715 matches
-
diferențiate și recunoscute social. Teofrast, elev al lui Aristotel (Adlington, 1925Ă, este primul autor care face, în secolul al IV-lea Î.Ch., o descriere sistematică a 30 de tipuri personologice într-o manieră diferită decât a altor descrieri ale anormalității tipologice. Sunt surprinse cu finețe manifestările comportamentale deviante, relevându-se caracterul lor imoral, precum și trăirile afective și atributele relațional-adaptative corespondente. Tablourile caracteriale prezentate, deși asociază trăsături și simptome psihopatologice, au o deosebită acuratețe și prin reliefarea rolului adaptativ sau maladaptativ
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și funcționarea normală a persoanei, iar pe de altă parte, că simptomatologia de tipul celei întâlnite în tulburările de personalitate se întâlnește frecvent în viața obișnuită, dar mai puțin exprimată. E subliniată insistent ideea că universul dimensional al normalității și anormalității pare a fi, până la un naumit punct, același. Cele mai importante direcții sunt: • Modelul celor cinci mari factori (Five Factor Model - FFMĂ. Geneza acestuia și principalele caracteristici au fost prezentate, iar detaliile care vizează aplicarea la tulburările de personalitate vor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
înțelegere a prognosticului. De asemenea, se depășește dilema ce apare în cazul prezenței la o persoană cu tulburări de personalitate a trăsăturilor din mai multe categorii, cea a cazurilor neclarificate într-un sistem și cea a tranzițiilor între normalitate și anormalitate. De-a lungul timpului, dinamica particularităților persoanei poate fi și ea mai bine înțeleasă. De asemenea, e ușurată colaborarea cu psihologii, psihoterapeuții și ansamblul persoanelor angajate în proiecte de sănătate mintală. Evaluările experților indică faptul că un diagnostic dimensional al
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
configurează un rezultat dimensional. Chestionarele sunt elaborate și în funcție de orientarea teoretică a autorilor lor, de felul în care aceștia concep tulburările de personalitate, de accentul pe care îl pun pe temperament sau pe caracter, pe comportamentul dissocial maladaptativ, pe patologie, anormalitate sau normalitate. Nu există și nu poate fi conceput un chestionar exhaustiv, complet și infailibil. Aplicarea oricărui chestionar oferă rezultate proprii, care aproximează într-un fel anume realitatea. De obicei, reaplicarea aceluiași chestionar aceluiași pacient de către aceeași persoană, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
bio-psihologic: SIEVER și DAVIS (1991Ă. Autorii propun un model dimensional bazat pe domeniile centrale ale organizării cognitiv-perceptuale, reglării afectelor, controlului impulsurilor și modulării anxietății. Fiecare dimensiune ar avea corelații biologice și se întinde pe un continuum, de la normalitate la patologic. Anormalitățile extreme a mai multor dimensiuni se pot combina și manifesta pe Axa I. Combinarea unor forme de patologie, medii dar persistente, ar prezenta profilul tulburărilor de pe Axa II. Astfel, co-ocurența s-ar explica, în toate sensurile, pe axe și între
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate antisocială și psihopatia după CLECKLEY Domeniul de caracterizare al persoanei psihopate și subtipuri de psihopatie Comportamentul dissocial și psihopatia în perspectivă dimensională Aspecte etiopatogenetice în dezbaterile actuale privitoare la psihopatie 1. Perspectiva istorică Toate culturile au recunoscut și identificat anormalitatea unor oameni caracterizați prin criminalitate realizată cu sânge rece sau comportament dissocial malign persistent. Treptat astfel de cazuri au devenit probleme judiciare ale detenției sau din secolul al XIX-lea și probleme ale psihiatriei. Primele comentarii în domeniu au remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul și escrocul, antisocialul și certărețul. Punctul de vedere opus e cel a lui SCHNEIDER (citat de MILLON și colab., 1998Ă care consideră personalitatea psihopată ca variantă extremă a anormalității persoanei care, din această cauză, suferă și îi face și pe alții să sufere. Deși comportamentul delictual și criminal e frecvent în multe cazuri, el nu reprezintă o regulă. Prin ele însele, personalitățile psihopate nu ar fi boli psihice dar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în același timp pe două sau mai multe planuri. Într-un plan el e fidel prietenului, în altul se aliază cu dușmanul și îl trădează. Ambiguitatea și duplicitatea în roluri nu e de la început și prin sine un semn de anormalitate, societatea putând-o cultiva, ca de exemplu în meseria de spion. Dar duplicitatea și neautenticitatea pot fi și marca unei dizarmonii și inconsistențe a identității persoanei, a sinelui („self”-uluiă congruentă cu tulburările de personalitate. Este unul din sensurile expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
latenței universale a geniului o reprezintă în chip exemplar J. Segond prin cartea Le probleme du genie. Autorul, un mediocru și asiduu colecționar de anomalii din biografiile celebre, nu observă că normalitatea, pe care o susține, se contrazice flagrant cu anormalitatea, pe care o relevă în viața unor oameni de geniu. Asemenea încercări de lămurire, pe lângă faptul că nu explică nimic, izbutesc în plus să discrediteze știința în numele căreia sunt debitate. Universalitatea genialității, în contradicție cu explicația patologică, e o idee din ce în ce mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu numele de normal al vieții, ceea ce din punct de vedere creștin nu este exact, atunci atât geniul cât și sfântul ne apar în dimensiuni spirituale anormale. Nici un om cu mintea sănătoasă însă nu va fi ispitit să creadă că anormalitatea geniului sau a sfântului înseamnă ceva sub nivelul comun. Ele sunt, dimpotrivă, mărimi peste măsură ale neamului omenesc. S-ar putea obiecta totuși că și monstruozitatea e un fenomen anormal, precum într-adevăr este. Dar monstruozitatea nu e totuna nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Poantă, Modalități, 119-120; Cristea, Un an, 211-213; Barbu, O ist., 423; Piru, Poezia, I, 359, II, 427-431; Iorgulescu, Al doilea rond, 296-299; Dana Dumitriu, Confesiunea ca revanșă, RL, 1979, 2; Valentin Tașcu, „Noaptea definitivă”, F, 1979, 2; Mircea Popa, Cazuistica anormalității, TR, 1979, 18; Paul Dugneanu, Substanță lirică și expresie, LCF, 1979, 36; Alboiu, Un poet, 57-59; Cristea, Faptul, 283-287; Lit. rom. cont., I, 709-710; Cosma, Romanul, I, 247; Popa, Ist. lit., II, 484. L.P.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
continuu supusă presiunii din afară de a-și schimba fondul pentru a fi în spiritul noului cadru instituțional. Spațiul public românesc este dominat de elite ale căror interese și opțiuni culturale, politice și de civilizație sunt îndreptate către afară. Iorga remarcă anormalitatea spațiului public de la noi și constată că 80% dintre români nu cunosc România: ,,Românul care se interesează intens de afacerea Dreyfus și care o cunoaște ca un francez, specialist în politica africană, omul care urmărește cu interes ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
medii socio-culturale și mai ales spiritualitatea. Exegezele de teoria și sociologia culturii înregistrează dispute aprinse în jurul conceptului de masificare a culturii condensate în ceea ce o penibilă metaforă numea “conserve culturale”. Marea suferință existențială este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm, Adorno, Riesmann, teologi ca sf. Augustin sau sf. Ioan Gură de Aur ca și toți Sfinții Părinți, de altfel, asociau acest fenomen de depersonalizare și înstrăinare anomică, cu cel al consumerismului, al hedonismului, etc.
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
revenire după odihnă; electrofiziologic printr-un răspuns decremențial la stimularea repetitivă și printr-un aspect caracteristic la electromiografia monofibră musculară; farmacologic prin îmbunătățirea transmisiei neuromusculare și ameliorarea simptomelor la administrarea de medicamente anti-colinesterazice;din punct de vedere anatomopatologic asocierea de anormalități la nivelul timusului (anormalități de tipul hiperplaziei, neoplaziei sau involuției timice) cu modificări la nivelul plăcii neuromusculare (scăderea numărului sau alterarea structurii receptorilor postsinaptici acetilcolinesterazici - AChR);din punct de vedere imunologic prin prezența de anticorpi circulanți anti AChR și prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
printr-un răspuns decremențial la stimularea repetitivă și printr-un aspect caracteristic la electromiografia monofibră musculară; farmacologic prin îmbunătățirea transmisiei neuromusculare și ameliorarea simptomelor la administrarea de medicamente anti-colinesterazice;din punct de vedere anatomopatologic asocierea de anormalități la nivelul timusului (anormalități de tipul hiperplaziei, neoplaziei sau involuției timice) cu modificări la nivelul plăcii neuromusculare (scăderea numărului sau alterarea structurii receptorilor postsinaptici acetilcolinesterazici - AChR);din punct de vedere imunologic prin prezența de anticorpi circulanți anti AChR și prin distrucția mediată de complement
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
o rază de qi emis spre un pacient, modelele câmpului de energie al pacientului devin identice celor ale vindecătorului. Cu alte cuvinte, vindecătorul își „conectează”, practic, energia la sistemul pacientului și, făcând acest lucru, orice dezechilibre, devieri, deficiențe și alte anormalități la nivelul modelelor energetice ale pacientului sunt corectate imediat. Acest lucru are sens din punct de vedere științific, deoarece în fizică este bine cunoscut faptul că un câmp energetic puternic predomină întotdeauna asupra unui câmp energetic mai slab, impunându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
medicale cu etica și religia este o dominantă esențială în acest context al interdisciplinarității, dar insuficient explorată în domeniul medicinii. CAPITOLUL II DIMENSIUNEA BIO-PSIHO-SOCIALĂ A STĂRII DE BOALĂ În medicină, în general se cere precizat ce se înțelege prin normalitate, anormalitate și boală. Problematica relației normalitate-anormalitate este mai apropiată de abordările statistice, normelor, regulilor și legilor, în timp ce problematica “bolii” este mai legată de cazuistică. Normalitatea și anormalitatea sunt concepte mai largi decât cele de sănătate și boală. 2.1. Reprezentarea socială
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
DE BOALĂ În medicină, în general se cere precizat ce se înțelege prin normalitate, anormalitate și boală. Problematica relației normalitate-anormalitate este mai apropiată de abordările statistice, normelor, regulilor și legilor, în timp ce problematica “bolii” este mai legată de cazuistică. Normalitatea și anormalitatea sunt concepte mai largi decât cele de sănătate și boală. 2.1. Reprezentarea socială și culturală a sănătății și bolii Conceptul de sănătate se referă la menținerea echilibrului structural al individului (în plan corporal biologic și psihic conștient) atât din
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
psihologice. În acest sens prezentăm clasificarea și descrierea pe care K. Leonhard a făcut-o personalităților accentuate. K. Leonhard diferențiază între însușirile „firii” omenești care duc la simple variații ale individualității de cele propriu-zis accentuate ca manifestare a tendințelor spre anormalitate. Personalitățile anormale prezintă dificultăți în adaptare la cerințele vieții în lipsa unor împrejurări exterioare favorabile. Personalitățile accentuate prezintă interes pentru clinicianul de orice specialitate, deoarece prezintă dificultăți în adaptarea la boală, ridică obstacole în interacțiunea medic-pacient și în calea tratamentului, favorizează
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
s-ar defini atunci anormalul? La modul simplist ar fi o abatere de la ceea ce Înțelegem ca fiind normal, atât la nivel de individ cât și la nivel de colectivitate. A nu se uita aici că legea entropiei face ca orice anormalitate să tindă spre o normalitate intrinsecă, care până la urmă Înseamnă o suplinire a deficienței pe alte planuri, sau o adaptare la situație antrenând alte structuri compensatorii. Astfel o deficiență senzorială se compensează până la un punct prin acuitatea altor simțuri (deficienții
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
timp prin avansul mecanismelor sănătoase ale economiei de piață și prin creșterea capacității reglementative a statului. Paradigma dublei tendințe structurale deschide perspective distincte în plan explicativ și acțional. Multe fenomene negative, evidente în experiența colectivității, nu mai apar ca „accidente”, „anormalități” inexplicabile, ci ca manifestări ale unei tendințe structurante. Sărăcirea nu apare doar în calitate de cost inevitabil al tranziției, ci, în mare măsură, ca produs al mecanismelor de jefuire din economie. „Corupția”, „evaziunea fiscală”, „speculația economică la limita criminalității și dincolo de ea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tendința de a se asimila omul normal individului perfect sănătos, individ care, la drept vorbind, nu există"2. De unde și aspectele particulare ale normalității, cum ar fi normalitatea comportamentală. După ce admit că aceasta este și mai dificil de definit decât anormalitatea, autorii 3 oferă o listă de caracteristici care indică sănătatea emoțională: • perceperea adecvată a realității; • aptitudinea de a exercita un control voluntar asupra comportamentului; • autostima și acceptarea propriei persoane; • aptitudinea de a crea relații pline de afecțiune; • productivitatea. Psihologia specială
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
al unui grup social sau al unei instituții în a induce la membrii săi practicile (ideile, valorile) pe care le dorește depinde, după Skinner, în exclusivitate de configurația de condiționări, de reîntăriri pe care o oferă. Vidul axiologic, anomia și anormalitatea s-ar explica prin absența sau slaba operativitate a reîntăririlor: dacă oamenii nu lucrează îndeajuns nu este din cauză că sunt leneși sau că le-a scăzut simțul moral, ci pentru că bunăstarea la care au ajuns face reîntăririle (stimulările) economice mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
se confundă uneori. Timpul funcțional nu este însă un timp investit, ci unul pierdut, căci provoacă disfuncții comportamentale. Adevăratul investitor de timp nu este deținutul și nici personalul supraveghetor, ci societatea, care îl consideră un timp al siguranței, al izolării anormalității. Pentru deținuți, acest timp este o plată pentru nechibzuință, pentru prostia de a nu-și fi planificat eficient acțiunile. Oricum, vorbim de un timp sustras normalității. Esența pușcăriei constă în gestionarea temporală a anormalității sancționate legal. Acest timp este utilizat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
un timp al siguranței, al izolării anormalității. Pentru deținuți, acest timp este o plată pentru nechibzuință, pentru prostia de a nu-și fi planificat eficient acțiunile. Oricum, vorbim de un timp sustras normalității. Esența pușcăriei constă în gestionarea temporală a anormalității sancționate legal. Acest timp este utilizat oficial, declarativ, pentru aducerea la normalitate a devianților condamnați, de aceea l-am și numit funcțional. Una dintre semnificațiile majore ale timpului petrecut în închisoare îl definește, în aceeași măsură, drept purtător și distrugător
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]