274 matches
-
încercat să despartă o dată pentru totdeauna întrebările la care avem dreptul - pornind de la echipamentul cu care suntem dotați pentru a putea răspunde - de întrebările la care știm că, punîndu-le, nu vom putea obține un răspuns univoc". Nu fără o săgeată anticlericală. Cînd vrei să răspunzi "netrucat" întrebărilor capitale, socotește eseistul, e necesar să-ți conservi libertatea față de ceea ce ai dori să ți se răspundă. O idee dubioasă ar fi cea a "sufletului indestructibil": " Avem atîta nevoie să auzim asta și ajungem
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
și Cucu, care respinge cu dârzenie ideea de a avea și țiganii fețe bisericești. Căci: ...cu o mână te blagoslovesc, cu alta de averi te jecuiesc. Onochefalos este de perfect acord. Intervine Mustrul ot Puntureni, intervine iarăși Criticos, dar Cucu, anticlerical dezlănțuit, o ține pe-a lui, arătând situația scandaloasă: Dă să naște un copil, nu-l botează Fără plată, dă vrea să se însoare Cineva, ci nu-l cununează Nici nu vor să-l îngroape, dacă moare, Până nu-și
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
cele afirmate în emisiune, așa cum impun deontologia profesională și normele CNA.”, se arată în comunicatul bisericii. BOR precizează că o așa-numită „modă a veșmintelor preoțești cu pietre scumpe” este o „exagerare bolovănoasă” a celor care fac parte din curentul „anticlerical și antireligios”. Informațiile, mai spun fețele bisericești, au rolul de a incita la ură împotriva unei categorii socio-profesionale, contrar normelor CNA. BOR contrazice statisticile privind numărul școlilor din România, comparativ cu cel al bisericilor. Totodată, subliniază că statul nu plătește
BOR atacă Antena 3, după dezvăluirile privind sutanele scumpe ale preoților by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77711_a_79036]
-
ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist în veșmintele jurnalistului-comentator al unor idei-forță și evenimente-cheie care au bulversat România și Europa în special în ultimele trei decenii, nescutit fiind de felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist al narațiunii: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
ținând cont de precedentele sale monahale. De asemenea, cremaționiștii români îl pomeneau utilizând aceeași titulatură. Cu certitudine această situație se poate explica prin două elemente: pe de o parte, prin faptul că acești cremaționiști adoptau, în mod public, un discurs anticlerical și nu unul anti religios sau anti ortodox. Aceasta era o situație în care ei nu se considerau sub nicio formă rupți de majoritatea populației țării, ci împărtășind aceeași confesiune și același sistem de valori. Pe de altă parte, titulatura
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deschis că reprezentanții bisericii puteau comite erori, care dacă persistă se transformă în chestiuni de discuții publice. Concluzia acestei primei părții a studiului său denotă cu putere faptul că arhimandritul se situa în tematica incinerării nu pe poziții antireligioase, ci anticlericale, aspect pe care a ținut să-l sublinieze de la bun început. Următoarele două părți ale studiului său se axau pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole până în veacul XX135. O asemenea parte își avea semnificația și economia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
situația cultelor neoprotestante, ai căror membri avuseseră de suferit stigmatizarea datorită credințelor lor, deși în România vremii Statul garanta libertatea conștiinței și a cultului. Într-o asemenea dinamică arhimandritul își manifesta cât se poate de limpede opțiunea cremaționistă, pe coordonate anticlericale, bazându-se pe respectarea adevăratei credințe, precum și pe logică: "Să fii francmason, liber cugetător ori ateu și totuși să te-nchini, să chemi preotul spre a da ultima binecuvântare mortului tăi și să-i faci toate "soroacele" obișnuite, cred că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va conduce până la Mirza Reza. L-am Însărcinat să fie cu ochii pe el, atâta cât se poate. Nu cred că-l poate Împiedica să-și săvârșească nebuniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit superlativ de către B. Fundoianu și Ion Pillat (care le va reproduce „cu dificila îngăduință a poetului din rarisima revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pare a fi atitudinea antioficială: ambiguă în privința războiului și ostilă față de „politicianismul plutocrat și corupt” al Partidului Liberal. Boemi antiburghezi, unii apropiați cercurilor conservatoare, alții - celor socialiste, nu puțini predispuși la compromisuri conjuncturale, independenți artistic, dar dependenți financiar, antidinastici și anticlericali, adepți ai neutralismului și pacifismului, critici la adresa politicii proantantiste a guvernului Brătianu, membrii cercului se vor regăsi, după 1918, pe aliniamente ideologice diferite. Istoricul de artă Theodor Enescu a început, la finele anilor ’80, o micromonografie minuțioasă și documentată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt publicate texte literare „novatoare”, în special poetice, semnate de Tristan Tzara și Ion Vinea. Postdatarea unora indică, probabil, voința de subliniere a continuității cu perioada predadaistă. Sînt publicate și poeme moderniste „de atitudine” - cu sau fără tentă socială și anticlericală -, semnate de mai vechi comilitoni: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Emil Isac, sau de aliați mai noi (Victor Eftimiu). Asidua publicistă Tita Bobeș, colaboratoare a lui Cocea și Vinea din timpul războiului, colaborează cu cronici dramatice. Ion Marin Sadoveanu, Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și aprecierile lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur”, „mari sensibili schimonosiți”... Tudor Arghezi este un alt mare poet modern aflat în „grațiile” revistei. „Contimporanii” îi vor publica în special texte anticlericale („Mitra Mitropolitului Grigorie“ ș.a.), pamfletare sau poeme „incantatorii” („Lingoare“), iar volumul Cuvinte potrivite va fi promovat de ei atît înainte, cît și după apariția lui din 1927. Atitudine cît se poate de logică: nu era, oare, Arghezi cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sergiu Dan, F. Brunea, Filip Corsa, de „anonimi” ca G. Mănciulescu sau de un ortodoxist apocaliptic precum Sandu Tudor („Logica absurdului“) țin de un alt „etaj” tipologic și valoric. În afara literaturii de avangardă (dar nu în afara artei cu tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu un mai pronunțat apetit experimental). Texte stranii cu deschidere fantastică sau onirică publică, ocazional, Claudia Millian și Mircea Eliade. Printre cele mai șarjate bucăți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintr-o scrisoare primită la Începutul lui decembrie. Cinase cu Clarence McIlvaine, de la Harper’s, care Îi spusese că Trilby le plăcuse și că doreau să Îl publice pe ambele maluri ale Atlanticului, cu condiția soluționării câtorva aspecte controversate, „tirade anticlericale și așa mai departe“. Du Maurier văzuse câteva comentarii pe marginea cărții și cita din ele: „Un categoric pas Înainte față de Peter Ibbetson... O operă minunată, plină de fisuri, dar și de acel ceva luminos care se Înalță deasupra criticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
opus deviațiilor extreme ale mișcării. Nu prea convins, atâta vreme cât a susținut Încă de la Început direcția extraliterară a dezvoltării C.a. - Statut social: mic Întreprinzător - mic burghez. Totuși, din când În când, opinii politice de extremă stânga. - Convingeri religioase: indiferente, uneori anticlerical. - Orientare sexuală: căsătorit, 2 copii. - Calități extreme: fără. VASILE LEAC - 30 de ani la data nașterii Celebrului animal și foarte nefericit. Îngrijitor al unui teren de paint-ball. Mare cunoscător de poezie. Autor modest, cu pusee de genialitate. Două cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Încremeniții ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
credea la muzeu. Asta le e deci educația religioasă. Nu-s prea duse fetele mele pe la biserică, după cum vezi. Mă grăbesc, pervers, să analizez: În avantajul cui o fi Întâmplarea asta? Cristina are pur și simplu umor sau conflictul cu anticlericalul Cătălin nu-i chiar atât de grav? După cele povestite În noaptea de mai, Îmi Închipuisem ceva mai dramatic. Îmi spusese atunci că soțul ei nu e de acord cu asta, cu frecventarea de către copii a bisericii. Și că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
armatele. Nu există timp și loc în care teama de zei să nu fi făcut state puternice." Deși îi era prea cunoscută criza morală, corupția sălbatică din timpul papei Alexandru VI, cel incriminat de Guicciardini în Istorii, și cauza atitudinii anticlericale din epocă, Machiavelli nu întîrzie în detalii ocazionale și întruchipări vremelnice ale puterii papale. Pe el îl interesa locul instituției în stat și pe aceasta n-o discreditează. Dimpotrivă, îi acordă un credit enorm de instituție, sine qua non în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rora le sus?inea deschis ac?iunea. ?i nu e vorba doar de un eveniment izolat: �n mai multe ocazii guvernul a impus la College de France persoane ?i �nv???turi ce veneau s?-i cau?ioneze propriile alegeri politice, anticlericale ?i antisocialiste. Dar nu numai �n �nv???m�nt a manifestat puterea public? interes pentru ?tiin?a social?. Din ce �n ce mai mult, nelini?tea provocat? de extinderea contesta?iilor muncitore?ți a adus statul �n situa?ia de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel omul nou
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o veche tradiție în formarea de asociații dependente, de la cluburi sportive la sindicate. Acest lucru este valabil mai ales în cazul bisericilor organizate ierarhic, cum este catolicismul. Asemenea dezvoltări apar de obicei când grupul religios se simte amenințat de forțe "anticlericale" sau de biserici concurente. Organizațiile dependente care au fost alcătuite în acest mod au avut deseori succes și și-au extins influența dincolo de cercurile celor cu adevărat credincioși. Relațiile clasiale s-au dezvoltat mai târziu, într-un moment când multe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în acest context deoarece cu cât aceste conflicte durează mai mult timp, cu atât sunt mai greu de depășit. Prezența unor astfel de conflicte justifică nivelurile ridicate de centralizare din Franța bătăliile dintre monarhiști și republicani și dintre clericali și anticlericali au creat un asemenea climat de suspiciune în țară încât niciun guvern central nu era pregătit să permită o porție consistentă de autonomie locală. Astfel, liberalii pot deveni campionii centralizării deși poate cu mai mare dificultate decât susținătorii sistemelor autoritare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
război mondial și mai ales între cele două războaie, o largă difuzare, ajungînd la un moment dat la tiraje care au egalat pe cele ale Bibliei. Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue nu se înscrie numai în contextul unei polemici anticlericale, strîns legată de istoria Franței, de restaurație și de Monarhia din Iulie, ci și reia, ilustrează și dezvoltă 9 unele teme evidențiate, cu cinci ani înainte, de Michelet și Quinet în cartea lor despre evrei. În ce privește prologul la Joseph Balsamo
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
simbolic al conspirației, un rol esențial. În primele pagini din Joseph Balsamo, AlexAndré Dumas adună conjurații ce-și propun să răstoarne vechea ordine monarhică într-o sală subterană, ale cărei ieșiri ascunse cu grijă se deschid la nivelul podelei. Polemica anticlericală a Restaurației va acuza iezuiții că au străpuns subsolul Parisului prin galerii subterane, în care au adunat armament și exploziv. Trei sferturi de secol mai tîrziu, o anumită presă antisemită va denunța săpăturile pentru metroul parizian drept o acțiune a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]