974 matches
-
interlocutorul meu, om de cultură și de gust, mi-a mărturisit o sumă de rezerve și de reticențe. Ion Sava ar fi fost o „legendă”, de fapt, un „autodidact”, iar desenele, caricaturile și picturile lui ar păcătui printr-un caracter anecdotic, „literar” și oarecum „melodramatic”. Ar fi fost un diletant, un touche-à-tout, de o categorie stimabilă mai mult prin intenții decât prin realizare, abordând prea multe domenii și neajungând în fiecare decât cel mult la jumătatea drumului. Interlocutorul meu îmi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deduce că oamenii trebuie să-și regleze ritmurile existenței după modele venite „de sus”. Cearta zeilor, receptată în chip simbolic, are răspîndire cosmică, deși planul de referință al limbajului dă impresia că se situează la un nivel superficial, vizînd aspecte anecdotice și didactice. Mînia zeiței Hator se decriptează în direcția vegetaționalului. La Telepinus, ordinea normalului se întoarce, pentru că „un străin”s-a amestecat în domeniul său, cum intenționa și Inanna-Iștar în altă categorie de texte. În replică, Telepinus pune încălțările „pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
i se abandoneaz( mediului un anume timp (i se informeaz( asupra obiceiurilor, apeleaz( la (ntrevedere, dar f(r( a asista (ndelung (i sistematic la evenimentele care se deruleaz(. "Observa(iile" realizate apar, (n cele din urm(, sub forme episodice sau anecdotice considerate ca fiind tipice (i adesea pu(în analizate. Aceast( utilizare vag( s-ar potrivi mai degrab( unei forme de preanchet( rapid( (naintea (ntrevederii sau chestionarului. (n acest caz, cercet(torul nu particip( cu adev(raț la via(a mediului
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
numeroase premii pentru debut, pe ntru pub licistică, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Pe lângă cărțile personale, este prezent în diverse antologii de poez ie. „Autor de texte incisive, dar și lucid ludice. Umor de bună calitate, spirit parodic, analize subtile, anecdotică de sorginte junimistă, „coțcării seducătoare” (L ucian Va siliu). Și în rezumat, prezent cu un dialog imaginar despre vinul de Cotnar, în „Podgoria Cotnari” (coordonator V.D.Cotea) Poetul și academicianul - Maestre, un vers despre Cotnar îi spuse academicianul - te știu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
în miniaturile medievale, fără simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore deveneau, prin encomiu, uriașe. Ureche selectează piscurile, ierarhizează figurile, simte nevoia de a le da contur propriu, și de aici celebrele sale „portrete”, care nu sunt fizice sau anecdotice, ci țin de caracterologia istorică. GEORGE IVAȘCU Extraordinar [...] este că Ureche a putut să pară de la început un clasic. Selectarea lui uimitoare arată că nu s-au simțit nici efortul, nici ambiguitatea expresiei. Ureche s-a impus ca un maestru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
pe care o am acum sau o voi avea vreodată și să mizez pe viitorul literar al acestui scriitor. Fiecare rând al lui Chandler e compus cu un desăvârșit control al artei scriitoricești (MacShane, 1976, p. 89). (Ca informație pur anecdotică, numele lui Morton Thompson - altminteri un jurnalist, romancier și scenarist de oarecare notorietate în anii ’40-’50 - a rămas în amintirea urmașilor mai ales ca autor al unei faimoase rețete de preparare a curcanului!) Titlul inițial al cărții a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o uvertură magistrală ca aceasta, orchestrată impecabil (cu analogii într-un acompaniament de orgă), recitativul solistic lâncezește, tema se ramifică; în rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordonează finalităților ideologice curente, în spiritul momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca de intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară etc. Fără dimensiunea unei autentice „rupturi”, B. e atras, în următoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
alte țări europene. Cu toate acestea, s-a acceptat un ritm propriu de europenizare datorită particularităților peste care nu se poate trece ușor. Dezbaterea publică, în special de către mass media, reliefează aceste trăsături, dar de multe ori în dimensiunea lor anecdotică și nu în conținutul și în consecințele lor reale. Se neglijează că ele au fost create și susținute de un spațiu public românesc. Trebuie să reamintim importanța decisivă acordată tradițiilor, folclorului, istoriei proprii în afirmarea identității naționale și a statului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu multă lume știe”. Trezește interes curiozitatea diaristului pentru fenomenele stranii, care depășesc înțelegerea imediată. Suculente sunt secvențele din lumea teatrului, ce tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un personaj, își dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Al. I. Odobescu și Buzăul (1995) și în monografia Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu (2001). O încercare îndrăzneață de îmbrățișare a întregii literaturi române dintr-o perspectivă nu lipsită de capcane și dificultăți realizează P. în O istorie anecdotică a literaturii române (1995), în care pasiunile, excentricitatea unora, viața de cafenea, dragostea și opțiunile politice devin puncte de plecare în conturarea unor portrete de scriitori, vizibilă fiind tentativa de a le apropia de cititor mai mult decât o fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Povarna și alte povestiri, București, 1987; Peregrin la Ninive, Cluj-Napoca, 1988; Flăcări și porumbei, București, 1989; Puii de urs nu merg cu automobilul, București, 1989; Cele mai frumoase poezii, București, 1992; V. Voiculescu și lumea lui, București, 1993; O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
ceremonial, ARG, 1988, 12; Gheorghe Tomozei, Rezervația de fluturi, București, 1988, 242-244; Ulici, Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, Buzău, 2001, 478-481; Dicț. scriit. rom., III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
inima mea a bătut regulat, / și asta m-a făcut să am încredere în mine / și să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine și îmi dau dreptate” (Poem petrofil). Autorul însuși le considera „poeme minore”, pentru că ilustrau o anecdotică a cotidianului, dar ele dezvăluiau și o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
1892). Publică poezii, proză și traduceri la ,,Vieața” (1894), sprijinit de Al. Vlahuță; prin el i-a cunoscut pe I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui R. către poezia galantă și către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: Epigrame (1894), Din inimă (1895), Proză și epigrame (1896), Sincere (1897), Duioase (1897). O anume frivolitate, stilul insidios, câte o „ușoară lubricitate” (Ion Zamfirescu) strecurată în jocul ironiilor îi atrag criticile „Vieții românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
a se simplifica din nou ca semn. Așa cum există o epurare a sentimentului religios care împinge la eliberarea de orice religie ateismul, stadiu suprem al teologiei -, sentimentul artistic poate merge cu ameliorarea până la a dori dispariția "artei", a trusei ei anecdotice și a "migălelii" ei. În punctul cel mai sofisticat se impune cel mai auster. Când arta modernă, de pildă, le descoperă pe cele primitive, arta din Africa și Oceania, geometrizarea formelor și ritmurilor vizuale prefigurative, își recapătă elanul pentru un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca și colecționarii, au o oarecare dificultate în a expune, depozita sau propune "modele generative" de posibilități, oferite imaginației ludice a vizitatorilor. Un software nu este un opus, ci o matrice de operații nenumărate. Această lipsă de monumentalitate poate părea anecdotică și se vor concepe cu siguranță noi moduri de circulație pentru "artele tehnologice" (cum se numesc artele specifice erei vizuale). Mai rămâne interesantul statut al acestor opere deschise tuturor, pentru care "funcția de autor" devine, poate, anacronică. Cum toate firmele-ateliere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a-și difuza mai bine lucrările și a le pune în valoare (cum făcuseră pictorii clasici cu ajutorul gravurilor). Până la momentul când marii fotografi, instalându-se în propria poziție estetică, se vor folosi de pretextul-sculptură pentru a face fotografii frumoase, anecdotice sau metaforice 98. Astăzi, realul sculpturii, a treia dimensiune, reclamă contactul direct. Sculptura va reveni în grații, desigur, odată cu holograma (sau cu procedee înrudite ameliorate), un simulacru optic va restitui nu doar volumul, ci și nuanțele modelului, jocul luminilor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
experimentat și apoi de transmis, un conținut filosofic. Aceste butade mnemotehnice, aceste fotografii grecești, aceste cromolitografii ale Antichității expun principiile materialismului abderitan și îl fac vizibil. În acest sens, ele sunt anecdote atomiste. Problema constă nu atât în autenticitatea lor anecdotică, cât în adevărul lor filosofic. Ce importanță are dacă Democrit întâlnește efectiv pe stradă o fată căreia îi dă o lecție de filosofie atomistă? Important este că ar fi putut s-o facă. Mai mult: că acest fapt divers smuls
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
figura un principiu feminin, iar combinația frunzei și a fructului, răspândită în vechea cultură ebraică, simboliza îmbinarea celor două principii opuse și complementaritatea lor fecundă. Despre substratul rușinos al frunzei de smochin (fig, figa) ne vorbește următoarea întâmplare din istoria anecdotică a Europei: Împăratul romano-german Frederic I Barbarossa (1123-1190), după ce a înăbușit răscoala milanezilor din 1162, a poruncit tuturor locuitorilor acestui oraș să vină, sub amenințarea pedepsei cu moartea, să sărute o frunză de smochin lipită de crupa unui măgar. 7
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pe prima pagină au fost: Ideea dinastică 961, Un simbol 962, Leacuri financiare 963, Quo Vadis 964, Partidul țărănist 965, Cazul de la Cluj966, Schimbarea de Guvern 967, Administrațiune bună968, Problema comunicațiilor 969), "Fără titlu" (câteva cuvinte din partea redacției, sub formă anecdotică, referitoare la diverse teme), "Silueta" (o scurtă prezentare a unor personalități politice), "Stingher" (fragmente dintr-un roman), "Bursa", "Cotațiile de schimb valutar", "Informațiuni". Au fost tratate subiecte dintre cele mai diverse, care se adresau unui public diversificat; preponderente au fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
își începe în Anglia cariera ce i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură. E de remarcat că de fapt întreaga viață a laureatei Nobel e o succesiune de astfel de răscruci în care experiența reală se topește în literatură, drept care anecdoticul vieții ei e ca un zid opac. Viața autoarei nu transpare niciodată din multele ei interviuri, nu aflăm mai nimic personal despre scriitoare, Lessing nu face confesiuni. Ce are de spus, spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care le ofereau favoruri, ceea ce explică faptul că traseul ascensiunii lor nu a fost lin, ci sinuos, că au deținut și statute de amante, concubine, soții ori au decăzut la cele de prostituate de rând. Curtezanele au intrat în istoria anecdotică și în legendă, având merite în privința valorificării puterii de seducție pentru a fi în intimitatea erotică a cuceritorilor lumii, împăraților, regilor, nobililor, oamenilor politici, bancherilor, artiștilor și filosofilor. S-au individualizat psihologic prin faptul că au dăruit și au primit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]