288 matches
-
reproducerea. Astfel, sexul oral și anal pot fi acceptate deoarece pl]cerea în cadrul c]s]toriei poate fi considerat] un scop legitim al sexului. 3) Critică poziției creștine De obicei, aceste obiecții sunt criticate din cauza presupozițiilor lor implicite: o concepție anistoric] asupra naturii umane, o percepție limitat] și imobil] asupra locului adecvat al sexului în aceast] natur]; o concepție specializat] asupra singurei forme de familie acceptabile și o percepție îngust] asupra funcției activit]ții sexuale umane. Cei care emit judec]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt însoțite de dragoste și intimitate. De ce ar fi sexul diferit? Dac] se pretinde c] sexul este diferit pentru c] este în mod necesar și profund conectat la personalitatea uman], r]mân totuși întrebări: este aceast] leg]tur] un fapt anistoric? Oare nu este posibil ca pl]cerea, f]r] dragoste și intimitate, s] serveasc] pentru mulți oameni drept scop legitim al sexului? Este importantă sexului pentru integritatea existenței un fapt biologic sau numai un construct social al anumitor subgrupuri din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-o activitate heterosexual] consensual] neexploatativ]. Din aceast] perspectiv] radical], b]rbatul este incapabil de la natur] s] fie altfel decât opresiv și exploatator. Abordarea separatist] pare deficitar], deoarece, desi începe cu o def]imare general] a ideii unei naturi umane anistorice, se încheie bazându-se chiar pe o asemenea noțiune. Ciritici mai generale ale feminismului se concentreaz] asupra concepției sale de „liber consimt]mânt” și asupra invoc]rii falsei conștiințe. Luat] întocmai, unele feministe sugereaz] c], practic, toate femeile sunt incapabile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
semnificativ asupra teoriilor și practicii internaționale. O altă contribuție a feminismului perspectival este chestionarea metaforei starea de natură din teoria politică clasică și contestarea implicațiilor profunde și numeroase pe care aceasta le-a avut asupra teoriilor internaționale. În acea etapă anistorică, originară, imaginată de teoreticieni politici clasici precum Hobbes, Locke, Rousseau, oamenii își erau reciproc dușmani în lupta pentru resurse și supraviețuire, fiindu și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
paleolitice, boșimanii din Kalahari, cele care, în loc să descrie starea umanității de dinainte de apariția complexității, sunt, în realitate, produsul istoric al unor puternice forțe instituționalizate. Astfel că, ignorând istoria populațiilor actuale de vânători și culegători, riscăm să idealizăm, să portretizăm ca anistorică, sau să folosim imprudent, ca sursă de inspirație, societăți vânătorești (sau devenite vânătorești) din medii extreme, care au ajuns acolo prin presiunea altor populații, în decursul unei istorii lungi, punctată de reculuri, acumulări gradate sau reveniri ciclice la economia de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
rezumatelor. Atunci redescoperi bogății nebănuite, la Radin, Devereux, Bateson, Leiris și la mulți alții. Îți dai seama astfel că Boas și Lowie nu gândeau deloc că tradiția dictează un comportament stereotip; că Durkheim, ale cărui teorii sunt adesea prezentate ca anistorice, considera istoria și sociologia drept două puncte de vedere diferite asupra aceleiași realități. Pentru un antropolog, lectura joacă un rol fundamental în învățarea unei culturi profesionale formate dintr-un ansamblu de cunoștințe, de dispoziții cu dimensiune etică, de valori, principii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sub forma sa canonică, dar nu a încetat să-și exercite influența. Dacă numeroase demersuri sunt considerate astăzi drept poststructuraliste, acest lucru nu se întâmplă pentru că ele resping noțiunile de coduri, codificare, simbolică, ci mai degrabă pentru că resping o viziune anistorică, lacunele criticii surselor și/sau o filosofie mentalistă (cercetarea faimoaselor "incinte mentale" ale lui Claude Lévi-Strauss). Antropologia interpretativă (numită uneori hermeneutică) continuă și ea să exercite o puternică influență, dar ea s-a și dizolvat într-o postură antipozitivistă, care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
special trimiterile frecvente ale autorului la interpretarea lui Eliade privind ,,eterna reîntoarcere" ,,abolirea timpului" și ,,repetarea gesturilor paradigmatice". Una dintre aceste trimiteri este la creația noului an, fapt care are legătură directă cu mitul cosmogonic. Acest mit este ,,un regim anistoric de memorie colectivă" (Mirel Bănică). Prin el transmitem și astăzi tradiția. Până la urmă, scrie Eliade, mitul tare, viu, este cel care ne explică modul cum a ajuns omul ființă culturală, muritoare și sexuală. Sunt luate în seamă semnificațiile unor ,,noțiuni
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unor ,,noțiuni operaționale" ale mitului, cum ar fi cele precosmogonice, teogonice și de antropologie. Pe această linie poate fi asumată și dezvoltată inclusiv distincția lui Eliade între ,,mituri de origine" și ,,mituri cosmogonice". O analiză a transmiterii Tradiției prin cadrele anistorice ale mitului cosmogonic ar putea lua în calcul și stadiile/motivele mitului cosmogonic românesc. Lucia Afloroaei propune patru stadii ale desfășurării acestui scenariu mitic: a) stadiul precosmogonic, simplu sau originar, mai precis stadiul a ,,ceva ce a fost înainte de orice
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu exclude Însă munca pentru oricine vrea să câștige mai mulți bani (Rifkin, 1996). Ideea filiației este aici subînțeleasă: părinții noștri au muncit destul și pentru noi. I s-a reproșat lui John Rawls că presupune natura umană a fi anistorică, În timp ce lui Rifkin i s-a obiectat că nu ține seama deloc de faptul că munca este un factor de autosusținere a individului, de dezvoltare personală și, implicit, de integrare socială. Într-o lume de asistați sociali, solidaritatea Înțeleasă În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
uzanțelor sale, a normelor și modurilor sale de gândire, fapt ce implică devalorizarea celor aparținând altor grupuri (etnocentrism În sens antropologic). Ipoteza dorinței de homofiliație fizică poate deveni totuși obiectul a două interpretări distincte și incompatibile: 1) o interpretare antropologică anistorică, aceasta constând În Înscrierea dorinței de homofiliație În natura umană, indiferent cum o definim, sau În punerea ei pe seama unei nevoi ipotetice de identitate primordială; 2) o interpretare istorică și culturală care presupune că această dorință vine să Înlocuiască În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faimoasa sa carte Amurgul Occidentului, unde face o analiză morfologică a civilizațiilor, văzute ca entități organice care evoluează de la cultură la civilizație după un șablon sezonier. Spengler atribuie un sens vieții și umanității, însă face odeosebire între popoare "istorice" și "anistorice", adică între popoare care au un destin istoric ca parte a unei culturi superioare și popoare cu o soartă pur vegetativă. În opera sa, el a renunțat la ideea de progres, după ororile Marelui Război, dar a înlocuit-o cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conceptelor de stratificare sau împărțire socială, clivajele au făcut obiectul unei analize din partea lui Rae și Taylor care excludea orice legătură cu realitatea conflictului. Mica lucrare a acestor doi autori, influențată de democratic theory în versiunea ei raționalistă, abstractă și anistorică, se înscrie într-un univers intelectual diferit de cel al teoriei lui Lipset și Rokkan. Cu toate acestea, mulți autori o citează cu sfințenie pe de o parte, iar pe de altă parte susțin paradigma celor patru clivaje fundamentale. Ne
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pe baza analizei istorice și rigorii conceptuale, în comparație cu alte culturi, vecine (și de regulă ignorate) ori depărtate (și de regulă imitate). Așa cum vorbim noi de românitate, alții vorbesc de germanitate, hispanitate, iudaitate etc., atribuind unui macrogrup etno-național-lingvistic-confesional o esență colectivă anistorică, chiar metafizică. Astfel, individul și natura umană devin categorii secundare, neglijabile ori pernicioase, pe când identitatea colectivă, idiosincratică și imuabilă a macrogrupului devine singura realitate umană definitorie. Insul, pe de o parte (nivelul micro al existenței), și omenirea, pe de altă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
este de părere că metafora literară nu este o legătură verbală, ci o tranzacție între contexte, o analogie între obiecte. 28. Vezi Milman Parry, The Traditional Metaphor in Homer, în Classical Philology, XXVIII (1933), pp. 30-43. Parry arată că, procedând anistoric, Aristotel a considerat metaforele lui Homer identice cu acelea ale poeților ulteriori; autorul compară "metaforele fixe" ale lui Homer cu acelea ale poeților care au scris în limba engleză veche și (pe o scară ceva mai limitată) cu acelea ale
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de expresie, a legilor ființei și Universului; legi, principii simple și tiranice care modelează; iată, geniul uman, afirmă Nietzsche, și Îl desparte În cele două „firi”, dar și În două „metode” esențiale, contrapunctice și armonice, de activare, ale spiritului uman, anistoric și neliniștit! 6 Între ’79 și ’81 am trăit În R.F.G., la prietena mea Barbara Schander, șefa oficiului Internationes, o instituție guvernamentală comparabilă cu British Council, ce se ocupă cu organizarea sejururilor scriitorilor și a oamenilor de cultură care vin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au avut uriașa putere de a „suporta” și „contempla” ființa, destinul ei și universul fizic, material, social și istoric În care ea apare și se mișcă. În opera lor nu se reflectă doar „timpul lor”, ci Întreg timpul istoric și anistoric, acel timp creat de om și de civilizația sa. Și-apoi, și „aceștia” - exemplele pot fi și altele, nu multe! -, dacă nu „pălesc”, oricum, sunt cumva umbriți de creatorii de „tip zero”, cum Îi numeam Încă din tinerețe, piscuri semi-zeiești
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
absența capodoperelor”, dar aceasta duce la o altă discuție, unde nu lipsesc argumente pro și contra. Să nu uităm că și sinuciderea - măcar În unele dintre formele ei, În istoria recentă europeană - e o „față” a libertății: nu numai pentru anistorica, eterna categorie a acelora pentru care viața, existența socială, este o povară disproporționată, insuportabilă, „dezamăgirea” față de idealurile În care au crezut „odată” - uriașă, dar și un „fel” de a scăpa de propriul trup, când el Îți devine „temniță” și instrument
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii" îi servește cartea Ioanei Bot, Eminescu poet național român, apărută în 2001, în care autoarea insistă în ideea că "un Eminescu paradigmatic și anistoric neschimbător și pururi exemplar pentru toată suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant", "ilizibil" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfera socială, legitățile - dacă există - au un caracter temporal, prozivoriu, fiind supuse unor necontenite reconfigurări. Contrastul dintre obiectivitatea lumii naturale și intersubiectivitatea lumii vieții (Lebenswelt) este surprinsă în distincția prelucrată de T. Rotariu (2013, pp. 49-50) între "științe ale fenomenelor anistorice", capabile să extragă legități cu valabile "totdeauna" (quod semper), "pretudindeni" (quod ubique) și "pentru oricine" (quod ad omnibus) și "științe ale fenomenelor istorice" care stabilesc regularități cu valabilitate provizorie temporal, relative local și particulare social. Diferența majoră dintre științele fenomenelor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
capabile să extragă legități cu valabile "totdeauna" (quod semper), "pretudindeni" (quod ubique) și "pentru oricine" (quod ad omnibus) și "științe ale fenomenelor istorice" care stabilesc regularități cu valabilitate provizorie temporal, relative local și particulare social. Diferența majoră dintre științele fenomenelor anistorice și cele ale fenomenelor istorice rezidă în faptul că primele derivă legități pe baza studierii "faptelor de repetiție", în timp ce cele din urmă stabilesc regularități studiind "faptele de succesiune" (Xenopol, 1997) [1908]. Mai presus de toate, diferențiatorul decisiv îl reprezintă limbajul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
auspicii s-a precipitat fondul etnic românesc, a cărui specificitate a dat-o reticența categorică de a se lăsa "târâtă în istorie" (p. 230). Într-o mie de ani de supraviețuire în paralelul istoriei, instinctul de supraviețuire manifestat prin retragerea anistorică în sine s-a perfecționat sub forma unui complex pe care Blaga îl numește "boicot al istoriei". Acest complex încuibat în miezul tare al inconștientul românismului este rațiunea pentru care românii nu au fost capabili să facă istorie mare prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii - refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Pelerinajul este un fenomen străvechi și ubicuu, abundent atestat de monumentele și documentele istoriei, precum și sugerat de urmele, oricât de enigmatice și vagi, ale preistoriei. Tocmai de aceea, este considerat de mulți o constantă a condiției umane. Bibliografia acestei abordări anistorice/ transistorice este vastă și variată, aflându-se într-un permanent dialog cu abordarea complementară și adesea polemică, cea istorică, preocupată de schimbare și eterogenitate, de cauzalități și contexte. Un asemenea dialog urmează, inevitabil, tribulațiile metafizice, ideologice, politice și epistemologice ale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]