648 matches
-
A plecat de la cămin, aiurea, pe străzi, cu opt mii în buzunar. Se apropia Crăciunul, forfotă mare, înghesuială peste tot. "Poate mă buzunărește vreunul și scap", dar n-a fost așa. De trei mii cinci sute a scăpat urgent: un anticar îi dăduse adresa unuia care avea Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui Călinescu, în perfectă stare. Cu cartea într-o sacoșă, cu restul de bani în fundul sacoșei, sub carte, a plecat acasă, la țară. A pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sosind la Gura-Câinari XE "Gura-Câinari" , am aflat de la un soldat că Regimentul 6 vânători a mai găsit un număr cu aproximație de 300 evrei, ascunși prin pădure și porumbiște și i-a concentrat pe toți și dus spre niște șanțuri anticar pentru executare. Călăuzit de un sentiment de milă și revoltat de bestialitățile comise de Regimentul 6 vânători și cu frica să nu ajung la timp, am alergat cu un docar În Întâmpinarea coloanei. În adevăr, la câțiva kilometri de Gura-Câinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și comandantul unității care a executat ordinul, și, desigur, asupra comandantului diviziei care a ordonat execuția. Și În ceea ce privește a treia Întrebare: „Puteau ofițerii și soldații din Rșegimentulț 6 Vânători, aparținând Diviziei 14-a Infșanterieț să extermine prin Împușcare În gropile anticar de la Mărculești XE "Mărculești" șjudețulț Soroca XE "Soroca" , populația, fără ordinul, știrea sau consimțământul Comandantului suprem al Marei Unități Divizia 14-a? Răspuns: acest lucru nu putea să-l facă sub nici un motiv fără știrea și aprobarea Comandantului de regiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
o groapă din spatele bisericii din satul Gura-Câinari XE "Gura-Câinari" : „Umplându-se groapa din spatele bisericii, slt. Mihăilescu XE "Mihăilescu" a luat restul detașamentului șconvoiului - n.m.ț de circa 960 oameni bătrâni, femei și copii și și-a continuat opera În șanțul anticar din partea de sud a satului Gura Câinari XE "Gura-Câinari" , În dreptul morii”44. Acest raport nu cuprinde amănunte despre uciderea a circa o mie de evrei chiar În comuna Mărculești XE "Mărculești" . Precum a precizat pretorul Scriban XE "Scriban (maior)" , numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF: Clouard; ediția Tel-Gallimard: Ernout. în standurile anticarilor am găsit și un comentariu semnat Constant Martha, Le poème de Lucrèce, Hachette, fără dată, dar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. Autorul consideră că Lucrețiu nu poate fi acceptat din punct de vedere moral, precizează că nu aderă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trimis-o lui Michael Clayfield, un rachier, care imediat l-a informat pe avocatul John Lambert, angajatorul lui Chatterton, astfel încît prietenii lui Chatterton, aflînd, au avut o discuție asupra acestei sminteli a tînărului. William Barrett - un felcer pensionat și anticar, care era bine cunoscut pentru implicarea sa într-un proiect ambițios, scrierea unei istorii a orașului Bristol (Chatterton se pare că i-a furnizat ceva materiale valoroase legate de trecutul acestui oraș pe care îi plăcea foarte mult să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dar la Bristol acumulase ceva cunoștințe în domeniu, începînd să-i placă să citească publicații medicale pe care le împrumuta de la Barrett (se pare că Chatterton dorise să studieze medicina, în emulație după modelul lui Barrett, care era felcer și anticar; Wilson 1869: 290). Văzînd că la Londra nu își putea cîștiga cu condeiul cele necesare vieții, disperarea l-a împins la această soluție - lucrul ca felcer la bordul unei nave cu destinația Africa (această idee se poate să îi fi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
poemele au fost evaluate și apărate cu privire la antichitatea și autenticitatea lor - concluzia studiului fiind că Chatterton sub nici o formă nu ar fi putut fi adevăratul autor al poemelor. Jeremiah Milles era o voce importantă la acea dată, fiind președintele Societății Anticarilor și Decan de Exeter. Volumul acesta curînd a declanșat o polemică feroce între ceea ce curînd au devenit două tabere distincte, "(pro-)rowleyeni" și "anti-rowleyeni". Disputa era comparabilă cu cea dintre suporterii teoriei că poemele lui Ossian erau autentice și cei
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
luată dintr-un manuscris străvechi]. Chatterton și-a dat seama că lucrarea putea fi de interes pentru că în acest an era inaugurat un nou pod la Bristol. George Catcott, tinichigiu cu interese în zona antichităților, și William Barrett, felcer și anticar, l-au remarcat pe tînărul poet și l-au crezut cînd acesta le-a spus că are acces la numeroase documente medievale (a produs astfel de manuscrise pentru a le dovedi că spunea adevărul). - Tot în acest an, îi scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
stadă a muzicii este cum o vedeți... Ce s-a cheltuit, s-a cheltuit degeaba de către cei de la Primărie, după cum bine este observat”, a precizat Aurica Ichim, șeful Muzeului Unirii, membră a Asociației „A. Lăpușneanu” (din care face parte și anticarul Dumitru I.Grumăzescu). În ianuarie 2008 a fost inaugurat Muzeul Unirii, reabilitat după planurile vechi, dar ansamblul lasă de dorit...o stadă care, deocamdată, nu spune nimic. Urcând dinspre hotelul Astoria către Piața Unirii nu poți să nu remarci diferența
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF: Clouard; ediția Tel-Gallimard: Ernout. în standurile anticarilor am găsit și un comentariu semnat Constant Martha, Le poème de Lucrèce, Hachette, fără dată, dar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. Autorul consideră că Lucrețiu nu poate fi acceptat din punct de vedere moral, precizează că nu aderă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
, Scarlat (12.II.1899 - 1964), publicist, dramaturg și traducător. Părinții, anticari și editori de literatură populară, îi oferă voluntarului și ambițiosului copil condiții care îi permit însușirea unor cunoștințe cu mult peste nivelul obișnuit al școlii primare și liceului. Coleg, la Facultatea de Filosofie din București, cu Nae Ionescu și Dem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
gust sau viziune de ansamblu. Un zid se ridică între acești istoriografi ai Antichității târzii și concepția noastră despre istoria artei; ca și între doxografii meseriilor manuale și ceea ce numim noi filosofia artei. Aceste tratate așa-zis artistice, de tip "anticar", erau, fără îndoială, de aceeași natură cu tratatele tehnice de echitație, dietetică sau medicină. Nu se fac aluzii la pictură în poemele homerice. Apar câteva decoruri convenționale, dar fără indicații vizuale. Un gol în ce privește albastrul în gama de culori, reduse
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Atena, Roma sau Pergamon. Acolo domneau obsesia comemorativă, nebunia inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea organelor de simț). Între Far, Muzeu și uriașa Bibliotecă, a înflorit un cult "anticar" al artei, sau magazinul de antichități în plină Antichitate. Sfârșitul politeismului antic nu este lipsit de o înrudire fizionomică, deși pe o scară cu totul diferită, cu sfârșitul mileniului nostru creștin. Gigantismul orașelor; inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la Berlin în vederea achiziționării de volume pentru biblioteca institutului: „La Institut, aș putea, înainte de orice, crea o mare bibliotecă de studii. De aceea, am fost informat că va trebui să plec la Berlin prin preajma Crăciunului, pentru a cumpăra biblioteci de la anticari. Deocamdată, nu știu nimic, mă mulțumesc să sper” - scrisoare către N. Argintescu-Amza, București, 5 septembrie 1934, cf. Europa, Asia, America..., p. 24. Intensitatea acestei dorințe pare să se fi întreținut la Eliade în strânsă legătură cu diminuarea treptată a șanselor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
bis erici, cu 20 lei. Ioan, preot ot Curălariʺ. Iar mai departe cineva notează : „Să se știe de când au ars focul în târgu de sus dugh enile lipovenești — 1840 iulie 23ʺ. Părintele Atanasie zice că a cumpărat Cazania de la un anticar din Iași. Deci, cu toate afuriseniile, tot furată a plecat prin lume, ajungând să omoare urâtul unui călugăr-vier la Cotnari. Acum mirosea mai mult a must nou, de cât a tă mâie. Pe calea de întoarcere, Artur Gorovei a povestit
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ales în cele ieșene. Artur Gorovei, deși stătea cu casa la Fălticeni, er a tot ti mpul la Iași sau călătorea neobosit prin țară. Când poposea sus, la Copou, la Sadoveanu, era sărbătoarea copiilor. înainte de Cotnari, îl identificasem printre clienții anticarului Kuperman din strada Lăpușneanu, cel care îi cunoscuse pe N. Gane, G. Pannu, V. Pogor, Bel diceanu și s-a stins în mai 1933, când avea 87 de ani. Prin redacții, Gorovei trecea rar. Își trimitea articolele cu poșta. Nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Anglia, apropierea de gotic este mai �nt�i istoric? ?i arheologic?. Cu această se ocup? numero?i erudi?i că Șir W. Dugdale (1605-1686), autor al lucr?rîi The History of St. Paul�s Cathedral (1658), societ??ile savante (Societatea Anticarilor, 1707) ?i revistele: �Archeologie� (1770). Acest medievism, care preg?te?te lucr?rile de istorie ale secolului al XIX-lea despre Evul Mediu, conduc, c?tre 1750, la o arhitectur? pitoreasc?. H. Walpole, diletant cultivat, pune s? i se construiasc
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
lăsat orice speranță odată intrat pe acest tărâm. Viața ca literatură (2001) reunește reportaje și cronici scrise pe un ton accesibil, dat fiind caracterul lor jurnalistic. În timp ce cronicile și analizele literare suferă de pe urma sentimentalismului, decupajele seci rămân captivante: micii meseriași, anticarii sau cerșetorii care recită din Mihai Eminescu sunt prinși în câteva „figurine” sugestive. De altfel, specialitatea lui S. - atât în proză, cât și în publicistică - se dovedește a fi instantaneul semnificativ, cu atât mai reușit cu cât autorul se abține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
sens17. Figura monumentului, moștenită din antichitatea clasică greco-latină, desemna operele care fixează memoria și asta într-un dublu sens: atât prin ceea ce evocă, vorbind despre fapte trecute, cât și prin aspectul lor impunător 18. La începutul secolului al XVIII-lea, anticarii și amatorii de artă au produs o primă deplasare a acestei definiții, interesându-se de abundența obiectelor recuperate de pe siturile în ruină din Egipt sau din Italia: fragmente de sculpturi sau de clădiri antice, piese disparate care nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sine stătător. Sub umbrela monumentalizării, resturile puteau fi apreciate în sine, nu în funcție de întregul din care făceau parte sau de reprezentarea pe care o alcătuiau. În loc să fie privite ca o componentă a operei, fragmentele au devenit o metonimie a ei. Anticarii voiau ca torsul unei statui să poată fi admirat pentru propriile lui calități, chiar dacă restul statuii nu avea să fie vreodată recuperat, chiar dacă nimeni nu putea să știe dacă piesa desena figura unui atlet într-o probă olimpică sau încordarea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Faptul că la noi Titu Maiorescu "salva" poezia populară în condițiile în care condamna aproape toată literatura contemporană se datorează acestei coincidențe de ordin estetic: vestigiile folclorului național funcționau pe baza aceluiași regim de apreciere cu literatura "pură". Însă "revoluția" anticarilor nu a fost singura resursă de regândire a monumentalului pe care s-au sprijinit culturile emergente. La aceasta a contribuit și o mutație provocată de Revoluția franceză din 1789. Istoricii fixează în acel moment instituționalizarea patrimonialului. La originea fenomenului a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în jurul lui 1820, după 1830 ș.a.m.d. Or, structurile care trebuiau să asume această misiune au fost adesea comisii ale "monumentelor" istorice. Evident, cei care foloseau categoria monumentului în acest context nu aveau în minte vestigiile despre care vorbeau anticarii de la începutul secolului al XVIII-lea. Nu era vorba de resturi, de fragmente și piese disparate, ci de recuperarea de obiecte în numele unui interes public. Proprietățile aristocratice și religioase, distribuite pe întregul teritoriu al țării, trebuiau identificate, marcate ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui producătoare de valori culturale. Știința inventarului a transferat de fapt prestigiul monumentalității dinspre atitudinile de receptare, înspre disponibilitățile de creație. Exploatarea monumentalului din perspectiva inventarului patrimonial a implicat o deplasare a categoriilor frumosului, tot așa cum a făcut și "revoluția" anticarilor, dar într-o direcție diferită. Nathalie Heinich, care a studiat structura emoțiilor patrimoniale, a arătat că practicile inventarului au introdus în seria calificărilor apreciative noțiunea unui "frumos științific". Pe lângă regimul de admirație pe care îl implicau deja figurile monumentale și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF: Clouard; ediția Tel-Gallimard: Ernout. În standurile anticarilor am găsit și un comentariu semnat Constant Martha, Le poème de Lucrèce, Hachette, Paris, fără dată, dar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. Autorul consideră că Lucrețiu nu poate fi acceptat din punct de vedere moral, precizează că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]