870 matches
-
replică dură. Se cutremură înfiorat. În lumina neclară a sfeșnicului încastrat în perete, chipul ei pare ireal, încremenit într un extaz letargic. O imagine dureroasă, mult prea dureroasă pentru el. Îl cuprinde remușcarea, se simte înjosit de propriile lui trăiri animalice. Femeia îi adresează un mic zâmbet recunoscător, înainte de a se întoarce la somnul ei. Un urlet disperat îi urcă pe buze. Mariamne, cum de te-am pierdut? Cum de te-am lăsat să pleci? Refuză să și-o închipuie cuibărită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după câteva zile. Avea la el În birou, Îi spuse lui Belbo, un vizitator pe care dorea să-l cunoaștem. Am intrat. Garamond se Întreținea cu un domn gras, cu față de tapir, cu două mustăcioare blonde sub un nas mare, animalic, și fără bărbie. Mi se părea că-l cunosc, apoi Îmi amintii, era profesorul Bramanti pe care-l ascultasem la Rio, referendarul, sau ce-o fi fost el, al acelui ordin rozacrucean. „Profesorul Bramanti”, zise Garamond, „susține că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
inspiră adînc, dar nu poate rosti cuvîntul. — Nu! exclamă Michael, dînd-o cu blîndețe la o parte din drum pe Linda, care a devenit isterică. Doctorul Încă Îl mai consultă. În cele din urmă, toate sentimentele Îmi explodează Într-un urlet animalic, reverberînd printre șoaptele Îngrijorate care răsună În spațiul acesta complet alb: — Lăsați-mă să-mi văd copilul! Unde e fiul meu? Lăsați-mă să-mi văd copilul. Acum! Doctorul vorbește englezește. Slavă Cerului. — Are piciorul rupt și o Încheietură fracturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea luminată de razele lunii. Recunoscându-l, omul îi trântește poarta în față. Cerșetorul izbucnește în hohote sălbatice de râs când îl vede pe Pran împleticindu-se spre el. Este un sunet aproape animalic, gura i se cască, lăsând să i se vadă gâtul roșu, care arată mai mult ca o rană decât ca o gură. — Micul prinț, cântă ca o baiaderă. Priviți ce haine frumoase are! Uitați-vă cum îi strălucește pumnalul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
parte și litere englezești pe cealaltă, relicve, presupune el, ale unui joc de cuvinte. Un pat exagerat de mare, plasat în mijloc, domină încăperea. La început, Pran nu pare abătut. Asha l-a încălzit, producându-i o senzație intensă, aproape animalică de bine. Străbate încăperea cu pașii săi mari, bărbătești, oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa încuiată de două ori. Flowers pătrunde în încăpere, însoțit de maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mine așa cum lucrez eu azi cu elevele mele: voia să transmită cât mai mult. Cântam eu tot ce aveam, ieșeam și, la urmă, trebuia să scot un urlet teribil, nu? Îmi sco team ochii. Trebuia să fie un sunet animalic, nu de om, ceva care să-ți înghețe sângele în vine! Acum, dacă m-ai pune, mi-ar ieși perfect, dar atunci nu puteam nici tăiată să-l fac. Hai, poate o dată ar fi mers, dar a doua zi nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sau prea puțin -, spre finalul altor picături, de o nouă spiritualitate ș.a.m.d. Dar, pe acest drum, fiece individ a fost nedreptățit. Doar societatea a progresat. Astfel, individul a suferit mereu - materialicește - devenind Însă, din membru al unei hoarde animalice - la fel de suferind materialicește - cel al unei hoarde civilizate, apoi intelectualizate, spiritualizate... Ispita mea e doar una, chiar după atâta polologhie: Cum percepeți, implicit reacționați? Pe termen lung sau scurt? Urmărind media dârei ude, care arată drumul, sau bucata spre „hăis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care discutăm, până la apariția lui Homo Sapiens 70, nu putem vorbi despre o gândire logică sau chiar prelogică a viitoarei ființe umane. Aristotel, în Politica 71, discută despre economia naturală, numind-o "crematistică naturală", în care "popoarele duceau o viață animalică, pe care au îmbunătățit-o puțin câte puțin, trecând prin starea de vânători și pescari și ajungând la cea de agricultori"72. Dincolo de viața omului primitiv, autorul citat extinde crematistica și în zona schimbului economic neprofitabil, considerând că acesta este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
nu pot să le rostească numele. Ori omul fără limbaj este omul care nu se raportează în niciun fel la exterior. De aceea, nu credem în existența schimbului de mărfuri, ca fapt social asumat de către oameni care nu vorbesc, ființe animalice sau pre animalice. Revenind la discuția despre troc, ca primă formă de schimb economic, trebuie să facem observația că nu există formă de schimb care să fi persistat atât de mult timp în istorie. Trocul ne este contemporan. Dacă doi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
le rostească numele. Ori omul fără limbaj este omul care nu se raportează în niciun fel la exterior. De aceea, nu credem în existența schimbului de mărfuri, ca fapt social asumat de către oameni care nu vorbesc, ființe animalice sau pre animalice. Revenind la discuția despre troc, ca primă formă de schimb economic, trebuie să facem observația că nu există formă de schimb care să fi persistat atât de mult timp în istorie. Trocul ne este contemporan. Dacă doi oameni sau două
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul a început să vibreze ca și cum ar fi fost zgâlțâit de impulsuri electrice. Îmi era rău, aveam frisoane. Tranșeea se umpluse aproape un metru de pământ. Praf și țărână aveam peste tot corpul. Cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
picioarelor mele până în pantofi, abătându-mi astfel atenția printr-un joc al materiei cenușii de la adevărata durere. Administrarea unei corecții corporale de o brutalitate inimaginabilă ne-a oripilat. Mă gândesc pe bună dreptate cum a fost posibilă o asemenea dezlănțuire animalică din partea unui individ care era plătit de stat să desfășoare un proces instructiv-educativ de formare a unui tânăr capabil să se integreze social și să contribuie la progresul și la dezvoltarea țării. Pe creștetele noastre erau niște ridicaturi ușor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
corupt și stricat în suflet și-n inimă încă din tinerețe, era deja blazat și ostenit de lume, și pentru aceea, lipsit de orice idealism, care, gol de alte simțiri nobile, nu numai a căutat, ci și a practicat erotismul animalic, până când, lovit de săgețile lui chiar în obositul creer, mintea i s-a dus în Nirvana lui Schopenhauer, eară trupul i s-a mai târâit câțiva ani, până când, în floarea vieții, s-a dus și el tot acolo..." Poetul n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din redută, dezbrăcau brutal cadavrul. Oroarea pe care putu să o încerce Hippolita observându-i în vreme ce își disputau mantaua elegantă nu însemna nimic în comparație cu groaza ce i-o dădea villa pradă flăcărilor ori zgomotul ce venea din depozit și strigătele animalice ale prădătorilor, deveniți acum stăpâni absoluți peste ceea ce până cu câteva ore mai înainte - îngrijit cu dragoste și protejat de urâțenia lumii din afară - fusese micul său regat. Cu frică, se întreba dacă de aici înainte acei demoni aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumina a două candelabre de perete îi lumina cu greu, cu crude și neliniștitoare efecte de clar-obscur. Cu copiii lor și legăturile cu cele câteva lucruri strânse în cea mai mare grabă, se strângeau unii într-alții dintr-un instinct animalic și fiecare bufnitură ce venea dinspre poartă părea să facă să vibreze în minte și până în măruntaiele fiecăruia cu aceleași ecouri de groază. Un colț al încăperii rămăsese gol. Acolo, soldatul îl ținea țintuit la zid pe prizonierul său, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus și tovarășii săi, care zadarnic speraseră la început să întâlnească vreo unitate de milițieni cu ajutorul căreia să încerce măcar să încetinească înaintarea dușmanului. în schimb, se văzură curând obligați să străpungă o mulțime terorizată care, în virtutea unui soi de instinct animalic, se îndrepta într-o goană nebună către piața centrală, unde, alături de edificiile publice, se înălțau, reședința episcopului și Catedrala, al cărei clopot porni curând să sune ritmic și puternic, chemând cetățenii să se adune. De la fiecare poartă, familii întregi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am făcut? Nu înțeleg ce se întâmplă!» Nici un răspuns. Am văzut un maestru pe care îl știam și l-am luat și pe el la întrebări: «De ce sunt închisă aici?» El a zis: «Karma ignoranței, a ieșit la suprafață karma animalică.» Nu am crezut nici o iotă. Nu putea să fie acesta motivul pentru care se purtau așa cu mine. Aveam bagajul în dreptul scărilor, iar dacă aveam nevoie de ceva din el, primeam dacă domnul Murai trecea pe acolo. «Cum reziști?», m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
totul, dacă este mulțumit de dimensiunile catastrofei, dacă disperarea actanților intră în categoriile esteticului. Eticul în mijlocul catastrofei este mai greu de descifrat, chiar e bine de evitat o discuție în acest sens. În catastrofă îngerul din om părăsește partea terestră, animalică. Îngerul din om exultă că se întoarce în ceruri, animalul din om atârnă mult mai greu, în aceste condiții. În mijlocul catastrofei numai sfinții sunt generoși, și poate că nici ei nu sunt întotdeauna. Oricum, într-o piesuță de teatru ratată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pp. 66-68. Cf. ibidem, p. 71. Pe de altă parte „există iubire «platonică», chiar dacă profesorii de psihiatrie o desconsideră. Vreau să spun chiar că există doar iubire platonică. Căci ceea ce este denumit în rest drept iubire, aparține de fapt domeniului animalic” (cf. Otto Weininger, Sex și Caracter, Ed. Anastasia, București, 2002, p. 400). „Astfel dragostea este un fenomen de proiecție ca și ura, și nu un fenomen de ecuație, asemenea prieteniei. Premisa acestuia din urmă este valoarea egală a celor doi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (facere 2, 24). Această unire nu s-a făcut după bunul plac al celor doi, nici di instinctul animalic al împreunării trupești, ci după voi lui Deus care i-a binecuvântat și le-a rânduit și misiunea lor pe pământ. „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți” (Facere 1, 28). Cu toate că în Vechiul Testament căsătoriei i se
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
care-l făcea să arate robust, și era nebărbierit. Părțile din fața lui care nu erau neglijent acoperite de țepii bărbii arătau slinoase, iar pe frunte avea pete lucioase de grăsime. Când și-a zvârlit capul pe spate, cu o mișcare animalică, i-am văzut interiorul negru al nărilor largi ca niște gropi. I-am spus „bună dimineața“ și i-am zâmbit. Mi-a răspuns: — Ce e? cu o expresie de surpriză, autentică sau simulată, care înlătura orice posibilitate de zâmbet. — O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
indolent\, practică, prădalnică, uimitor de tânără. Ochii negri, pătrunzători, sașii, mă priveau cu un amuzament acaparator. Părul gros, sârmos, negru, îi era adunat spre spate și legat strâs cu o panglică, ceea ce dădea feței o expresie de o intensitate brută, animalică. Își scosese pardesiul și nu dădea nici un semn că i-ar fi frig. Iar eu mă întrebam ce-o fi cu mine, nu se putea să fie rece, în fond era vară. Și totuși dârdâiam. Și nu era la fel de absurd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oară. — Nu. — Hartley, îl cunoșteai pe atunci, l-ai cunoscut înainte de a mă fi părăsit? — Nu-mi pot aminti. — Ba îți poți aminti. — Te rog, încetează, te rog! Felul în care rostise aceste cuvinte, aproape mecanic, dictate parcă de un animalic instinct de apărare, cuvinte atât de asemănătoare celor pe care o auzisem rostindu-le cu atât de puțin timp în urmă, mă făcea să-mi vină să plâng de durere și, de furie, și de mila pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să plângă, așa cum n-am mai văzut niciodată o femeie plângând (și văzusem destule la viața mea). Lacrimile păreau să-i țâșnească din ochi în torente, apoi gura udă i se deschise, scoțând un fel de țipăt gâtuit, un strigăt animalic de durere chinuitoare. După care urmă un vaiet înăbușit, cutremurător, și Hartley căzu pe o parte, ținându-se de gât și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care-i zgâlțâi tot trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în sublim. Ne-omenescul ce răzbate prin chipul celui rău se rezumă pentru ateu la grotescul unei atitudini împrumutate, la schimonosirea animalică a psihicului pe fondul unei parazitări a gândului echilibrat de pozitivitate. Omul se împrumută în această perspectivă din ferocitatea viețuitoarelor pe care le-a depășit prin inteligență. Din pol al inter-relaționării benefice cu semenul ce-i punctează apropierea el devine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]