1,315 matches
-
unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Aleargă vântul printre frunze Jucându-se, le-ademenește, Din când în când își cere scuze, Când la pământ le țintuiește. Ochi de ferestre par s-adune, Ici colo câte o lumină, Eu mă aplec spre rugăciune, În vișin umbrele se-anină.
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în spațiu și durata. Există cândva mult loc pământesc, pentru toată
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > • LUMINĂ CU REFLEXII Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Minge de foc aruncată-n miezul zilei topind pendula timpului. Stai aninată de toarta lunii legănată de stele. De sub rimelul greu al genelor mă veghezi să nu mă tem de ce va urma. Îți văd lucirea în globul de cristal cu reflexii. Adio lacrimi cristaline și vârtejuri care mă întorc! Referință Bibliografică: Lumină
• LUMINĂ CU REFLEXII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362792_a_364121]
-
Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă, Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se de sub zăpadă. Pământu-ntreg s-a-nveselit, Iar fulgi au încetat
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
gheață s-a topit lăsând locul unei picături de apă ce avea chipul Anei zugrăvit în fundal. Picătura de dragoste a aprins în sufletul meu un vulcan ce nu mai poate să fie stins niciodată. Mă simt asemeni orașului mort. Anina e cel mai straniu oraș cunoscut de mine. Mi-a fost dat să am aceeași soartă ca și orașul. Într-un abis înconjurat de ziduri de munte încearcă să respire Anina. Aproape că e sufocată de pereții înalți și nu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
să fie stins niciodată. Mă simt asemeni orașului mort. Anina e cel mai straniu oraș cunoscut de mine. Mi-a fost dat să am aceeași soartă ca și orașul. Într-un abis înconjurat de ziduri de munte încearcă să respire Anina. Aproape că e sufocată de pereții înalți și nu poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de kilometri prin pădure poți descoperi o fostă colonie minieră
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Aproape că e sufocată de pereții înalți și nu poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de kilometri prin pădure poți descoperi o fostă colonie minieră, Anina. E ca o ruină uitată de lume. Printre cioburi, praf și bucăți de stâncă mai poți descoperi câte un Afin ce încearcă să trăiască printre paginile îngălbenite de vreme ale amintirilor. Acum totul s-a sfârșit. Flacăra s-a stins
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse.Pe pământ dansează licuricii.... XVIII. • LUMINĂ CU REFLEXII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Minge de foc aruncată-n miezul zilei topind pendula timpului. Stai aninată de toarta lunii legănată de stele. De sub rimelul greu al genelor mă veghezi să nu mă tem de ce va urma. Îți văd lucirea în globul de cristal cu reflexii. Adio lacrimi cristaline și vârtejuri care mă întorc! Citește mai mult
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
ai sădit în ochi iubirea Că glasul tău e-un dulce cânt. Cu tine ating cerul cu mâna Din el tainic stele culeg, Simt cum mă scaldă-n aur luna, Când pe poteca ei alerg. Când șoapta-ți blândă mă anină Într-un poem nemărginit, Te văd, o, înger de lumină, Cum înspre mine ai pornit... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Mi-ai sădit în ochi iubirea / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi
MI-AI SĂDIT ÎN OCHI IUBIREA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363414_a_364743]
-
scrijelindu-i oglinda de cleștar. Având motorul la reviziile de garanție, trăgeam vârtos de vâsle, să ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
CONSTATARE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe aripile timpului veghem Cu ochii spre lumină îndreptați De la viață nici nu știm ce vrem Esența, seva s-o bem însetați. Sufletul îl aninăm de-o stea Ca vântul să-i usuce umezeala, Iar inima s-o așezăm am vrea Pe-un nor să n-o cuprindă amorțeala. Nu vrem durere, vrem doar alinare Pentru un trup ce nimic nu e Oricât am vrea
CONSTATARE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363524_a_364853]
-
tristețe și nostalgie se degajă din unele versuri, reflex al amintirilor care nu-i dau pace: „Gândul meu dus spre nicăieri/ mi-apasă greu tâmplele ude/ iar boabele ochilor umbriți/ își caută-n freamătul timpului,/ amintirile/ Tremurul de ieri,/ rămas aninat de-un colțișor/ al sufletului trist,/ unde mugurii abia plesniți/ acoperă goliciunea/ tristei primăveri/ desenate-n contur de șotron/ dă acum anotimpului/ nesfârșitul ecou/ al eternității scufundate/ în teluricul iubesc” (Un gând spre nicăieri, Oradea, 30 iunie 2009). Așadar, nesfârșitul
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
zbor aripa îngheață desprinsă de fire uitând să definească libertatea o trăiește lanț de colivii împlinești apoi taci nefiresc într-un zâmbet crispat sau rămâne fuga prin timp limita sacră sau frontiera unghiului absurd deschis permis de Domnul acel bilet aninat de tâmpla legilor pure și dacă în cântecul tău cuvintele își pierd limitele în fiecare literă crește fragmentul - ecou al cerului răsari în tăcere mut de frumusețea ochiului de apă adâncă strălucire înaltă răscolire regăsire la capătul-început de drum sub
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
fiindcă condițiile minei erau asemănătoare cu cele de acolo. Acești trimiși nu prea le conveneau noile condiții, și în cele mai multe cazuri plecau de unde veniseră când le expirau detașările. Dar s-a început și reîntoarcerea localnicilor care lucraseră la minele din Anina și Cozla, Lupac și Secu, sau fuseseră angajați la diverse tuneluri și hidrocentrale ce se construiau pe atunci. Am cunoscut foarte mulți care au lucrat la hidrocentrala de la Bicaz, și la tunelul de la Salva-Vișeu. Unul dintre primii maiștri cunoscuți la
1967, MOLDOVA NOUĂ; PRIMII COLEGI, PRIMII PRIETENI. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363153_a_364482]
-
la hidrocentrala de la Bicaz, și la tunelul de la Salva-Vișeu. Unul dintre primii maiștri cunoscuți la mina Suvarov a fost Gheorghe CARACOANCEA din Coronini, trecut prin minele grele de cărbune ale Aninei și Cozlei. Dumnealui a făcut școala de maiștri la Anina între anii 1958-1961, cum am aflat de la domnul Nelu MARTINOVICI, care a urmat cursurile școlii de ucenici tot la Anina între anii 1959-1962. Nea Gheorghe CARACOANCEA, zis a lui Pârvu, a fost detașat de la mina Cozla la Moldova Nouă, pentru
1967, MOLDOVA NOUĂ; PRIMII COLEGI, PRIMII PRIETENI. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363153_a_364482]
-
CARACOANCEA din Coronini, trecut prin minele grele de cărbune ale Aninei și Cozlei. Dumnealui a făcut școala de maiștri la Anina între anii 1958-1961, cum am aflat de la domnul Nelu MARTINOVICI, care a urmat cursurile școlii de ucenici tot la Anina între anii 1959-1962. Nea Gheorghe CARACOANCEA, zis a lui Pârvu, a fost detașat de la mina Cozla la Moldova Nouă, pentru a se începe exploatarea minereurilor complexe ale minei Suvarov. Pentru mine ca și pentru alți mineri veniți la noua mină
1967, MOLDOVA NOUĂ; PRIMII COLEGI, PRIMII PRIETENI. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363153_a_364482]
-
copile. Tu să-mi zidești narcise, pe ape găsească-și crini galbeni, surori, când fi-va serbarea deschisă, izvoare lucească în ochii de om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră, semne de întrebare încovoiate ca trăirile noastre ostenite. Doar punctele susțin bătaia suflului de durere îngropat în privirile celor rămași. Păduri
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
plină. PLOAIA PLÂNGE E tristă toamna, tremură, suspină, Că cerul ei este din nou pustiu Și-n miezul zilei s-a făcut târziu Și nu mai e nici soare, nici lumină. Aduce iar furtună vântul viu, În suflete tristețea se anină Și-n inima de doruri mult prea plină Sunt lacrimi sau e ploaia ? Nu mai știu. Aud cum plânge toamna prin păduri Și lacrimile i le-aud cum cad, Te-nvață ploaia liniștea s-o-nduri, Când trecem pe sub tei
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
făptuirile mele ziaristice, într-un asemenea mod în care cuvântul e fără puterea de a o spune. Artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate, o suferință, o tristețe... Cine, de pildă, poate fi în sufletul actorului Alexandru
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
sorbi din tinerețe Că dintr-o apă neînceputa de izvor Și chipul tău să facă fete, fete, Când te privesc cu neostoitul dor. De-as mai putea să fiu o creangă verde, Iar tu boboc pe ram să mi te-anini, Sub frunze să ne-acundem de vecini Și-apoi să ne iubim cu tinereasca sete. De aș putea să fiu pe ceruri soare, Deasupra ta cu foame să cobor, Să te ațin pe drumul spre izvor Și să te culc flamand
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
alocuri cu noi cusături din firul de borangic al propriului glas, propriului gând, propriilor iubiri, neiubiri, dureri, alinări, nemângâieri, veselii, întristări, faime, căderi, ridicări, prietenii, singurătăți, laude, nedreptăți... Artista Maria Șalaru nu a schimbat cântecul popular, doar i-a mai aninat câteodată de strofă și de liră câte o busolă cu acul arătând către suflet. La unele dintre cântecele acestea a lucrat mai mult, la altele a păstrat cât mai substanțial sau în întregime, parfumul și catifeaua susurului fântâniței din care
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]