954 matches
-
cum a venit, ca o nălucă, nu înainte de a-l sfătui pe Andrei să ierte trădarea femeii și să nu mai creadă în nimic pentru că "viața nu-i decât un șirag de slăbiciuni". La scena aceasta cam artificială, de factură anecdotică și gust îndoielnic, Lovinescu ținea foarte mult, de vreme ce a refuzat s-o elimine sau să modifice anumite detalii, răspunzând obiecțiilor de bună credință ale Elenei Farago pe un ton mai mult decât categoric: În privința scenei ce-mi propui să prefac
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atent cumpănită de secvențe reflexiv-diaristice, mai monotone prin însăși natura lor digresivă, și episoade melodramatice, prinse ca-n basorelief, cu un marcat potențial simbolico-sugestiv. Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
eului"), când realistă (ipoteză ce presupune un determinism invers, dinspre mediul exterior spre configurația interiorității psihice). Literatura lui Lovinescu nu este însă nici romantică, nici realistă, ci... lovinesciană, amestec de jurnal intim și de melodramă, de reflecție angoasantă și colportaj anecdotic, totul prins în rama unei forme austere, cu profil de "icoană". O "icoană" ar vrea să rămână și Mab, în sufletul lui Andrei cel puțin. De aceea, îngrijorată fiind de reacția partenerului, ea se arată "nepăsătoare la frumusețea dimineții" (comportamentul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nuvele sau povestiri la roman, ultimul fiind conceput ca o compoziție polifonică, serială, sinteză sui generis a experiențelor anterioare în materie de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încearcă să recupereze câte ceva din literatura scrisă anterior. Și, cum lucrul acesta se întâmplă mereu, putem spune fără ezitare că fiecare nou text le rescrie pe cele de dinainte, anulându-le, într-un fel, ca "literatură" de unde și impresia "degradării" anecdotice pe care o lasă proza lovinesciană, de la o carte la alta. În primul roman al criticului, ultimele capitole alcătuiesc de fapt un fel de epilog la povestea de dragoste propriu-zisă, fără a face corp comun cu ea, iar "lipitura" se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
experimentat și apoi de transmis, un conținut filosofic. Aceste butade mnemotehnice, aceste fotografii grecești, aceste cromolitografii ale Antichității expun principiile materialismului abderitan și îl fac vizibil. În acest sens, ele sunt anecdote atomiste. Problema constă nu atât în autenticitatea lor anecdotică, cât în adevărul lor filosofic. Ce importanță are dacă Democrit întâlnește efectiv pe stradă o fată căreia îi dă o lecție de filosofie atomistă? Important este că ar fi putut s-o facă. Mai mult: că acest fapt divers smuls
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
parte dealul în surpare,/Prin lacrima izvorului eu fug/Cu rădăcina casei în spinare”. Apetența pentru scrutarea aleanului dezrădăcinării e legitimă, fiindcă poemele remarcabile sunt tocmai cele care circumscriu un univers specific post-rural și precar-urban, tratat nu în registrul pitorescului anecdotic, ci prin restituirea atmosferei și a stărilor sufletești (neliniște, provizorat, marasm, frustrări, tensiuni și tânjiri mocnite), cu un fel special și paradoxal de neosămănătorism, rezervele autorului față de ipostazele declasate ale urbanului fiind exprimate prin poezie modernistă. Producția lui V. nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
care scriitorul fusese sedus în tinerețe - și un patrimoniu extraliterar tributar unei tradiții, vechi și etern, alimentat de propria memorie, dar mai ales de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
vremea lui (1971), Ion Iancovescu sau Neliniștea unui actor (1979) - și interpreți lirici de seamă - Tenorul Ion Băjenaru și vremea lui (1970), Glorioasa existență a tenorului Gabriel Gabrielescu (1974). Evocările sunt susținute de apelul la document, rememorare și chiar de anecdotică, evitându-se, în general, romanțarea. Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul țării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui M., adună o bogată informație referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
selectate din presa vremii ori relatate uneori direct, prin intermediul citatului amplu, spre care afluează din toate direcțiile adaosuri, note suplimentare de subsol, paranteze, precum și pe mărturii ale celor mai mult ori mai puțin implicați în viața teatrului, nu lipsite de anecdotic, în intenția de reconstituire cât mai fidelă a atmosferei de epocă. Dacă sub raportul frescei istorice informația este într-adevăr copleșitoare, s-ar spune „excepțională” (Mircea Mancaș), M. nu-și propune însă nici un fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia, după cum evită orice discuție ori polemică în planul ideilor teoretice, mulțumindu-se exclusiv cu rolul de cronicar. „Oameni și întâmplări”, „portrete, mărturii, profiluri” ale unor personalități din teatru, literatură și arte, configurate între anecdotică și memorialistică, sunt consemnate în Actorul de la miezul nopții (1974), precum și în ultima sa carte, Între viață și teatru (1985), cu un titlu simbolic pentru destinul asumat de M., acela de biograf complet al vieții teatrale (și, tangențial, culturale) românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
o neutralitate sceptică, e și ea marcată de urâciunea din jur, ceea ce îl determină pe ziarist să părăsească totul și să se retragă, cu un fel de disperare mută, la o fermă. Comentatorii vor aprecia proza lui S. ca fiind anecdotică, dar izvorâtă dintr-o „cunoaștere a eternului omenesc atât de ascuțită”, încât sintetizează „drama și îndeobște tragicomedia închisă în câteva linii dure”, cu o sobrietate însoțită de un „lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Din cele peste treizeci de creionări ale membrilor cercului sau colaboratorilor revistei, mai pregnante sau doar mai amuzante sunt cele consacrate lui Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Calistrat Hogaș, D. D. Patrașcanu, Jean Bart, A. Philippide, Gala Galaction. Totuși, frecvent primează anecdoticul, secvențele cât de cât spectaculoase, selecția și tratarea scenelor făcând evidentă și intenția lui S. de a da o tentă umoristică relatărilor, dar și de a se situa el însuși la înălțimea celor evocați, dovedind un spirit viu, o inteligență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie mișcări, e modernist-folclorizant, cu recurs la mitologia pastorală arhaică, mioritică. Scrisori de toată ziua (1977) e o carte de proză meditativ-confesivă, la limita eseisticii, alcătuită sub formă epistolară (destinatarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
folosit jurnalul ca materie primă topită în romanele autoficționale Confesiuni paralele (1978), Cvintetul melancoliei (1984) și Dragoste cu vorbe și copaci (1987). Consecvența cu care referința biografică este contextualizată în versiuni autobiografice are două consecințe de principiu. Prima privește nucleul anecdotic care asigură comunicarea mai mult sau mai puțin secretă între cărțile autorului. Cea de-a doua califică mecanismul narativ prin care este înscenată anecdotica: unul relativizant, care favorizează incertitudinea și scepticismul, care transmite și date neesențiale, de umplutură, care plusează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și gloria străbună sunt exaltate cu o energică afectare. În memorialistica de tip anecdotic, două suveniruri, Robert Laurent și Ahmed, păstrează ceva din duhul scrisorilor lui Ion Ghica. Câteva Amintiri din teatru nu puteau, desigur, să lipsească. În tușe repezi, sunt creionate portretele unora Dintre cei răposați (Paul Verlaine, V. Alecsandri, I.L.Caragiale ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
o relativă infantilitate a gândirii sociale din România. Aceasta se manifestă în oroarea de dezbaterile serioase cu privire la problemele sociale, în preluarea fără discernământ a unor scheme explicative foarte ușurele și tocmai de aceea atractive, în preferința pentru stilul metaforic și anecdotic în argumentație sau în creditul acordat unor comentatori mai degrabă spectaculari ai socialului - mă refer la jurnaliști în primul rând. O cauză a acestei stări de lucruri poate fi slăbiciunea ridicolă - fie din motive de cerere, fie din cauza ofertei înseși
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin discuții particulare, și prin interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în facsimil), scoțând la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Al. Sahia, 1972, care a obținut cinci premii internaționale. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. „Ea înțelege să comenteze mai mult decât să reconstituie, să exalte mai mult decât să descrie. Sensurile anecdotice pe care le dezvoltă sunt mai aproape de spontaneitatea infantilă.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 66) Dejeu Grigore 1941 Pictor „De mic copil mi-a plăcut desenul și culoarea. În liceu m-am aflat mereu
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
reprezentare grafică: Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 80, 82, 122; Albumul Cenaclul Th. Palade, Iași, 1989, pag. 8 „El aspiră către o pictură cât mai apropiată de academism și dacă n-ar dezvolta o anecdotică plină de fantezie și de asociații surprinzătoare, arta lui ar fi întocmită din locuri comune în ce privește desenul și culoarea. Dar lectura atentă a detaliilor și a relațiilor dintre ele are darul să invite la meditație și la aprofundări, la referințe
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
bântuită de „angoasa” cotidianului. O voită și voinicească încercare de a opri haotica destrămare a echilibrului lumii. Demne și grea încercare, pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere a fabulației plastice încărcată de simboluri tăinuite. Atunci când transcrie o romanță cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 98, 99, 213. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești „... În toate tablourile lui Petru Mihuț se întâmplă ceva. Toate au o poveste, o anecdotică precisă... Unele dintre pânze înfățișează cu sensibilitate și o rară puritate a expresiei peisaje sau munci agricole în diferite anotimpuri... altele abordează viața patriarhală, obiceiuri și datini țărănești, nunta, Târg la Hălmagiu, tăierea porcului, colinde,gătitul miresei, etc. Când imaginile
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
sept. 1996) „Calitățile de excepție ale picturii lui Teodor Moraru s-au împlinit în ultima vreme nu prin avansul către spectacularul facil cât prin clarificarea propriilor năzuințe, prin întoarceri tot mai convingătoare către amintirile copilăriei petrecute la sat, către sensurile anecdotice frecventate de categoria socială din care face parte și care îl proiectează reprezentativ și autentic în fiecare expoziție la care participă. Descoperirea, prin fiecare tablou, a unui adevăr trăit, a unui colț de lume numai de al văzut in trecerea
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Saloanele Moldovei”, Premiul pentru pictură „Aurora Năforniță”. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Muzeul de Artă Tulcea; Muzeul Literaturi Române, Iași; Muzeul de Artă Chișinău, Republica Moldova; Muzeul de Artă Gothenburg, Germania. „Farmecul anecdoticii, spontaneitatea, candoarea sentimentelor, stângăciile nevinovate ale perspectivei și vivacitatea culorilor recheamă în minte primii ani, îndepărtați, ai sensibilității noastre. Hotărât lucru, Aurora Năforniță se numără printre reprezentanții de frunte ai genului din întreaga țară.” (Gheorghe Macarie) „Verdele crud, dominant, a
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu pondere mai mare pe faptul concret decât pe comentariu, vor fi respectate și în celelalte lucrări. Așadar, tot un studiu de sursologie, inițiat în scopul clarificării unei probleme fundamentale pentru Plutarh - modul în care acesta a conciliat istoricul și anecdoticul. Generalizările finale se impun aproape de la sine: eruditul Plutarh a folosit constructiv izvoarele, neinfluențabil și cu discernământ critic; nu a fost un moralist, ci un bun cunoscător al firii omenești, cu lecturi întinse. Neașteptat, conceptual și metodologic, va fi al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]