au executat în anul 2004, respectându-se originalul. Toate costurile au fost sponsorizate de Dl. Ing. Vădan Gheorghe, fiu al satului. A fost refăcut
Biserica de lemn din Dângău Mare () [Corola-website/Science/313196_a_314525]
-
de monumentalitate, dar și masivitate și austeritate. Doar iluzia optică realizată prin câteva curbări de cornișă și câțiva pilaștrii adosați face ca biserica să fie încadrată în atmosfera unui baroc târziu central european. Intrarea se face printr-o ușă cu ancadrament rectangular realizat din mortar. Deasupra intrării se află încastrată nișă rectangulară ce probabil ar fi putut păstra urmele unei inscripții, iar pe aceeași axă surmontează o fereastră ce se închide în partea superioară în semicerc turtit cu un frej floral
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
o ușoară atingere, sugerează aripile vulturului. Torul median din stuc se suprapune pe brâul în frânghie sculptată, după modelul apropiat de la Lăzești. Deschiderile de la altar, cioplite în trepte, ca la Albac, Dealul Geoagiului, Brăzești, indică dispariția de aici a unor ancadramente similare celor de la monumentele enumerate. Un rest de troiță , adăpostit lângă peretele de sud, cu un neîntrecut decor sculptat, poate fi luat ca martor pentru măiestria cu care fuseseră împodobite unele elemente de arhitectură ale edificiului. De plan dreptunghiular, cu
Biserica de lemn din Arieșeni () [Corola-website/Science/313513_a_314842]
-
amplasat turnul bisericii. Spre turn dar și spre corul ce se afla în jumătatea dinspre pronaos a naosului se putea ajunge chiar din prispă urcând o scară. Intrarea în biserică, datorită importanței sale recunoscute, a fost tratată cu maximă atenție. Ancadramentul ușii, ce era în partea superioară rotunjit avea o frumoasă decorație sculptată: cruci, rozete, motivul frânghiei fiind și el prezent. Se presupune că portalul acestei biserici semăna cu portalul bisericii din Stâna. Corul bisericii a fost refăcut în anul 1923
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
în prezent, turnul măsoară 34 metri. În cadrul cercetărilor din anul 1939 s-au găsit pe latura de sud a primul etaj urmele ușii prin care se putea pătrunde în clopotniță cu ajutorul unei scări portative de lemn. Ușa prevăzută cu un ancadrament de piatră cioplită a fost înlocuită, umplută și apoi s-a practicat un spațiu pentru fereastră. Zidirea acestei uși a făcut ca accesul în turn să se facă prin practicarea unei tăieturi prin zidul de vest. În arcada intrării s-
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
elementele sale caracteristice: streașina dublă în dreptul naosului și pronaosului, turnul cu foișorul scos în afara profilului de bază și cu un coif prelungit în opt ape. Motivul torsadei „funia răsucită” ce încinge mijlocul pereților bisericii la exterior, îl regăsim și la ancadramentul ușii, decor specific construcțiilor din lemn ce poate fi regăsit în mod frecvent și în alte genuri practicate în creația populară a lemnului. Se poate stabili o apropiere între profilul cadrelor de lemn ale ușilor de la aceste biserici și profilul
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
de la aceste biserici și profilul cadrelor din piatră, de origine getică. Proporțiile generale ale ansamblului, verticalitatea impusă de silueta turnului, constituie, alături de elementele enumerate mai sus, tot atâtea argumente ale specificității estetice ce individualizează civilizația lemnului din Maramureș. Interiorul are ancadramentul ușii naosului bogat decorat, iar iconostasul se distinge prin ușile sale deosebite. Fragmente ale picturii interioare parietale se păstrează fragmentar în naos, respectiv în altar (sfinții părinți). Dintre icoanele păstrate se pot menționa cea a hramului „Cuvioasa Paraschiva”, realizată, semnată
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
boltă semicilindrică pe porțiunea pereților paraleli. Acoperișul este unitar pentru întreaga construcție și are căpriorii fixați pe cosoroabe așezate, de jur-împrejur, pe capetele bârnelor-cunună și ale celor transversale. Decorul sculptat: Biserica a primit decor sculptat prin incizie la nivelul bârnelor ancadramentului de intrare în biserică și la nivelul cheii de boltă. Pictura: Biserica din satul Someșu Rece, a fost frumos și bogat decorată, dar nu de Dimitrie Ispas, cum apare în mai multe surse. Dimitrie Ispas a făcut un tablou pe
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
este o clădire de colț în formă de U cu regim de înălțime parter și etaj. Fațada reprezintă o alternanță de rezalituri și retrageri, marcate de bosaje plate. Ancadramentele prezintă profile mărunte în tencuială. Intrarea este marcată de un atic și un balcon, iar cornișa pe console este subliniată de un parapet. În 1903, după transformări succesive, frații Veiszlovits au cumpărat imobilul și l-au transformat în hotel cotat
Hotelul Parc din Oradea () [Corola-website/Science/313370_a_314699]
-
Băița se poate aprecia ca datând din secolul XVII. Este așezată la poalele dealului Turn, care oferă o încântătoare priveliște asupra satului. Primele pagini bibliografice i se datorează lui Kelemen Lajos, pagini scrise cu interes și căldură. Acesta a admirat ancadramentul sculptat, sfeșnicul și candelabrul de lemn și s-a entuziasmat în fața decorului pictat, în care află personaje în port popular românesc. Kelemen Lajos ne transmite informația că biserica ar fi fost adus de la Bilac. Dincolo de convingerea că lăcașul a fost
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
lemn suficient de construcție, și de ce în aceeași vreme, tot conform tradiției, cei din Bilac și-au adus o alta din Satu Nou (comuna Cetate), coincidența făcând ca cele două biserici în discuție, să prezinte aceeași formă de plan. Pe ancadramentul dintre pronaos si naos este săpat: “anii Domnului 1723“, latura cu inscripția fiind tăiată în partea de jos (pentru a da înălțime intrării. Presupunem că data se referă, de fapt, la înființarea parohiei unite, căci, în mod obișnuit la bisericile
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
a lucrării ""Monografia comunei Soloneț"" (București, 1937) a lui Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită în anul 1781, ctitorii ei fiind Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului. La partea superioară a ancadramentului portalului de intrare în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: ""Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pereții interiori și bolta bisericii au fost tencuiți. Pridvorul este de dimensiuni foarte mici, el adăpostind intrarea în pronaos (vechea intrare în biserică). Ușa de intrare are un ancadrament care are la partea superioară pisania dispusă pe trei rânduri, iar pe părțile laterale se află un lanț de linii împletite (în formă de opturi), care se sprijină pe două rozete compuse. Pronaosul are o formă poligonală în partea de
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
turn-clopotniță. El este construit din zidărie de piatră (element constructiv care deosebește biserica din Todirești de alte biserici de lemn), fiind susținut de patru stâlpi care formează trei goluri încheiate cu arcuri în plin cintru. Ușa de intrare are un ancadrament decorat cu o înlănțuire de opturi ce pornesc de pe un soclu simplu, dezvoltată pe o singură parte a ramei. Pronaosul are o formă dreptunghiulară (3.10x5.25 m), având dispusă o fereastră îngustă (0.45x0.60 m) încheiată cu arc
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
bisericii nu s-a utilizat fierăstrăul, toate bârnele fiind tăiate din topor, inclusiv capetele celor trei bârne prelungite în console, la colțurile navei și altarului. Interiorul nu este pictat și nici nu se observă urme de pictură, cu excepția ușilor împărătești. Ancadramentele ușilor naosului și pronaosului sunt împodobite cu motivul frânghiei încadrat de linii în zig-zag și rozete cu petale înscrise în cerc. Clopotul bisericii datează din 1780. S-au făcut lucrări de restaurare în anul 1977.
Biserica de lemn din Fâșca () [Corola-website/Science/318011_a_319340]
-
iluminat de o mică fereastră montată în axul estic al absidei, iar pe latura sudică, în decroș, o ușă face legătura interiorului cu exteriorul. Accesul în interiorul lăcașului este asigurat de ușa de pe peretele sudic al pronaosului, ușă încoronată de un ancadrament bogat, ornat cu brâu dublu. Valoarea artistică a bisericii este întregită de o interesantă pictură murală, iar decorația realizată în frescă constituie podoaba de preț a monumentului.
Biserica de lemn din Ruginești () [Corola-website/Science/323449_a_324778]
-
secolului XVIII. În acest sens stă mărturie anul 1770, înscris pe fragmentele de pictură veche, mai bine păstrată pe bolta naosului. Cam în aceeași perioadă, frații Gribu au plătit Icoanele Împărătești destinate lăcașului. În aceste condiții, anul 1862 săpat pe ancadramentul cu decor sărăcăcios al intrării de pe latura de sud, indică numai una dintre etapele importante de reparații. În acel an a fost mărită construcția, spre vest și a fost adăugată prispa, pe latura de sud. Din punct de vedere constructiv
Biserica de lemn din Turdaș () [Corola-website/Science/315926_a_317255]
-
Data construcției nu se poate preciza deoarece documentele nu s-au păstrat, dar după inscripția legată de pictură se poate deduce că a fost construită înainte de 1780. Cu prilejul renovărilor, a măririi părții de vest, cu noua intrare, a înlocuirii ancadramentelor, a dispărut și inscripția de ridicare a bisericii. Datarea ante quem a acesteia o constituie prima etapă de pictură, anul 1780. Tipul de plan este dreptunghiular, cu absida decroșată poligonală cu cinci laturi. Câte o boltă semicilindrică acoperă naosul, ușor
Biserica de lemn din Sartăș () [Corola-website/Science/315943_a_317272]
-
multe teorii, cele mai cunoscute afirmând că el reprezintă fie o denumire gotică fie una indo-ariană dată unui trib slav. Prima atestare certă a unui termen amintind de Croația este o găsim în așa numita „Inscripție Branimir”, săpată într-un ancadrament de piatră, descoperit printre ruinele unei biserici din secolul al IX-lea. Inscripția în limba latină, din 888, face referire la „BRANIMIRO COM[MES] ... DUX CRUATORVM COGIT[AVIT]....”, un „"Branimir, duce al Croaților"”. Mai există și un hrisov din 852
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]