2,924 matches
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > GEORGE PETROVAI - CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului (Portretul îndureratei doamne România postdecembristă) Actuala stare a economiei românești este catastrofală. Nu știu cât îi îngrijorează pe guvernanții de ieri, de azi și (după cum merg
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
și, în final, revenirea la banala normalitate a măsurii și bunului simț, înțeleptele călăuze pe care morala nu prididește să le recomande indivizilor și grupurilor sociale. ------------------------------------ George PETROVAI Sighetu-Marmației 22 februarie 2015 Referință Bibliografică: George PETROVAI - CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
preocupat de tehnica lui Proust, este �sentimentul duratei�. Etajarea, superpozarea seriilor temporale, orchestrarea lor armonică. Totuși, subordonarea epicului, artificiilor formale, în ciuda plasticității detaliilor asociative (ca la Proust) lasă impresia unei neputințe de a surprinde în mod real existența. Timpul devine angoasa modernă. Curios, la un scriitor atât de modern, ca Faulkner, timpul totuși dispare, ca și mișcarea fizică. O zi din proza lui Faulkner: Era o zi cenușie, de fier, de același metal și de aceeași culoare, una din zilele fără de
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului,/ Elementele perfecte, de jos./ Astfel/ Din unghii va țîșni în sfîrșit medievalul carnasier, roz,/ Renascentist, impresionist, suprarealist, din Bruegel, modern,/ Cu botul încercuit de fiare
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
însă. Chiar dacă există sentimentul unei debordări erotice, a unei provocări adresate oricărei virilități, cu orgoliul unei nemăsurate puteri a matricii, a unei maxima vulva, chiar și puțină blasfemie pe ici pe colo, povestea își are partea sa de umbră, de angoasă, de vertij dizolvant. În plus, Joe nu e interesată de scriitori și de redactarea vieții sale amoroase în companii ilustre, preferând relațiile anonime, fortuite. Și aici este numitorul comun al majorității personajelor lui von Trier: excesul și dizolvarea, adâncirea într-
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
înălțimii, luând cu el numai trei, dintre cei aleși: Petru, Iacob și Ioan, care trebuiau să asiste la agonia Învățătorului lor. Termenul de agonie nu semnifică aici sensul ultimei lupte, care abandonează corpul zbaterii anunțate a morții, ci mai ales angoasa extremă. Iisus trăiește această ultimă noapte a vieții sale terestre, cea de joi spre vinerea mare, drept „ultima noapte a condamnaților la moarte”, chiar dacă judecata nu avusese loc, dar decizia fusese deja luată. Înconjurat de măslini, starea de angoasă ajunge
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
ales angoasa extremă. Iisus trăiește această ultimă noapte a vieții sale terestre, cea de joi spre vinerea mare, drept „ultima noapte a condamnaților la moarte”, chiar dacă judecata nu avusese loc, dar decizia fusese deja luată. Înconjurat de măslini, starea de angoasă ajunge la paroxism și chiar dacă nu a cedat tentațiilor acesteia, i-a cunoscut din plin efectele. Nimeni nu-i răspunde; ora misterioasă se apropia și nu avea cum să scape de ea. „Iată, vine ceasul - și a venit - ca voi
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
ceasul - și a venit - ca voi să vă risipiți fiecare la ale sale, și pe mine să mă lăsați singur...” (Ioan 16, 32). După aceste cuvinte, la mai puțin de o oră, cuprins de panică și răvășit de durere din cauza angoasei, se retrage sub stâncă și cere ajutor, fără a i se răspunde. Starea de tulburare atinge limitele, iar neliniștea devine extremă; potrivit Evangheliei după Luca, „Și-n lupta cu moartea fiind, cu mare stăruință se ruga. Și sudoarea Lui s-
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Editura Expres, f.a. ș1993ț, p.158. “Lasă-l să se facă de rîs.” 1 Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p.215. xiii Ibid., p. 261. xiv Dumitru Popescu, Cronos autodevorîndu-se,... Angoasa putrefacției. Memorii IV. București, Curtea veche, 2006, p. 135-136. xv Idem, Memorii transfigurate. Elefanții de porțelan. Scene și personagii în umbra cortinei de fier. Editat de „MATCH București”, șf.a.ț, p. 135. xvi Ibid., p. 136. xvii Ibid. xviii
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
este profund tragică, eroii nuvelelor și romanelor sale constituie o pinacotecă de învinși ai vieții. Ideea formulată mai târziu de Cioran, că toate viețile sunt ratate, își află ilustrarea cu decenii înainte în această operă. Vagul și cenușiul existenței, stresul, angoasa, disperarea mustesc în paginile scurtelor povestiri sau ale masivelor romane din cele cinci cicluri epice...“ Nu-l prea putem urma pe Vlaicu Bârna, într-adevăr, în inițiativa sa recuperatoare privindu-l pe Cezar Petrescu, văzut ca precursor al lui Cioran
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
nu va avea niciodată relații sexuale, nici măcar nu o va săruta, ca să păstreze puritatea iubirii. Dar aspirația spre puritatea eroului e contrabalansată de depresie, de sentimentul ratării, în plan profesional și personal deopotrivă. Erdosain e un suflet zbuciumat. „E din pricina angoasei, știți” - îi explică el Mardeiașului. „Furi, faci tot felul de porcării pentru că ești zbuciumat. De pildă, mergi pe stradă pe sub soarele galben și ți se pare că e un soare al ciumei... Și dintr-odată o idee mititică te-ndeamnă
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
imputa că ar fi, tocmai el, antisemit), Maria Banuș continuă să se simtă ofensată. Motivul? Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale spune bancuri cu bătrâni. Nemaifiind, nici ea, la prima tinerețe, poeta le recepționează „în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile de acalmie fastidioasă. În cazul de față
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
luna pe care o priviți sau așa cum soarele scapără lumină. Cum să mai ies din ceață? Absurd strigă inima curată, conștientizarea propriei libertăți dar nu, libertatea de a privi cerul, și apoi cuvânt ce derivă din: devenirea din noi, o angoasă în fața absurdului, e Joi. Absurdus... Suntem surzi în fața evidenței diferența dintre om și atom dintre Zeu și Dumnezeu, suntem noi. Privește cerul și tot de la cer, să cerem iertare. Citește mai mult Este pretutindeni și oriundenu doar în cer este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
îndemână,așa cum este luna pe care o privițisau așa cum soarele scapără lumină.Cum să mai ies din ceață? Absurd strigă inima curată,conștientizarea propriei libertățidar nu,libertatea de a privi cerul, și apoicuvânt ce derivă din:devenirea din noi,o angoasă în fața absurdului, e Joi.Absurdus...Suntem surzi în fața evidenței diferența dintre om și atomdintre Zeu și Dumnezeu,suntem noi.Privește cerul și tot de la cer,să cerem iertare.... XII. CEVA ȘI NIMICUL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2293
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
chiar și prin alăturarea unor artiști pe care nu-i vedeam împreună vreodată. Fiecare dovedește în parte originalitatea și valoarea artistică cu care i-am investit de-a lungul anilor. Iar ei, ca artiști, au mers mai departe. Pentru multe angoase și frustrări urbane, vă recomand acest medicament sonor. Căutați-l și solicitați-l.
Interviu cu Ada Milea [Corola-blog/BlogPost/96980_a_98272]
-
presei laice și investigația jurnalistică, dar le aduce în lumina Evangheliei, depășind discernământul filosofic și pătrunzând în tainele abisului și descoperind adevărul în lucrurile și oamenii simplității. Eroii lui Florian Bichir suferă de sinceritate, simplitate, bunătate, dar și de o angoasă a vremurilor pe care le trăim, o lume falsă, mascată și destul de schimbătoare. Această lume nu seamănă deloc cu cea a lui Damian Stănoiu, ca să nu mai vorbesc despre pamfletele argheziene pe această temă și tocmai pentru asta vreau să
CU FLORIAN BICHIR, ÎNTRE SACRU ŞI PROFAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383722_a_385051]
-
gândul / rostit în cuget / căci acea / destăinuire / este neîndoielnic / singura întîmpinare / întru Cuvânt.” În alte texte lirice, poetul trece în revistă (v. „Passer en revue”) momentele unei realități revolute, trăite cu teamă, apoi cu îndrăzneala de a evada din compromis. Angoasa paralizantă, după cum precizează poetul în textul „Deșertăciune”, ne „domină cu insolență”, fiind ea, am adăuga, un sentiment bazic, primordial, după cum poetul latin Tibullus spunea: „Primum in mundo fecit Deus timor”. Detașat de ea, prin evaziune din universul concentraționar, poetul își
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
prin astfel de gesturi, conferi încredere prin diferite aspecte în care sugerezi lumea de poveste, în care lumea chiar este bună. Printr-un spațiu mai larg prin puțin înfățișezi o lume de încredere, în care chiar se poate trăi fără angoase..! Un copil fricos este tot ceea ce lasă mai de dorit pe lumea aceasta!! O bucurie făcută pentru un copil reprezintă pentru mine o bucurie și mai mare! Pot să spun că până acum au fost doar 4 femei primar pe
INTERVIU CU DOAMNA PRIMAR A LOCALITĂȚII MIHAIL KOGĂLNICEANU, DOAMNA ANCUŢA BELU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378164_a_379493]
-
este iremedial ratată. Deleș mă folosește ca pe un obiect, apoi pleacă, rămânând ca niște animale singuratice, mărginindu-ne să bem apă, să mâncăm și să dormim...” “Nu e chiar așa, doamnă Deleș, am încercat eu să-i schimb părerile, angoasa dumneavoastră a luat o întorsătură tragică!” “N-ai dreptate, mie-mi place zborul păsării, nu închistarea într-o cușcă! Deleș al meu mi-a aruncat până și șevaletul tocmai când îi spusesem că doresc să fac Castitatea sluțită și Desfrâul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
confruntării cu veșnicia morții. Un asemenea volum, cu încărcătură ideatică și forță poetică, nu se putea naște decât în urma unui seism sufletesc, pulverizând liniștea și bucuriile poetei, care devine „... un eu chinuit,/ lăsat în urmă/ pe un mal înflorit de angoase.” (Și încă era dimineață), căci „În spatele meu,/ se așterne-o cărare de spaime.” (Un biet sfert de oră) Aceste adevăruri le-a surprins Gottfried Benn cu ani în urmă, afirmând că: „... nu există poezie mare care să nu fie expresia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
rămânem singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei, care potențează sensul cuvintelor-cheie, precum: „Cuvântul, Moartea, Viața, Poezia” etc. Poeta pendulează între disperare („Mi-e sălbatic de dor/ să-mi fie bine”- Sălbăticie) și speranță („Aștept
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
ar învolbura și nu mi-ar răspunde. Nu suportă concurența canalelor, a satelitului. Se retrage fără să se predea în bibliotecă". Raporturile volubilei, ultraexpansivei scriitoare sunt amprentate puternic de feminitatea d-sale. Dacă pentru unii absurdul e un prilej de angoasă, disperare sau revoltă, Florica Bud nu se dă în lături a cocheta cu acesta, a încerca să-l seducă stilistic, a-l îneca în spuma savuroasă a unei neobosite improvizații frazeologice. Miza de căpetenie a textului este jocul. Autoarea cărților
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
noua iubită a lui Ian - de prima se debarasează cu o lejeritate cinic-grațioasă care ar trebui să dea de gîndit - cu perspectiva unei evadări în lumea miraculoasă a cinema-ului și achiziționarea micului iaht creează un spațiu de dorință și angoasă și o situație de criză care cere eroi pe măsură. Este momentul cheie cînd destinul sau mai bine zis fatalitatea le scoate în cale pe eroul familiei, adulat și oferit drept model de succes, unchiul Howard, (Tom Wilkinson) suficient de
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
cît și respectabilitatea, Terry se află aproape de un faliment în viața de cuplu și poate înfunda pușcăria, iar Ian își joacă cartea marii iubiri, vis pe cît de promițător pe atît de costisitor. În acest loc geometric al dorinței și angoasei ia naștere crima, iar din bagajul cultural solid al regizorului se desprind două referințe majore. Prima a fost remarcată și datorită notorietății sale, romanul Crimă și pedeapsă al lui Dostoievski, (dar și Frații Karamazov) avînd în centru tema crimei ca
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
clasicilor" (ghilimelele relativizante îi aparțin), pentru a reveni la iluziile compensatoare și miturile structurante, identificate de el în spațiul cultural românesc. De fiecare dată când prezentul nostru istoric pare răvășit, se activează, ca niște uriașe ecrane pe care se proiectează angoasele colective, miturile Cetății asediate și ale Conspirației malefice, mitul Eroului, al Salvatorului, al Omului providențial, al Paradisului pierdut, fără putință de întoarcere. Câteva figuri de scriitori cărora autorul nu le acordă prea mare credit literar (păcat: și Geo Bogza, și
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]