605 matches
-
București, 1998; Eminescu. Metamorfozele creației, București, 1985; Dromichet. Semnul nemuririi, București, 1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa rândunelelor, București, 1998; Scrinul amintirilor, București, 1998; Ondina, București, 1998. Antologii, ediții: Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru); Samson Bodnărescu, Scrieri, pref. edit., București, 1968 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
homosexuali ar fi mediul perfect de revoluționare spirituală a omenirii, căci se abolește dezechilibrul dintre sexe. Homosexualul reface androginia primordială, despre care vorbea Platon, iubirea platonică fiind una pur spirituală de nuanță "gay". Iar dacă omul a fost la începuturi androgin, iar disjuncția pe sexe o pedeapsă și o "decădere", mișcările homosexuale tot mai intense și mai biruitoare din zilele noastre sunt semne că omenirea înaintează spre New Age, dobândind o mântuire concretă, aici pe pământ. Nu e de mirare că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe pământ a Luminii în Întuneric -, iată evenimentul extraordinar care ne eliberează de nefericirea de a trăi. Aceasta este piatra de temelie a creștinismului și vatra iubirii creștine, pe care Scripturile o numesc agapè"294 Agapè înseamnă depășirea inflexiunilor narcisist-platonice, androgin homosexuale ce înmuguresc inconștient, căci îndrăgostitul este mort pentru sine, orientat spre începutul unei vieți noi aici, iar nu pe tărâmurile morții: "De-acum înainte, iubirea nu mai înseamnă fuga și continua respingere a împlinirii. Ea începe dincolo de moarte, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu himera în două variante: lupta cu iluzia istoriei imediate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
focului, simbol al energiei vitale izvorâte din cele două elemente opuse. Mai mult chiar, eau-de-vie conține în sine masculinul și femininul, primul element fiind simbolizat de foc, iar al doilea de apă. Cu alte cuvinte, din această împreunare se reîntregește androginul, figurare antropomorfa a oului din care s-a născut lumea. Apă caldă, cu care trebuie să se mulțumească ocupanții mașinii 3, constituie un substitut lipsit tocmai de finalitatea izbânzii vieții asupra morții, a nemuririi. După unii achimiști, operă se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
produs "spectacole" cu un conținut din ce în ce mai mare de sex și violență. Cât despre ultimele tendințe din muzică, părinții, odinioară deranjați de legănarea șoldurilor lui Elvis și de tunsorile de tip Liverpool ale membrilor Beatles, trebuiau să facă față unor creaturi androgine care își incendiau chitarele în timp ce strigau niște versuri indescifrabile, acompaniate de melodii care nu existau. O parte dintre aceste curente aveau legătură cu drepturile individului, altele cu tendințele culturii populare; deși făceau parte din categorii diferite, pentru dreapta creștină ele
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Acest gen de tensiune "concret/abstract" se regăsește și în alte scrieri (Séraphîtüs-Séraphîta a lui Honoré de Balzac, 1835). Lorenzi-Cioldi, în cartea sa pe această temă, observă că mișcarea este inversă în psihologie. Inițial analizat din perspectivă negativă și concretă, androginul este în cele din urmă puternic mitizat. Autorul încearcă să aprofundeze noțiunea de androginie psihologică, care ar fi legată de apariția autonomiei și de ideea de independență individuală față de regulile rolului în apartenența la un grup. Rezultă, pentru acest tip
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în apartenența la un grup. Rezultă, pentru acest tip de individ, o mai bună adaptare la sarcini, o dezvoltare mai pragmatică a sinelui, o înțelegere simetrică a raporturilor "bărbați/femei" și o depășire a frontierelor între aceste ansambluri. Definirea personalității androgine a fost, inițial, operată pe baza inventarului rolurilor sexuale (Bem, 1974 și 1979). Prin acest procedeu, se adună autodescrieri ale subiecților, fără referință comparativă explicită la un grup de apartenență masculină, feminină sau de alt tip. Acest test permite diferențierea
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
procedeu, se adună autodescrieri ale subiecților, fără referință comparativă explicită la un grup de apartenență masculină, feminină sau de alt tip. Acest test permite diferențierea indivizilor sexuați, a nediferențiaților (care resping atît calitățile masculine, cît și cele feminine) și a androginilor (care asumă și alternează diferite tipuri de roluri). Lorenzi-Cioldi remarcă faptul că, în această grilă de analiză, individul este un "cameleon": el adoptă succesiv diverse criterii comportamentale sexuate în funcție de evoluția contextelor. Posibilitatea unei astfel de conduite implică totuși permanența și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
remarcă faptul că, în această grilă de analiză, individul este un "cameleon": el adoptă succesiv diverse criterii comportamentale sexuate în funcție de evoluția contextelor. Posibilitatea unei astfel de conduite implică totuși permanența și, poate, accentuarea unei disocieri a polilor feminini sau masculini. Androginul ar reuni sau sintetiza "cel mai bun" dintre aceste două temperamente. Calitățile androginice sînt astfel mai des asociate cu conduitele masculine. Această distorsiune reduce valoarea și originalitatea acestei forme de comportament în detrimentul unui echilibru al polilor masculin și feminin. Femeile
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
înaintea apariției celor doi părinți. Chiar dacă aceștia se unesc între ei sexual, nu există descrierea unei acțiuni, ei rămânând inerți. Structura ctonică a pământului are un potențial latent de dominație a uniunii. În mitul african dogon uniunea sexuală are conotație androgină. Separarea părinților lumii se datorează progeniturii care dorește mai mult spațiu, mai multă lumină. De unde și dorința de cunoaștere și o orientare diferită în spațiu față de părinți și trecerea la un simbolism solar. Acesta din urmă reprezintă dorința de umanizare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de izbăvire prin răstignirea lui Isus. Să nu uităm și de simbolul antropomorf de transformare a omului în copac și invers sau a căsătoriei cu arborii, cei ce contribuie la nașterea omului. Jung interpretează acest simbol hermafrodit. Pomul vieții este androgin inițial, trunchiul înălțat spre cer fiind simbol eminamente solar de forță și putere, un falus. Chiar Platon spunea că omul este un copac inversat, ale cărui rădăcini se îndreaptă spre cer și ramurile spre pământ. Arborele scorburos cu frunziș des
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cărțoaiele cele mari/ înțelepte În acest timp/ inima mult mai pustie -oameni trudesc și suferă pentru sfârșitul Care încurcă suferința 1006. Culorile ies din binomul alb-negru și capătă strălucirea sufletului precum alchimia definește astrul nopții ca element feminin al cuplului androgin. Mercurul, argintiu și el, îmbină un șarpe, o acvilă sau un dragon înaripat, contribuind la poeții romantici să reprezinte luna printr-un liant erotic al elementelor lumești: Să plutim cuprinți de farmec sub lumina blândei lune1007. Iată, deci, cum Luna
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea inferioară, și-a văzut chipul în apă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Coborînd să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în mrejele acesteia. Natura l-a îmbrățișat și din unirea lor s-au născut primii reprezentanți ai rasei umane, reflexe terestre ale Omului primordial, niște uriași androgini, mai tîrziu intervenind separarea bărbat-femeie. Omul ar fi, așadar, format dintr-un trup muritor (eu inactiv) și un suflet ce se avîntă că-tre origini, după ce se va fi eliberat de toate învelișurile pneumei, partea cea mai pură din el, esență
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile tună / stele-n ghirlande leagănă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
un moment de "exasperare antidivină" (N. Balotă): "Mă clatin din întregul arcuirii mele/ știind că fără vină Tu nu mă vei lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea, excepția. Variantă a androginului, Fătălăul este ironizat și caricaturizat, are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îndrăgostiților de a fi aproape, de a se atinge e totuna cu dorința de a rosti, de a transforma cuvintele în obiecte și rostirea în act întemeietor (Daniel Dimitriu). Prin iubire se produce o "deplasare" a limbajului spre structura inițială, androgină a materiei, când Creația nu diferenția masculinul de feminin, lumea nu era despărțită în contrarii; cuvintele corporalizează dorința îndrăgostiților de a recupera unitatea originară a ființei: "Cuvintele se roteau, se roteau între noi/ înainte și înapoi,/ și cu cât te
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
suferind) pentru ambele orientări ale medicinii ce se cuplează la acest nivel de înțelegere indiferent de etnie, sex, adresabilitate și/sau apartenența socială a pacientului (clientului). Un alt exemplu al întregului extrem-oriental cu două fațete (occident/orient) îl reprezintă mitul androginului. Marele gânditor și scriitor Aristofan (occident) vede întregul uman primordial ca fiind o entitate bisexuală. Conform marelui filosof, Demiurgul a împărțit această ființă mistică și încântătoare, androginul, care prezintă atât sexul masculin cât și pe cel feminin în două părți
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
alt exemplu al întregului extrem-oriental cu două fațete (occident/orient) îl reprezintă mitul androginului. Marele gânditor și scriitor Aristofan (occident) vede întregul uman primordial ca fiind o entitate bisexuală. Conform marelui filosof, Demiurgul a împărțit această ființă mistică și încântătoare, androginul, care prezintă atât sexul masculin cât și pe cel feminin în două părți diferite și opuse ca sens; acesta este momentul apariției noțiunii de bărbat și femeie; începând din acea clipă masculinul și femininul sunt într-o continuă căutare instinctuală
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
de expresie românească, Mihai Eminescu dezvoltă și în alte proze (Avatarii faraonului Tla, Cezara, Făt-Frumos din lacrimă), inserând o serie de teme fantastice: lumea ca vis, metempsihoza, substituirea diavolom, umbră, instrumentul miraculos, substituirea om arheu, călătoria miraculoasă, tabloul însuflețit, ființa androgină. Mai târziu, Liviu Rebreanu este cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își amintește mesajul credinței lui Aleman care susține o învățătură misterioasă. Adam și Eva este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Genezei din care Jehova a făcut dintr-o coastă a lui Adam, pe Eva. Mereu știința pozitivă confirmă revelația! Dacă toate aceste costițe superioare ar rămâne libere, spre înafară, fără vreun pliu, ar rezulta o specie de monstru papiraceu, un androgin sau un hermafrodit. Sau poate fi un asexuat. Dar mai apoi, prin îndoirea acestor costițe exterioare ia naștere masculul, cu mărul lui Adam12, și femela, cu păsărica 13 ei de Eva, fără să existe o linie fixă de demarcație între
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]