2,199 matches
-
e, fără umbră de ezitare, decorul care - tristă ironie! - i-ar fi plăcut lui Macedonski. Rar o combinație care să se desprindă mai clar din cutele cărților decît această întîlnire dintre trandafiri și Thalassa. Manierismele lui Macedonski, aflîndu-și longevitatea în anecdote solemne despre esența de roze, lasă, totuși, să se ghicească o pasiune aproape heraldică pentru o floare pe care simbolistica tuturor timpurilor nu a ocolit-o nicidecum. Ar fi o lucrare de comparatistică în toată legea, și chiar mai mult
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
Kerim, scoțînd, de la patruzeci și doi de oameni ai scenei, într-un fel sau altul, tot atîtea spectacole. Festivalul lor se cheamă Amintirea ca un parfum..., o carte-album, de dialoguri omenești, o fototecă răsfoită bonom, în care esențialul zăbovește în anecdote. Distinsă cu două premii ca niște aplauze (al președintelui UNITER și al publicului de la Gaudeamus), cartea Silviei Kerim e recomandată, dinspre teatru și dinspre filmul documentar, de Marina Constantinescu și Laurențiu Damian. O carte a actorilor "ocrotiți și iubiți", spune
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
România. Un Lear necanonic, al lui Penciulescu, filmele lui Veroiu și recitările de poezie, drumurile prin țară, rădăcinile, prietenii. Petre }uțea și neverosimilu-i discurs despre filosofia lui Camus. Curcubeele presimțite. Ovidiu Iuliu Moldovan. O definiție a bibanului (Bibanului), deschizînd o anecdotă. O poreclă, prin extindere, de la frate, care-a apărut la școală cu un biban din prăvălia de pește a lui tată-su. Și o lungă, dulce-amăruie vorbire despre box și mahalaua hoților mărunți, cu tîlharii ei gentilomi, despre panorama cu
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
frumusețe clasică. Luăm ceaiul împreună când la regele George, ca un adevărat gentleman, îmi servește ceaiul ca unei persoane de rang regal. Ca musafiră șed având la dreapta pe regină și la stânga pe regele George care povestește cu mult duh anecdote, unele despre marele actor Alexander Moissi, pe care a avut să-l cunoască personal. Regina vine cu multă plăcere și la mine acasă unde după ce luăm ceaiul care îl servesc eu cu mama mea, pentru augustamea mosafiră. Are unele prăjituri
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
dinăuntru nu-l predispune spre frivolitatea nostimă a oamenilor entuziaști. Cine vrea umor și bună-dispoziție nu trebuie să le caute în cărțile de filozofie. Tocmai de aceea o carte ca cea a lui Pedro González Calero - o antologie de glume, anecdote și parabole avîndu-i ca protagoniști pe filozofii lumii - o citești trecînd printr-o suită de stări contradictorii. E drept, pe alocuri te amuzi contemplînd bazaconiile de care sunt în stare filozofii, dar cel mai adesea gustul precumpănitor e cel al
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
fiindcă au statură morală, pățaniile lor avînd o bătaie etică, de critică sarcastică. Orientalii, fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Charles Pierce, nemulțumit că William James i-a preluat termenul de "pragmatism", inventează vocabula "pragmaticism", pe care o consideră suficient de urîtă și respingătoare ca nimeni să nu-i revendice paternitatea. Dincolo de crusta mai mult sau mai puțin frivolă a anecdotelor, un cititor atent poate desluși un mecanism al poantelor din carte: e vorba de crearea unui contrast între viață și operă, între vorbă și context, între temperament și teorie. Multe glume se bazează pe tehnica autoreferențialității (valabilitatea unei idei dispare
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Dumnezeu decît să nu credem, deoarece în primul caz tot ne alegem cu ceva, pe cînd în al doilea caz nu avem nimic de cîștigat. Drama e că preferințele umane nu au puterea de a influența universul. Cele mai miezoase anecdote provin din lumea asiatică. Fiecare poantă seamănă cu o parabolă al cărei sens cade în sarcina cititorului să-l descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă cu
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
trezește, își dă seama că nu are nici o licoare și se vaită: ŤFir-ar să fie, dacă aș fi băut-o rece aș fi avut timp să o înghit înainte de a mă trezi.ť" (p. 104) Dintre moderni, subiectul predilect al anecdotelor este Schopenhauer. "În ultimii ani ai vieții, Schopenhauer a început să se bucure de o anumită recunoaștere intelectuală. A ajuns să se apropie de el și un profesor universitar de filozofie, pe care, desigur, l-a expediat într-o manieră
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
care - tradusă scriptic - oferă aerul inimitabil al Scrisorilor. O tragedie (ciuma lui Caragea) se învecineză cu o sărbătoare (nunta în epoca fanariotă), gloria unui personaj e urmată de moartea lui neașteptată, totul agrementat cu un bon mot ori cu o anecdotă povestită cu haz de omul de lume. Ghica construiește anumite scrisori doar de dragul poantei finale (precum cea care îl are drept erou pe Saint-Marc de Girardin, Generalul Coletti la 1835). Oralitatea nativă a prozatorului iese în prim-plan mai ales
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
haz de omul de lume. Ghica construiește anumite scrisori doar de dragul poantei finale (precum cea care îl are drept erou pe Saint-Marc de Girardin, Generalul Coletti la 1835). Oralitatea nativă a prozatorului iese în prim-plan mai ales cînd interpretează anecdote, comportîndu-se ca un perfect causeur. Cea mai profundă notă aristocratică din scrisul lui Ghica e dată de un acut sentiment al timpului, care reprezintă muzica de fond a Scrisorilor. După ce și-a petrecut întreaga viață în vîrful piramidei sociale, cunoscînd
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
întotdeauna întîmplarea ca martor ocular, oferind "garanții materiale" palpabile pentru veracitatea celor spuse. Dialogul savuros dintre personaje, realizat într-o limbă de epocă perfect stilizată, apropie și mai mult Băltărețu de lumea nuvelei. Descrierea suculentă a obiectelor și a veșmintelor, anecdota tragi-comică despre eroul amenințat de domnitor că va fi azvîrlit din Turnul Colței, atmosfera bucureșteană apăsătoare, tipică unei țări aflate în punctul cel mai jos al decăderii sale istorice, finalul superior-blazat (..., Unde e astăzi averea Băltărețu..."), fac din aceste pagini
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
e adus în scenă un vechi idilism eretic. Pus în dificultate prin uzanțele unui expresionism întins asupra întregului univers, Creatorul continuă a-și lăsa urma în simțămintele creaturilor prin nostalgii echivoce care se joacă "de-a infinitul vicios" și modelează anecdote poporane: "Pe cînd umbla Dumnezeu pe pămînt - acum e zece / și cincisprezece în ordinea absurdă a lucrurilor - / El purta o pălărie neagră și însoțit era / de stările extatice ale îngerilor atunci cînd împărtășea / tinerii căsătoriți cu miere sălbatică: // istoria lumii
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
corpului lui Arhimede scufundat în lichid. Sau că, după calapodul planului înclinat din mecanica gimnazială, ar exista, în deplină echitate, un plan înclinat invers. Poet de asemenea amator, întocmise, după ani de efort, un dicționar de rime interioare. Și totuși, anecdota care-l individualizează în memoria apropiaților e una cu substrat - vorba vine - geografic: "Concursul, radiodifuzat, consta în întrebări-capcană din opera lui Caragiale. Cine e, să zicem, Zambilica, cine e Papadopolina? Întrebări aproape puerile; când cineva din sală pusese întrebarea, ducând
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
și Sarchiz, cafegiul armean, coleg de arme, și îndatorat lui (nu-i ține Iancu spatele, cînd îl încearcă guturaiul?) care nu plătește decît cu marfa jos. Cînd primește decorația, dă banii. și e mai cinstit așa. Ar fi o simplă anecdotă, din cele care rămîn cu duiumul, după război, dacă n-ar căftăni o cultură a onorariului. Spiridon n-are nici un scrupul să-l ciubucărească pe Rică, în chiar momentele cînd onoarea (viața, nu mai vorbim!) îi este cel mai nesigură
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
paradis, singurul lucru sigur este moartea. De aceea Barnes o contemplă cu teamă și neliniște, deconstruind toate consolările tradiționale, dincolo chiar de "frământarea fetișistă" proprie meseriei de scriitor. Rămânem însă pe marginea abisului zâmbind, pentru că tocmai am citit una dintre anecdotele barnesiene, în care simțul umorului îl învinge pe cel al morții. În fapt, lectura acestei meditații asupra sfârșitului se transformă într-o întoarcere către viață, către memorie ca identitate: "ceea ce îți amintești definește exact cine ești". Scriitorul, artistul în general
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
terminase, extrem de plicticos, pe care-l citisem în diagonală. Nu prea știam ce să fac, nu prea aveam idei... Cioran avea obiceiul să citească tot soiul de biografii și mi-am amintit că-mi povestise la un moment dat o anecdotă despre Tennyson, care nu avea cine știe ce importanță pentru înțelegera operei lui... Că fusese invitat la o sindrofie și că, uitându-se prin biblioteca gazdei și, nevăzând nici o carte de-a lui, a plecat imediat. Asta era bineînțeles o proiecție a
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
Lui și ziceau: Nu este oare Acesta fiul lui Iosif?” (Luca 4, 22). Așadar, un prunc precoce. Un copil care face minuni Spre deosebire de Evangheliile canonice, care rămân destul de discrete asupra copilăriei lui Iisus, cele apocrife ne oferă o serie de anecdote și legende în acest sens. Astfel, unele texte de acest gen relevă calitățile divine ale copilului Iisus, arătând că ele se află în mod explicit recunoscute de diferitele creaturi, inclusiv de reprezentanții regnului vegetal sau animal. Printre altele, evanghelia apocrifă
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
în cea din luna martie, fără a pierde pe drum niciun grad Celsius. Știam că sunt oameni care vor să trăiască altfel, care nu încuviințează și nu salută politica partidului. Am auzit că se adună noaptea prin bucătării și povestesc anecdote politice. Chiar auzisem aceste anecdote, dar nu mi se păruseră cine știe ce amuzante. Însă nu-mi puteam imagina că bătrânul care în bordeiul lui nu are nici măcar bucătărie este unul dintre ei. În plus, mi se părea interesant. Și am plecat
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
fără a pierde pe drum niciun grad Celsius. Știam că sunt oameni care vor să trăiască altfel, care nu încuviințează și nu salută politica partidului. Am auzit că se adună noaptea prin bucătării și povestesc anecdote politice. Chiar auzisem aceste anecdote, dar nu mi se păruseră cine știe ce amuzante. Însă nu-mi puteam imagina că bătrânul care în bordeiul lui nu are nici măcar bucătărie este unul dintre ei. În plus, mi se părea interesant. Și am plecat din nou pe Truhanov, spre
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
despre scris și rescris e vorba, în definitiv, în cele patru Amintiri și povești mai deocheate, de curând ieșite din tipar. Factura intens memorialistică a acestora trimite imediat la ceva mai vechile Amintiri din pribegie. Se pune întrebarea câte din anecdotele spumoase de acolo păstrează Djuvara în cele puțin mai mult de o sută de pagini de aici. Recuperează Amintirile de azi numai viața, așa cum a fost, sau și cartea de dinainte, așa cum a fost redactată? Între cele două au trecut
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
și iese. Nu e nevoie să mai spun că șederea tipului în casa coanei Tinca, la Sinaia, fu de scurtă durată." (pag. 72) Stilul lui Neagu Djuvara amintește de lancea lui Ahile. El deoache, el descântă de deochi. Din multele anecdote (cu perdea mai transparentă sau mai opacă), nici una nu e propriu-zis rușinoasă. Mai degrabă decât să înroșească obraji, acestea descrețesc frunți. Trivialitatea e limitată etimologic. Dintre cele trei drumuri pe care aceasta le presupune, ulița mare e privilegiată estetic. O
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
aceasta le presupune, ulița mare e privilegiată estetic. O amuzantă scenă de petomanie protocolară e oprită chiar când îi e povestea mai dragă. Dar cu un șarm de zile mari: "Aici, tare aș avea poftă să ilustrez afirmația cu povestirea anecdotei cu concertul de vânturi dirijat de Marele Vizir, asistat de salvele lansate de viziri și pașale la cina de onoare oferită la Constantinopol în cinstea ambasadorului lui Napoleon, generalul Sebastiani... Dar e atât de Ťdecoltatăť, că s-a șocat și
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
urmă deasupra statului New York din S.U.A. În aceeași idee se înscriu și OZN-urile „însoțitoare” ale navelor și navetelor cosmice americane și exclamațiile astronautului Neil Armstrong, în momentul aselenizării: „Nu suntem singuri”. Văzuse o lumină stranie într-un crater lunar. Anecdotele spun că s-ar fi referit la o presupusă prezență „surpriză” rusească pe satelitul natural al Pământului, pe care abia aselenizaseră... Cât despre „anonimii” care relatează amănunte despre obiecte neidentificate, Adrian Bancu are o explicație de ordin psihologic: „Este simptomatic
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
publice din București și din țară. Fapt cu totul onorabil, întrucât Rodica Pandele a susținut și un doctorat în Litere, având ca subiect opera lui Al. I. Teodoreanu 2 despre care, azi, se cunosc mai mult întâmplări comice și unele anecdote. Publicarea corespondenței lui Păstorel Teodoreanu e un gest de istorie literară, cu totul remarcabil, dar lectorii autentici și, evident, avizați ai literaturii române doresc să citească și, uneori, să recitească poezia, proza și articolele sale, atât de interesante, care nu
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]