856 matches
-
în prefață la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. V. 183 Ibidem, p. VY. 184 Ibidem, p. V. 185 Ibidem, p. V. 186 Ibidem, p. VI. 187 ,,Alături de bogăția culturală stătea nerușinata exploatare, alături de rafinamentul artistic, brutalitatea animalică, alături de acribia filologică și eticheta plină de maniere de la curte, grosolănia socială și furia neîndurătoare față de cei asupriți și puțin instruiți, a căror agitație nu dura decât o secundă a lumii; alături de madonele delicate sau moderne stăteau vrăjitoarele reprezentate în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool (drept care se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „Parcă erau fiare”; cineva îi descrie exaltat ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mental”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în vederea suplimentului de anchetă care pentru unii dintre protestatari avea să fie foarte dur, rebelii au fost agresați prin aplicarea de cătușe la mâini și la picioare. În mașina care îi ducea în Capitală, ei au fost transportați în condiții animalice. La un moment dat li s-a inculcat spaima că mașina va opri într-un loc pustiu, astfel încât arestații să fie împușcați fără martori. Din pricina lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Înțeles pornind de la o orientare spre viitor ce curge evident Înspre trecut. Nu există de fapt iubire a pielii, carne dulce, evanghelie a dorinței, decât atunci când acestea sunt deja Înțelese În orizontul iubirii divine (altfel iubirea trupească e doar desfășurare animalică de instincte). Nu există semn de potcoavă fără orizontul sfântului de cal. Vorbeam de un trecut originar antesau preistoric. Corect doar În măsura În care Înspre acesta se premerge, În Înțelesul heideggerian al situării În autenticitate. Dar iubirea divină trebuie desfăcută În două
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului și inventarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii tolerenți... -, nu pot decât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ce depășește limita decenței, Marlowe nu respinge din prima clipă atacul plin de seducție al feminității debordante. Și Vivian, și Carmen sunt amazoane lipsite de inhibiții, gata să-și pună la bătaie întregul, vastul arsenal de farmec. Sexualitatea hipertrofică, bolnavă, animalică a surorii mai mici nu e radical diferită de aceea insinuantă, calculată, primejdioasă a surorii mai mari. Ambele progenituri ale generalului par să trăiască doar pentru a-și satisface, rapid și fără rezistență, capriciile. Protejate de banii tatălui, ele ies
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
iese din închisoare cu obsesia de a-și regăsi iubirea. Acest King Kong înamorat de o statuetă de porțelan nu are, însă, și delicatețea comportamentală a monstrului din film. Chandler a pus în lumină o singură dimensiune a personajului: brutalitatea animalică născută dintr-o forță fizică herculeană. Iubirea pentru Velma e prezentată mai degrabă ca un tăvălug decât ca un sentiment uman. Marea problemă a personajului este că, în ciuda înfățișării fizice ieșite din comun, se furișează neobservat pe sub nasul polițiștilor californieni
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
drept Crystal Kingsley. Ea îi trimisese, prin urmare, telegrama din El Paso lui Kingsley și, într-un fel, tot ea declanșase ancheta la capătul căreia Marlowe avea să dezlege firele unui scenariu sordid. În fine, într-un acces de ură animalică, Degarmo o ucide pe Muriel, cea care-i distrusese viața. Totodată, viciosul polițist aranjează lucrurile în așa fel încât asasinul sadic al lui Muriel să pară a fi Marlowe. Elementul de bază al intrigii îl constituie, așadar, tema falsei identități
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu are dreptul la cuvânt, că nu este auzit, că nu reușește să își exprime emoțiile, oricât de violente ar fi (frică, teroare, furie), și care sfârșesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificațiile simbolice ale gurii, în dimensiunea lor animalică și primitivă. Întunecat și obscur, este asociat cu abisul primordial și înspăimântător și cu peștera pe cât de neliniștitoare, pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
act de umilință, ci și de un rit de purificare: le spală astfel și de greșeli, și de păcate. Părul de pe corp Părul de pe corp simbolizează activarea pulsiunilor primare, a instinctelor sălbatice, a sufletului arhaic. Trimit ființa la dimensiunea ei animalică. Exprimă comportamentele impulsive, uneori brutale, dar naturale și adevărate. Astfel, în visul: - pozitiv, dezvăluie caracterul autentic și pur al unei acțiuni sau atitudini; - negativ, supunerea față de simțuri, absența rafinamentului și a civilizației. Prin urmare, epilarea corespunde fie unei îndepărtări de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
simțuri, absența rafinamentului și a civilizației. Prin urmare, epilarea corespunde fie unei îndepărtări de natură, fie unei înălțări interioare. Interpretarea depinde, în parte, de celelalte elemente ale visului. Este totuși posibil să se considere că depășirea condiției presupune abandonarea spiritului animalic. Piept, tors, sâni Sânii, în plan simbolic, au mai mult semnificația alăptării decât o conotație sexuală. Evocă pentru toți, inclusiv pentru cei care nu au fost alăptați, hrana materială, dar și hrana afectivă, mai ales tandrețea și afecțiunea materne. Biberonul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
cu mațele lui puturoase, ca să mă zmucesc în ele și să le rup"231. Aici, revoltei explicite i se suprapune o plăcere ludică (infinit mai mare decât revolta) de a violenta simțurile cititorului cu o imagistică a agresivității primitive și animalice. Identitatea victimei (dublu anulată prin calificativul demasculinizat "pârțotină boșoroagă") nu mai contează, aceasta devenind simplu pretext pentru evadarea într-un imaginar al violenței corporalizate. Prin comparație, agresivitatea eminesciană se găsește la polul opus. La Eminescu, revolta e de natură principială
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deosebit de schimbătoare după injoncțiunile tăcute ale stăpânului lor, rând pe rând tăcând sau lătrând, sălbatic de agresivi sau pasivi. Intrusul deplasează limitele, făcând câinii să dea înapoi, instalându-se progresiv în șantajul unei ospitalități constrânse. Acești câini sunt o imagine animalică a stăpânului. Ei au aceleași trăsături cu el, aceleași tăceri, aceleași explozii de mânie. Nu latră, apoi se dezlănțuie ("ochii lor îmi lăsau o impresie bizară, ca și cum sumbra ferocitate care era în ei s-ar fi aliat unei profunde rătăciri
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
triviale, sordide, incapabile de a trăi cumsecade și care sunt opusul evreului din Vest din care Kafka face parte. Primul posedă ceea ce ceilalți, cei civilizați au pierdut, o forțo de existență care înglobează toate instinctele și a căror murdărie aproape animalică atestă rădăcini primitive care continuă să alimenteze, să hrănească, să fortifice sălbatica lor vitalitate. Dacă idișul exercită o asemenea fascinație (foarte condamnată de către tată) este și pentru că el este o paradigmă a unei unheimlich lingvistic, a unei stranietăți de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
necesară instituirii unor prime practici șamanice 328, aceste imagini asigurând un statut privilegiat creatorilor lor în cadrul societăților primitive 329. Astfel este și exemplul cunoscutei reprezentări a Vrăjitorului din Peștera Trois-Frères, din sud-vestul Franței, care înfățișează silueta unui om cu aspect animalic (coarne de cerb, urechi de lup, coadă de cal și ghiare de leu), despre care cercetătorii susțin că ar fi putut avea rolul un sacerdot sau al unui vrăjitor ce simboliza, prin aspectul său exterior, legăturile instituite între vânător și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
devenită autonomă sau secularizată. Același proces de degradare se poate urmări în muzică, de la simfonia lui Beethoven la cacofonia stridentă a compozițiilor moderniste; în literatură, de la romanul lui Balzac și Dostoievski la pornografia freudistă, sau de la poemul eminescian la behăielile animalice ale dadaismului; în arhitectură, de la linia monumentală clasică la cutiile de chibrituri suprapuse unele peste altele în construcțiile de azi. Toate aceste fenomene decadente, vizibile în creațiile moderne, sunt expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ambianță spirituală, de care se izbește ca de un dig cel ce vine să propage duhul ortodox în lumea contemporană. Dacă în artă, adică în poesic, în roman, în pictură, în muzică, se proclamă dreptul de libertate artistică al instinctelor animalice,lucru care îngreuiează enorm acțiunea de încreștinare a sufletelor estetica autonomă vine cu teoriile ei pseudo-experimentale sau științifice să justifice toată această erupție de bestialitate. Trebuie să fim înarmați cu punctul nostru de vedere în asemenea probleme, care e superior
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu imită natura, cu toate apelurile romantice ale esteticianului englez John Ruskin care, îndrăgostit de nu știu ce straturi geologice, le dădea pildă arhitecților. Sculptura e într adevăr mai legată de anumite forme din natură. Obiectul ei e trupul omenesc și cel animalic. Și totuși modelajul sculptural nu e o reproducere sau o copie a formelor naturii. Sculptura egipteană e o stilizare hieratică a formelor naturii, adică o puternică modificare a lor. Sculptura greacă e o idealizare sau o tipizare a detaliilor particulare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simularea disprețului față de vulg și izolarea ostentativă în turnul de ivoriu al așa-zisei arte pentru artă. Când setea de glorie e dublată de setea de bani, atunci se renunță la hermetismele formale și artistul îmbrățișează temele ce ațâță înclinările animalice din om. Cei care fabrică teorii de apărare a libertății artistice nu apără niciodată arta adevărată, pe care nimeni n-o împiedică să se manifeste, ci libertatea trivialității și a pornografiei, debitate sub pretextul artei. Guyau care nu e creștin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de noroiul viciului pentru a fi într adevăr mare. Cu totul contrară acestei sfinte poesii e inspirația importată de pe trotuarul parizian, care ne reprezintă cu o apreciabilă seducție muzicală pe femeia declasată „a tuturor și-a nimănui”, obiect al voluptății animalice. Din aceste două exemple, înțelegem mai limpede decât din contradictoriile și confuzele discuții filosofice că amorul se poate apoteoza în două moduri principale: ca virtute naturală și ca păcat. Cugetătorul de geniu, care a fost doctorul Nicolae Păulescu, a făcut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]