305 matches
-
nostru de om, mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Noblețea Spiritului se naște mișcarea în direcție opusă, spre polul Cruzimii de Fiară.“ Această năzuință de a împinge leagănul sufletului în direcția Omeniei, ca și mișcarea spre Animalitate care decurge din această năzuință străbat ca un fulger enigmatic și, în același timp, sângeros întreaga istorie a omenirii; și ne dăm seama că tocmai epocile pline de temperament care se remarcă prin zboruri în direcția Spiritului și a Dreptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poată condamna, ca rele, apetiturile naturale. Aici avem de-a face cu un fals al civilizației care, de frica sălbăticiei ascunse în orice om, își pune îngrădiri și domesticiri care, de fapt, strâmbă pornirile naturale, firescul naturii, adică stratul de animalitate al impulsului. Și se poate ajunge, până la urmă, la o atât de mare domesticire a pornirilor, încât ai impresia că vrei ceea ce nu vrei, că voința ta acționează împotriva ei înseși, doar cu gândul să-i mascheze pornirile ascunse, primitive
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
deci dacă se poate citi în apartenența la o aceeași cultură a aspectului, la români, acest caracter comun este dezacordat; indivizii par să participe la diverse tipuri de civilizație care n-au atins încă o valoare comună: există straturi de animalitate necultivată care fac ca indivizii, unii dintre ei, să existe încă în preistorie, digestivi și groși în ceafă. Sunt anumiți oameni, rari, din care emană o forță neobișnuită. Ceva din înfățișarea lor, mai ales, conține această putere: ochii, trăsăturile, gesturile
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
caută să trăiască „pe furiș“ se strecoară printre toate aceste aspecte generale cărora li se supun categoriile sociale de oameni, fără să caute să joace un rol proeminent în nici una din aceste categorii. El este dotat cu un soi de animalitate vulnerabilă, care se simte vitregită între oameni, dar în afinitate cu animalele. Tipul opus celui care trăiește „pe furiș“ este individul parțial, omul cu destin minor, cel care nu are altă vocație decât pe cea a rolurilor sociale, paranoide. Există
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
călcate în picioare, sunt transformate în simple excitații, iar omul, istoria lui de spirit educat „în spirit“, dispare și face să apară acest „dedesubt“ primitiv și violent, care stă oricum la pândă, în mod arhaic, și din care se hrănea animalitatea omului din peșteri. Acesta este drumul pe care mergem, pe care pășim astăzi cu un pas mai ferm, în așa fel încât putem fi mai asigurați ca oricând că viitorul ne stă în față, că el nu ne va scăpa
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
viața mea. Restul e treaba biografului. Revenind deci: filozoful nu e un medic, cum vrea Nietzsche sau cum spune budismul - că Legea e terapeutică. În ce vă privește pe voi, mă consider un simplu îmblînzitor. Încerc să vă mai domolesc animalitatea, răsfățul, nemulțumirea, încerc să vă fac să treceți de la sinele individual la cel lărgit. Vă edific în măsura în care vă învăț că a trăi în spirit înseamnă a intra în sinele lărgit, care înseamnă a-l integra pe altul, fie el și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știi. Este vorba peste tot aici de polytropia culturii europene și a omului modern, de fețele lor multiple. Cu fiecare studiu din cartea aceasta ataci câte o altă față a umanului. Ai mai întîi modelul omului helladic, apoi om și animalitate, om și joc, om și simbol, om și tradiție, în sfârșit, omul între exactitate și adevăr și apoi, în partea a doua, tot atâtea ipostaze ale umanului dezvăluite din perspectiva câte unui gânditor. Drept care ți-aș propune titlul Încercări în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
agităm în jurul expoziției și se întreabă dacă nu cumva pictura lui Sorin păcătuiește printr-un exces de inteligență. "Înainte se spunea "il est bête comme un peintre" și se poate să fie o condiție a artei să rămână la nivelul "animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe care i-o infuzați voi din afară, arta lui Sorin nu amenință să fie strivită de prea multă luciditate. Îmi reproșezi că nu am știut să văd "transcendentalul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eudaimonia mea? Am să încerc să-ți răspund diseară. Tocmai am ajuns cu corecturile la Hegel într-un loc care-l privește pe Sorin Dumitrescu și am să te rog să i-l dai să-l citească: este capitolul cu "Animalitatea spiritului și înșelăciunea". În jurul unei opere noi, ceilalți se strâng ca muștele pe laptele proaspăt, spune Hegel. Și începe apoi un întreg balet. Pe de o parte, artistul se ascunde în operă, se identifică cu ea și declară că ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însăși askesis, exersarea prin excelență, iar toate sporturile nu sânt decât o suită de varietăți pe tema deambulației. Aveți în față o cursă de așteptare, nu una de sprint. Trebuie deci să vă faceți din trup un aliat, iar dacă animalitatea omului este mobilitatea lui, atunci sînteți obligați să vă respectați ființa mișcătoare." Sâmbătă, 24 ianuarie 1981 "Ați văzut că seara de ieri nu ne-a ieșit pentru că ne-am dispensat de constrângerea programului. De aceea, astăzi vă propun un punctaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de atac. Biata Maureen, ce bătaie de cap i-am dat! Și ce regresie din partea mea, ce cădere! Devenisem unul dintre cei pe care tata Îi ponegrea În cărțile lui, unul din libertinii care, după el, confundă dragostea carnală cu animalitatea. Mă resemnasem deja, dar nu izbuteam să-l fac pe tata s-o șteargă din cameră, În ciuda tuturor eforturilor lui Maureen, a mîinilor, gurii, sfîrcurilor sînilor convocați la căpătîiul bolnavului! Tata Îl Înlocuia pe Îngerul meu păzitor. „De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
primi rolul soțului ei, Valerian. — Vrei să spui că, În felul nostru, eram niște martiri? La fel ca acei creștini care erau Închiși și cusuți În piei de animale Înainte de a fi hăituiți? — Iar Începi! De ce să te condamni la animalitate? Și, pe deasupra, și cu ceva sadism... Să mergem mai departe, dragul meu, să mergem mai departe! În seara proiecției scurtmetrajului meu... — Știu, știu, era de față toată crema proprietarilor de terenuri din Brazilia și a fost oferit un mare dineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un articol neterminat. Am practicat cel mai ades masturbatio interrupta, fără să știu că era un lucru dăunător pentru nervi, nu folositor pentru mîntuirea sufletului. Renunțarea la ejaculare În ultimul moment era un semn al preeminenței persoanei mele spirituale asupra animalității mele. Nu scrisese Sfîntul Pavel că trupul este templul Duhului Sfînt? Doar nu era să-l elimin pe Sfîntul Duh prin spermă! N-am fost deloc surprins să aflu mai apoi că tehnica mea nu avea nimic personal! Eram mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a spus că nu-l va mai revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate, dacă astfel evita să mai dea peste Ricardo Aldaya. Nimic nu o Înspăimîntase În viață mai mult ca presimțirea animalității din propriul ei sînge și recunoașterea prădătorului, Îmbrăcat În veșminte de in. Toate aceste gînduri i-au trecut prin minte În doar cîteva secunde, În timp ce Însăila un pretext cusut cu ață albă pentru a se retrage, dinaintea perplexității domnului Valls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
într-o compoziție a sângelui, ci în istovirea fenomenului uman, care implică abandonarea tuturor caracterelor ce-l însoțesc. Ai uzat omenescul în tine? Atunci părăsești fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fără ca totuși să te reîntorci la animalitate, căci este mai mult decât probabil că amețelile ne aruncă la pământ pentru a ne da alte posibilități de înălțare. Revenirea la poziția care a precedat fenomenul verticalei umane ne deschide alte cărări, ne pregătește o altă creștere și, schimbîndu-ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devin un animal care cunoaște istoria filozofiei. A deveni supraom îmi pare o imposibilitate și o prostie, o fantezie ridicolă. N-ar exista o soluție aproximativă într-un fel de supraconștiință? Nu s-ar putea viețui dincolo, nu dincoace (înspre animalitate), de toate formele complexe de conștiință, de neliniști și chinuri, de tulburările nervoase și de experiențele spirituale, într-o sferă de existență unde accesul veșniciei n-ar mai fi un simplu mit? Personal îmi dau demisia din omenire. Nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sau măcar să-i destindem mundan din tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura, distanța lor ontică față de spirit, apropierea de umanitate pe la jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva mai spășiți, scriau că, deși nu este așa și suntem egali de la natură totuși așa trebuie să fie după ce ne naștem din nou întru cultură (Rousseau, în Emile sau despre educație). Se împotmoleau în argumente când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
prefața la Teatrul și dublul său, Artaud precizează importanța acestor revendicări: ele militează pentru un teatru înscris în prelungirea tradiției străvechilor culturi magice, a „vechiului totemism al animalelor, al pietrelor, al obiectelor ce pot ucide fulgerător, al veșmintelor impregnate de animalitate, într-un cuvânt, a tot ceea ce slujește la a capta, dirija și deriva unele forțe” - la a capta și a deriva forțele naturii, dar și la a reține dublul, psyche-ul... Artaud se lansează aici într-o apologie a „unei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
culturi primitive", despre "civilizați" și "sălbatici", ni se pare periculos. Identitățile trebuie respectate, tocmai în numele valorilor universale de care vorbeam. Perpetuarea urii și a violenței între semeni indică faptul că omenirea nu s-a îndepărtat prea mult de stadiul de animalitate, în ciuda autoinfatuării sale spiritualiste. În ultimul sfert de secol, centrul de gravitate al politicii mondiale a trecut, în bună măsură, de la agenți publici ai Statului la entități private, la piață. În condițiile globalizării, să nu ne mirăm că "suprastructurii" nevăzute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că a fi intelectual înseamnă ca în ultima clipă, cu spatele la zid și moartea în suflet, să strigi semenilor tăi: „E timpul să vă reamintesc că aparținem umanității, că omul s-a despărțit de animal, și dacă înlănțuim omul revenim la animalitate!”. Numai după un asemenea strigăt ai dreptul să mori ca un intelectual∗. OCTOMBRIE ’69 M-am îmbolnăvit perfect la Moscova, toamna; eram într-o delegație a Difuzării Filmelor, având în frunte un fost ambasador la Rabat, plus un critic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
direct o decădere a omului la un grad de egalitate cu al animalului. Prostituata Îmbină calitățile fetei de moravuri ușoare cu cele ale curtezanei și știe să stârnească animalul Într-un bărbat, În vreme ce acestuia Îi place să se afunde În animalitatea sa. În viziunea lui Immanuel Kant nu numai prostituția, ci și satisfacția sexuală mutuală este condamnabilă (chiar dacă este liber consimțită și neremuneratăă, În cazul În care persoana Își dezumanizează partenerul, tratându-l ca obiect al propriei plăceri, nu ca ființă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să ajungă la o Înțelegere În privința folosirii sălilor de operație În ture. Sau indiferența față de suferința șomerilor, a noilor imigranți, a femeilor maltratate. Sau umilințele impuse bătrânilor fără locuință, handicapaților mintal, celor singuri și sărmani. Dar mai presus de toate, animalitatea noastră se manifestă prin grosolănia agresivă de care ne lovim zi de zi În birouri, pe stradă, la rând la autobuz și probabil și În intimitatea dormitoarelor noastre. În Beer Yaakov, un bolnav de cancer Își ucisese soția și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu știi cîtă bucurie tîmpită s-ar citi pe chipul tău dacă Elena ți-ar fi născut așa și aici copilul tău.” A
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sunt aceia care dovedesc în activitatea lor competență profesională, dragoste și pasiune pentru ceea ce fac. Educație În educația copiilor, oferta de bani peste strictul necesar poate dăuna mai mult decât puținătatea lor. Educație Educația îl scoate pe om din atavica animalitate, îl umanizează și îl socializează. Buna creștere Buna creștere care include în conținutul ei valorile fundamentale ale educației și ale moralei creștine, trebuie să aureoleze personalitatea omului încă din primii ani ai vieții. Educație Educația face omul OM, așa cum altoiul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de știință devin față de copii, tineri, față de tehnologia ca pragmatică putere emancipatoare, un fel de natură. „Eșecul părinților în educația copiilor apare tot mai evident pe măsura pierderii autorității”., educația fiind astfel incapabilă să-l „scoată pe om din atavica animalitate”. Subminându-și până la rădăcina ființei sale autoritatea, omul își pierde de fapt statutul de subiect: de a fi cel ce stă la bază, pe care să te poți baza. Fără de autoritatea elitei veritabile, diluând nepermis responsabilitatea sfânta datorie de a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]