676 matches
-
trimitem cititorul la opusul a ceea ce se întâmplă în a doua parte. Identificăm trei procedee mai importante în crearea și gestionarea surprizei. Antagonismul. Și în acest caz, se respectă criteriul contrastului. Ceea ce se întâmplă în a doua parte se plasează antagonic primei părți. Ai găsit o comoară? În final, comoara se dovedește a fi falsă. Ai o zi plină de ghinioane? În final, ghinionul se dovedește a fi noroc. Deși procedeul pare simplu și lesne de realizat, trebuie să fim conștienți
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
îndrepți spre casă zâmbind fericit și, în drum, cumperi un buchet de flori, spre surpriza mamei, care le primește emoționată, speriată, neînțelegând ce se întâmplă. Ziua ei era abia luna următoare. Narațiunea circulară. Este o variantă a povestirii de tip antagonic. În acest caz, oglindirea antagonică este și mai evidentă: ceea ce acuzi (judeci) la alții pățești chiar tu. De pildă, un taximetrist aude prin stație că un coleg a fost păcălit de un client, care nu i-a plătit cursa. Șoferul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și, în drum, cumperi un buchet de flori, spre surpriza mamei, care le primește emoționată, speriată, neînțelegând ce se întâmplă. Ziua ei era abia luna următoare. Narațiunea circulară. Este o variantă a povestirii de tip antagonic. În acest caz, oglindirea antagonică este și mai evidentă: ceea ce acuzi (judeci) la alții pățești chiar tu. De pildă, un taximetrist aude prin stație că un coleg a fost păcălit de un client, care nu i-a plătit cursa. Șoferul își vede mai departe de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
întâi). Relația problematică a eului cu ceilalți (părinți, prieteni, iubit), cu lumea („realitatea” de ordin ontologic, istoric, social), cu sine constituie tema nuvelelor, dar și a întregii creații a autoarei. Se confruntă, în acest volum, ca și în următoarele, „perechi” antagonice de lumi: lumea copilăriei și a adolescenței cu lumea maturității, realitatea interioară cu realitatea exterioară, „lumea veche”, de dinainte de război, cu lumea nouă (a „omului nou”). Se configurează un model, ideal și iluzoriu, al autenticității, recuperabil doar prin intermediul memoriei sau
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
pământul.” Procedeul acumulării de percepții, jocul subtil interioritate-exterioritate va rămâne constant. Se va schimba numai orientarea proiecției: în adolescență - neliniștea descoperirii carnalului; în perioada proletcultistă - neliniștea descoperirii morții impuse prin război și a tensiunilor sociale într-un univers văzut violent antagonic; la maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate într-o lume dorită obiectivă, însă de fiecare dată subiectivizată ca prin blestem, și prin aceasta labilă și de
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
s-a sperat, pe care o crezusem definitiv pierdută. Cel care plânge este Întotdeauna singur. Chiar dacă, În unele ocazii, se plânge În colectiv, fiecare individ plânge pentru sine și În felul său. În mod obișnuit, plânsul este pus În raport antagonic cu râsul, ceea ce pare să corespundă În plan formal, dar ca semnificație psihomorală ele sunt diferite. Plânsul este expresia durerii, a suferinței care se revarsă În exterior, având prin aceasta semnificația unei descărcări catharice a unei dureri sau suferințe. Nuanțele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dublul persoanei ne apare ca un similis-ego simbolic, care completează persoana, Eul principal al acesteia, În scopul sublinierii caracteristicilor sale. De fapt, dubletele sunt imaginea persoanei prezentificată În alte două imagini ale acesteia, cu semnificație și rol complementar și niciodată antagonice. Dubletele sunt „imaginea disecată” psihologic și moral a persoanei unice, pe care le-am putea, eventual, compara cu anima/animus sau cu Ying/Yang. Vom analiza În continuare câteva asemenea cazuri. Dubletele la care vom face referire În continuare ilustrează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fost Învins. Eroismul este dăruire de sine și sacrificiu, un act moral prin care violența este sublimată În bravură. Eroul este simbolul viril, care se opune imaginii lașului. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre evitare și eroism? Sunt antagonice? Nu. Ele sunt complementare. Evitarea este atitudinea morală a Înțeleptului, pe când eroismul este atitudinea virilă a luptătorului pentru o cauză morală. Evitarea este interioară, pe când eroismul este exterior, demonstrativ până la histrionismul care impresionează. În concluzie, se poate spune că În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tânărul încercase să evadeze din lagărul totalitarismului trecând Dunărea înot, alături de femeia care îl iubea, evreica Estera, dar nu reușise decât să se reîntoarcă acasă, după ce femeia fusese împușcată. Scris în condițiile libertății depline de expresie, romanul numește clar termenii antagonici: în socialism, pe de o parte sacerdotul adevărului ființei sociale și sentimentale - Matei Popa, iar pe de altă parte urmăritorul securist, necruțător până când va fi el însuși amenințat de răsturnarea situației; în capitalism - noua pătură îmbogățită prin șantaj, crimă, ascunderea
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
de particularități umoristice, făcând treceri subtile de la glume inocente, duioase, la satirizări de personaje, exagerând, criticând și autoironizându-se. Un rol important în creionarea portretelor personajelor se identifică în situațiile comice create, fiecare dintre ele având semnificații primordiale. Pentru ca fuziunea principiilor antagonice să aibă loc, autorul folosește ironia, zeflemeaua, citate, expresii, vorbe de duh, și tratează într-o manieră comică situațiile dramatice apărute. Astfel, el oscilează între a reda opera pe un ton tragic sau într-o formă care să mușamalizeze posibilele
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
salută în engleză: Se pare c-o să plouă, nu? Își ridicară amândoi fețele spre cer. Și, ca răspuns, un strop de ploaie aterizează tocmai atunci pe fața lui Forrester. Foc și apă. Pământ și aer. Gândiți-vă la aceste elemente antagonice și încercați să le împăcați. Prăvăliți-le unele peste altele, dați-le brânci într-un tunel elicoidal, în întuneric, așteptându-vă să țâșnească înapoi ca un întreg ce poartă pecetea marii unități a lucrurilor, al cărui nume este Dumnezeu. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tribali ai Tabulei Smaragdina și discipoli ai lui Hermes Trismegistos, se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De exemplu, premolarul 1 maxilar dreapta este omolog cu premolarul 1 maxilar stânga. Dinții se constituie în hemiarcade simetrice prin dimensiunea și aranjamentul lor. Hemiarcadele de pe aceeași apofiză dento-alveolară formează arcadele dentare. Între cele două arcade, maxilară și mandibulară, funcțional antagonice, se stabilesc rapoarte precise care vor constitui și parametrii rapoartelor de contact statice și dinamice (ocluzale). Toți dinții umani se descriu cu aceiași termeni anatomo-topografici, cu toate că există o mare diversitate în structurarea individuală a detaliilor morfologice corono-radiculare, de arcadă și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
adăugă zâmbind, se face propagandă pacifistă. Zevedei, bunăoară, habar n-are de cod, dar e convins că e vorba de mesagii religioase care anunță Pacea universală. Căci trudindu-se să înțeleagă, cum spune el, unitatea fundamentală a celor două faze antagonice din viața lui - 15 ani de activitate politică și 15 ani de meditație în pușcărie - a ajuns la concluzia că numai o împăcare universală, adică Pacea mondială, poate salva omenirea de o catastrofă. De când i-au căzut pentru întîia oară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atins. Mă gândesc că de cealaltă parte a Europei și în alte țări de influență comunistă, a fost sau încă mai este steaua roșie, secera și ciocanul, adică ateismul și lupta de clasă, alte deziderate, alte ideologii, asemănătoare dar și antagonice cu cele ale revoluției franceze. Oricum, ideologiile au condus, manipulat, servit sau masacrat mase enorme de oameni. Oare pentru binele oamenilor nu-i mai bună învățătura Evangheliei și libertatea adusă de Cristos? Oare în locul lui Robespierre, a lui Marx, Lenin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru societățile de televiziune americane. Pentru a ajuta accesul la programul de televiziune s-a stabilit acceptarea relației de tie-break. Chiar dacă teoriile sociale din secolul al XVIII-lea rămân discutabile, structura sportivă a societății pornește de la cooperare, de la forțe sociale antagonice și transformă prin intermediul sportului, conflictul, într-o formă de joc imediat, cu rezolvare în succes sau insucces. Chestiunea comerțului modern poate explica, în ce măsură instituția sportivă internațională exclude sau nu diferențele sexuale (în sensul acesta, succesul contemporan al jocului de rugby
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. Această formă unică intră în relație cu spațiul de joc și acela al corpului multiplu al colectivității spectatorilor. Cifra doi simbolizează dualismul, luptă, mișcare, progres, rivalitate, reciprocitate, opoziții, număr al reciprocității antagonice, al unirii contrariilor, coincidentia oppositorum, manifestă în sfera percepției (viață/moarte, spirit/materie), unirea contrariilor presupune o revelație. În arena stadionului se află două echipe, cu două culori alb/negru și doctrina artei sportive se desfășoară între materie și spirit
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
este tributară tipologiei. CAPITOLUL 7 PRINCIPIILE DE INSTRUIRE UTILIZATE ÎN METODICA EDUCAȚIEI FIZICE ȘCOLARE Dacă obiectul de studiu al unei științe este complex va fi mai greu accesibil observației, iar în abordarea și interpretarea lui apar divergențe, puncte de vedere antagonice. Această situație face evidentă necesitatea găsirii și formulării unor principii (fundamente de bază) cu o valoare metodologică generală și menirea de a orienta întreaga organizare, desfășurare și finalizare a procesului instructiveducativ. Principiile ajută la desfășurarea procesului de învățare, orientare, reglare
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
e funcția Spectacolului. A-l sili să se manifeste lângă tine, pe scenă într-un timp concentrat - și tu să scapi, să rămâi spectator, să ieși din Timp”. Se remarcă valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. De asemenea se accentuează valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. De asemenea se accentuează valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. În nuvela La țigănci, accesul în toposul grădinii are semnificația unei ieșiri din spațiul și timpul profan. Natura este percepută cu gravitate spirituală
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
După o vreme încercă să doarmă, dar somnul nu-l prindea. În pădurile lui de gânduri, apar două ipostaze, două reprezentări ale ”eului” său; o imagine a avântului spre înalt și o imagine a tendinței de coborâre în adânc, imagini antagonice dar de nedisociat una de cealaltă. Sufletul său era bântuit de neputința de a regăsi o bănuită viață veșnică în lumină. - Există o scânteie în noi, după existența fizică! Își zise el. Diverse religii văd în felurite feluri viața ”de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cel mai puternic, chiar atunci când s-a aflat în opoziție. Forța sa era dată de un suport social larg, oferit de grupuri sociale eterogene, cu motivații diferite. Tehnocrația a susținut această formațiune politică drept reacție negativă la politica exclusivistă și antagonică a partidelor istorice. Acestea nu atrăgeau tehnocrația din pricina opțiunii lor de a subordona specialiștii politicienilor din vechile partide, dar și a programului lor neclar față de sistemul statal în care tehnocrația ocupa poziții de autoritate. Muncitorii și țăranii, care intuiau faptul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Franța sufragiul universal, scrie el, ci pentru că avem atîtea jurnale avide de noutăți și extrem de răspîndite; astfel încît problema vinovăției lui Dreyfus, de pildă, a împărțit țara în două tabere sau, mai bine spus, în două categorii de public absolut antagonice"289. Marcel Proust, memorialist demn de încredere, povestește că unul dintre personajele sale, prințul de Guermantes, dorind să plătească o slujbă pentru Dreyfus, află că un alt catolic i-o luase înainte cu aceeași cerere. Iar acel partizan, acel dreyfusist
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
condiții de durabilitate? Răspunsuri: - ecosistemele naturale, părți ale acestora sunt însă supraex ploatate; - mica gospodărie rurală; - așezările rurale; - enclave de mici populații religioase (mănăstiri etc.); - sărăcia; - modele de producție și consum tradiționale, proprii populațiilor indigene. Jocul acestor categorii de factori antagonici dau conținut lumii de astăzi, iar rezultanta acțiunilor marchează locul pe care se situează societatea umană pe traiectoria ciclului de evoluție. Oricum, până la lansarea unui concept nou de evoluție a economiei, adaptat secolului XXI, conceptul de dezvoltare durabilă avizat de
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
autonom, deoarece este puțin sau deloc controlat voluntar, ne dirijează viața vegetativă și pe cea emoțională. La rândul său, este alcătuit din: sistemul simpatic (sau ortosimpatic) și sistemul parasimpatic. La început, fiziologii au crezut că sistemele simpatic și parasimpatic sunt antagonice (prefixul paraînsemnând „contra”, după modelul termenilor paratrăsnet sau parașută). Însă cercetările recente arată că ele sunt relativ independente și au un specific propriu. Sistemul parasimpatic se ocupă în principal de funcțiile vegetative (de exemplu, digestia: salivare, secreții gastro-intestinale etc.), în timp ce
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]