248 matches
-
prea ținem cont de litera ceea, care-i deosebește doar la nume, nu și la apucături. Și, de atunci avalanșa nu s-a mai oprit. Variante cutremurătoare și informații sfâșietoare au apărut în fiecare zi, după presupusa moarte a celebrului antiamerican, Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden. De cealaltă parte, președintele Barack Hussein Obama al II-lea, a câștigat capital electoral într-un mod amețitor. Mai precis 11 puncte procentuale, a câștigat în doar câteva secunde, președintele celei mai agresive
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi agenți de influență compromit, năclă... Reportera îmi prinde brațul, în felul apropiat al tinerelor: Aveți o poveste. Și ceva de spus. Grav. Tare-aș vrea să beneficiez de un interviu lung-lung. Să profit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că depășea cu siguranță limitele procedurilor diplomatice normale și era desigur neînțeleaptă, ea nu se compara în nici un caz cu amestecul sovietic din cadrul blocului socialist. Firește, votantul grec avea într-adevăr alternativa de a vota pur și simplu în favoarea partidelor antiamericane, respingînd astfel dolarii acestora. Statele Unite nu-și puteau impune dorințele prin mijloace militare: ele nu aveau o armată de ocupație, deși aveau o mare influență asupra politicii și armatei grecești. Au fost într-adevăr adoptate proceduri de votare diferite, iar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
copiii, de a face din fiicele noastre niște târfe, de a-i transforma pe băieții cuminți în fiare sălbatice care ne scuipă în față. E-un păcat, e-o rușine, e indecent și cu totul anti-american"166. Scandaloși, insolenți și "antiamericani" sunt și primii poeți beatnici Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Neal Cassady și William Burroughs. Căci aceștia recuză deja toate valorile Americii profunde. Ei născocesc și experimentează o adevărată "contra-cultură". Prin opera lor și prin viața lor sincopată, prin iubirile lor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nd opozi?ia �ntre individual ?i social (Gurvitch, 1950, 1955, 1962). Dar impresionantul edificiu teoretic ?i conceptual astfel elaborat [sub supravegherea fluctuant? (Lefebvre, 1959) a unui marxism ce preferă s? văd? spa?iul sociologic ocupat de un discurs socializant, antidurkheimian, antiamerican ?i cu capacit??i euristice �ndoielnice] nu va fi paradigmă care spera s? devin? ?i nici nu va orienta efectiv demersurile teoretice ?i metodologice ale cercet?torilor care �i vor acorda mai mult? reveren?? dec�ț credit (Gurvitch, 1958-1960). Dac
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
robot și trimisă să asasineze un lider terorist arab, fostul ei iubit. Ea își duce la îndeplinire această misiune, pentru ca apoi să se întoarcă împotriva Statelor Unite, desființînd cîțiva ticăloși americani într-un ciudat amestec de povești cu spioni anti-arabi și antiamericani. Un asemenea scenariu contradictoriu din punct de vedere ideologic dă glas unui sentiment popular de teamă, atît față de "străin", de "celălalt", cît și de răul perpetuat de propriul guvern, reacții ale unei imaginații paranoice care vede pretutindeni forțe ale răului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea. Astfel, afirmația „Umanitatea europeană este antiumană”, cu veleitate de reflecție asupra prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
declamațiile, care se lăuda de a-l fi supt pe Augustin la Milano, pe vremea cînd era Încă păgîn.” E vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț al unor percepții ancestrale cirumscrise de atîta vreme vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1998. Jean-Marie Gleize, A noir. Poésie et littéralité, Seuil, 1992. P. 180 și 167. Stanley Rosen, « Kojève à Paris. Chronique », in Cités no. 3/2000, Paris, PUF, p.206. Același Stanley Rosen constată că În anii 1960 doar francezii erau antiamericani: “În Germania și Italia, În mod frapant, am găsit o admirație foarte răspîndită pentru Satatele Unite”, art. cit., p. 201. Geert Lernout, « Postmodernism in France », in Hans Bertens, Douwe Fokkema (dir.), International postmodernism. Theory and literary practice, John Benjamin Publishing
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prima conferință mondială a societăților de criminologie, desfășurată la Paris în 2004, un text de Anne Wyvekens (loc. cit.), cu titlul What Works?, relatează că "la reuniunile pregătitoare pentru acest colocviu se aud izbucnind, în rândul cercetătorilor francezi, inevitabilele sarcasme antiamericane", la care și membrii Observatorului nostru au fost, de altfel, auditori consternați în timpul conferinței propriu-zise. Asta înseamnă ignorarea întregii capacități critice pe care această direcție de cercetare o permite și pentru care vom oferi în continuare un exemplu spectaculos. Pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
influență europeană” se va relansa, dacă și în ce măsură ea se va adăuga celorlalte. Despre „influența franceză”, mi se pare destul de clar, nu prea se mai poate vorbi, în ciuda ofensivei „francofone” - festivistă și ipocrită atunci când nu e pur și simplu deschis antiamericană. Pe de altă parte, cărțile de la care pornesc nu sunt obiectul exclusiv al intervențiilor mele; de multe ori, cărțile însele nu sunt prezentate în detaliu, ci mai degrabă „date”, considerate cunoscute; întotdeauna, centrul de greutate al paginilor mele este analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
parțial, pe baza lecturilor și observațiilor directe -, fiind preocupat de tensiunile și conflictele dintre culturile minoritare și cultura majoritară. Unii dintre cititorii săi americani, cum ar fi profesorul de culoare Kwame Anthony Appiah de la Harvard, îl consideră prea pesimist, chiar „antiamerican”, într-o scurtă recenzie din The New York Times („Give Me Liberty, or Something Else!”, 29 octombrie 2000). Nu e de mirare: stânga pseudoliberală a preluat cumva, schimbându-i conținutul, dar păstrându-i funcția, celebra formulă a lui McCarthy. Orice strategie pare unora
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la New York. Cert e că un nefast moment de slăbiciune umană (fiindcă această vulnerabilitate aproape patologică a lui Strauss-Kahn e reală și binecunoscută de toți apropiații săi) a prilejuit o interesantă micro-ciocnire a civilizațiilor și o reactivare spectaculoasă a sentimentului antiamerican la francezi, pe fondul unor evidente diferențe culturale ce merg pînă la incomprehensiune reciprocă. Astfel, imaginile care au făcut înconjurul lumii, cu puternicul director general al FMI părăsind localul comisariatului din Harlem, răvășit, cu privirea rătăcită, neras și cu cătușe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
științifică și artistică americană - lingua franca este engleza (care nu este, desigur, doar un atribut american). În concluzie, actorii americani, fie ei autorități publice sau actori privați, rămîn cei mai importanți jucători de pe teren. Strange nu este animată de prejudecăți antiamericane, nici de iluzia că vreun alt stat s-ar fi manifestat într-o manieră mai luminată. Conștiința acută a localizării puterii este cea care determină repetata chemare a Statelor Unite la responsabilitate. Ea ar putea, oricît de curios ne-ar părea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
despre situația politică și economică din America, precum și a cronicilor făcute filmului american „Paravanul”, transmis de către televiziunea română în ziua de 30 martie a.c. Ambasadorul HARRY BARNES și atașatul de presă LEVY JOEL pretind că acestea „ar constitui o propagandă antiamericană, în replică la propaganda desfășurată în exterior în legătură cu drepturile omului”. Unitățile centrale și teritoriale ale Ministerului de Interne continuă să acționeze în conformitate cu ordinele date. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 16.302, vol. 17, f. 124-126. (Un fragment din
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de confuzii posttotalitare să apară un conflict (de regulă, internațional), pentru ca resorturile unei vulgate atît de bine manipulate de fostul partid unic (al cărui angajat fusese și amicul) să se consume brusc într-o singură direcție: cea antioccidentală, mai precis antiamericană. Nu e greu de aflat dacă facem chiar și cel mai mic efort endoscopic unde se află declanșatorul. În ce zonă a ființei, mde, naționale, infestată jumătate de secol de bubonica roșie, stă pitit declicul. Văzînd în organismul colectiv reflexul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care ne mișcăm acum e una eminamente musculară, iar înțeleapta Americă trebuie să-și arate (și) mușchii, ca să fie credibilă. Nu numai pentru o lume a treia, oricum obișnuită cu fundamentale genuflexiuni musculare,dar și pentru cea europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
politețea de o parte și au lansat un avertisment sever: „Nu este nici În interesul Europei, nici În cel al Americii să subminăm relația noastră de durată În favoarea unui superstat european, a cărui creație este motivată, În parte, de sentimente antiamericane”90. În noiembrie 2000, secretarul de stat din acea vreme, Madeline Albright, a articulat poziția oficială a administrației Clinton În această chestiune, cu publicarea a ceea ce s-au numit „cei trei D”. ESDP nu trebuie să ducă la decuplarea apărării
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Învingător În 1992, fiindcă influența comuniștilor În media scăzuse și fiindcă Berisha era susținut de SUA (pe cînd Italia, sub guvernul socialist al lui Craxi, ținea tipul de discurs pe care, În prezent, Îl repetă Franța, cu un nedisimulat ascuțiș antiamerican: „Numai Europa vă poate salva!”). Berisha ca președinte, avînd drept prim-ministru pe Aleksander Meksi, un arheolog, s-a angajat la respectarea unui „contract istoric cu Albania”, formulă ambițioasă pentru care și românii s-au inspirat În 1996 de la aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
i-au făcut În cele din urmă pe Mounier și pe alții din grupul Esprit să se distanțeze de Partidul Comunist Francez, ei au avut grijă să dezmintă că ar fi devenit anticomuniști - sau, mai rău, că Încetaseră să fie antiamericani. Anti-anticomunismul devenea un scop cultural și politic În sine. De o parte a faliei culturale europene se aflau așadar comuniștii, Împreună cu prietenii și apologeții lor: progresiștii și „antifasciștii”. De cealaltă parte, tabăra anticomunistă, mult mai numeroasă (În afara blocului sovietic), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cehă a fost singura țară, În afară de Franța și statele fostei URSS, unde Partidul Comunist și-a păstrat cu insolență numele. Dar În orice țară postcomunistă din Europa Centrală, unul din cinci alegători ținea cu un partid „anti” de factură similară: antiamerican, anti-UE, anti-Occident, antiprivatizare... sau, cel mai adesea, unul care le cuprindea pe toate. În Balcani mai cu seamă, „antiamericanism” sau „antieuropenism” era, de regulă, un termen cifrat pentru anticapitalism, servindu-le drept acoperire foștilor comuniști care nu-și puteau exprima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întreb: oare Europa nu și-a pierdut o parte din identitatea culturală odată cu sosirea americanilor?”. Nou la Începutul secolului XXI era faptul că aceste păreri deveneau locuri comune: ele migraseră de la extremele politice sau intelectuale În centrul vieții europene. Sentimente antiamericane atât de profunde și cuprinzătoare nu existaseră În Europa nici măcar În timpul războiului din Vietnam sau la apogeul mișcării pentru pace de la Începutul anilor ’80. Deși cei mai mulți credeau că relația transatlantică poate fi salvată, În 2004 trei europeni din cinci (și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politicii externe americane. Bucureștiul avea o participare limitată în cadrul Pactului de la Varșovia, se opusese invadării Cehoslovaciei și Afganistanului de către Moscova și preferase să absenteze din Națiunile Unite decît să se alăture altor țări din blocul comunist în ceea ce privește adoptarea unor rezoluții antiamericane. Luînd ca exemplu cea de-a 39-a Adunare Generală, Schifter a făcut o comparație între configurația voturilor României și cele ale Americii, observînd că Bucureștiul era singurul guvern est-european care nu votase împotriva Statelor Unite privitor la zece puncte cheie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]