268 matches
-
sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Termenul "gândire occidentală" este destul de ambiguu, de timp ce poate defini două seturi separate de valori (deși înrudite): tradiția morală și religioasă creștină (eventual catolică-apuseană) pe de-o parte și tradiția seculară, tradițional anticlericală, pe de altă parte. Ideile de căpătâi ale Occidentului pot fi considerate: creștinismul, laicitatea, raționalismul, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea științelor și tehnologiei. Iluminismul a avut o influență covârșitoare asupra modului occidental de gândire în ultimele două secole
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
liberalismului dar sub mâna de fier a aristocrației conservatoare, fapt care a produs acel "Kulturkampf" (politicile brutale ale lui Bismarck contra clerului și credincioșilor romano-catolici, introduse (la un an după unificare și care au durat 6 ani) la instigarea liberalilor anticlericali) de tristă aducere aminte și acel Kulturprotestantismus (politicile derivate din voința elitelor liberale protestante de a suda națiunea cu forța în conformitate cu valorile burgheze și ale protestantismului). În lumea în care se născuse și din care provenea, catolicismul însemna brutalitate, trădare
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
prin cuceririle sale a mărit statul pontifical. "Poziția critică în cea ce privește biserica romano-catolică, care concentrează atenția asupra poveștilor înfricoșătoare și criminale în jurul papei Alexandru al VI-lea", (care devine simbolul unei biserici corupte pentru toți scriitorii anti-catolici și anticlericali) și va purta la o "demonizare a întregii familii incluzând-ul pe Papă, căruia îi va fi atribuit chiar un pact cu diavolul". Iar la final erotismul și sexualitatea, ca punct central în rolul avut de figurile feminine ale familiei
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
de revolte populare în Statele Papale. El a folosit aceste revolte ca pretext pentru invadarea Statelor Papale, chiar dacă astfel atrăgea mânia catolicilor, cărora le-a dat asigurări că intervenția armată are ca singur scop doar apărarea bisericii catolice de republicanii anticlericali republicani ai lui Garibaldi. Papa Pius al IX-lea a ajuns după încheiera intervenției militare să mai controleze doar un teritoriu restrâns în jurul Romei.. În ciuda diferendelor cu Garibaldi, Cavour a fost de acord cu admiterea Italiei sudice în uniunea cu
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
naționalist, "Partido Nazionale Fascista". Platforma politică a noului partid se inspira din temele naționaliste ale lui D'Annunzio, respingea democrația parlamentară și acționa pentru distrugerea ei din interior. Mussolini și-a schimbat vederile politice revoluționare inițiale, a trecut de la atitudinea anticlericală la sprijinirea bisericii catolice și de la republicanism la susținerea monarhiei. Violențele fasciste au crescut în intensitate în anul 1921. Ofițeri simpatizanți ai fasciștilor au luat arme și vehicule ale armatei pentru a le folosi în cadrul unor atacuri împotriva socialiștilor. În
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a hotărât să părăsească țăra plecând în Uniunea Sovietică, unde a cerut ajutor pentru programul său de cercetare cu ajutorul dirijabilelor. Relațiile dintre statul italian și Biserica Romano Catolică s-au îmbunătățit în mod semnificativ în timpul regimului lui Mussolini. În ciuda atitudinii anticlericale de la începutul carierei sale politice, Mussolini a făcut după 1922 o alianță cu partidul catolic "Partito Popolare Italiano". Mussolini a negociat cu Papa un concordat - Tratatul de la Lateran - care asigura suveranitatea Vaticanului. Negocierile au fost greoaie la început. Vaticanul și
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
membri ai altor minorități naționale în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1936, regimul fascist s-a implicat în Spania în cea mai importantă intevenție din perioada interbelică. A doua Reblică Spaniolă era sfâșiată de războiul civil dintre republicanii anticlericali socialiști și naționaliștii monarhiști sprijiniți de biserică, conduși de Francisco Franco și mișcarea lui fascistă Falange Española. Italia a trimis avioane, arme și peste 60.000 de soldați în ajutorul naționaliștilor spanioli. Războiul a ajutat la instruirea trupelor italiene în
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
sub conducerea premierului Waldeck-Rousseau. Guvernarea a durat trei ani și în 1901 a fost adoptată o lege asupra asociațiilor, organizațiilor și partidelor politice ce se pot formă în mod legal. Republica a Treia a dus în perioada 1870-1914 o politică anticlericală și împotriva Bisericii catolice și împotriva cultelor protestante și comunității evreiești. La 1900, puțini francezi se considerau sau se comportau ca niște practicanți catolici. Învățământul a fost laicizat. În urma afacerii Dreyfus, a fost pornită o nouă ofensivă anticlericală după o
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
o politică anticlericală și împotriva Bisericii catolice și împotriva cultelor protestante și comunității evreiești. La 1900, puțini francezi se considerau sau se comportau ca niște practicanți catolici. Învățământul a fost laicizat. În urma afacerii Dreyfus, a fost pornită o nouă ofensivă anticlericală după o perioada liniștită. S-a pus problema ordinelor călugărești și congregațiilor de călugărițe, iar pe baza legii din 1901, trebuiau să-și depună cererile pentru a fi recunoscute și a reintră în legalitate. În 1902 s-au organizat noi
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
din 1901, trebuiau să-și depună cererile pentru a fi recunoscute și a reintră în legalitate. În 1902 s-au organizat noi alegeri, câștigate de o coaliție electorală de stânga condusă de Emile Combes care avea o viziune și mai anticlericală. Acesta nu s-a mai ținut de promisiunile predecesorului, iar cererile călugărilor erau respinse. Ordinele călugărești și congregațiile nu mai puteau funcțina legal în Franța și mulți călugări și călugărițe au emigrat. S-a constituit o comisie parlamentară care trebuia
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
dacă organizau asociații culturale. Cel puțin, biserica nu mai era controlată de stat, dar trebuia să se bazeze pe generozitatea creștinilor. Papa Pius al X-lea a avut o atitudine intransigența. Problemele au fost remediate în perioada interbelică când atitudinea anticlericală fusese diminuată. Apar partide politice. Grupările socialiste erau fragmentate. În 1879 are loc un congres al facțiunilor socialiste, dar care s-a dezbinat în 1882. O altă grupare marxistă era condusă de Guesde. Alte grupări erau mai tradiționaliste și criticau
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
într-un stat liber", el structurează net congregațiile, a căror expansiune încearcă s-o frâneze, și obține suprimarea avantajelor fiscale ale Bisericii și totodată confiscarea bunurilor ordinelor contemplative. Romă ia imediat poziție și își recheamă nunțiul de la Torino. O atmosferă anticlericala pare a emană acum din regatul Piemontului După cucerirea Siciliei de către Garibaldi, în iulie 1860, puterile europene și-au dat seama deodată că intenționa să atace zona continentală a regatului Napoleonului. Trebuia să I se permită să o facă? În
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
unor camerieri ai regelui Ludovic al XIV-lea . Și din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac de Fugères (directorul unui colegiu de pe Rue des Postes) să se
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
fost mărite taxe, impozite, măsuri considerate nepopulare. Adversarii acestei politici erau liberalii de stânga, organizați în grupări, conduși de Agostino Depretis. Erau suspectați a fi republicani. În 1875, Depretis a ținut un discurs pragmatic despre ce dorea stânga italiană: politică anticlericală, limitarea influenței bisericii în stat, lărgirea dreptului de vot, crearea unui sistem de vot eficient, abolirea taxelor ce asigurau o echilibrare a bugetului. Prin acest discurs, stânga italiană își proclamă fidelitatea față de monarhie. Ultimul premier liberal italian de dreapta a
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Marco Minghetti (1863-1864, 1873-1876) care asigura echilibrul bugetului. Regele l-a adus la putere pe Depretis , Minghetti și miniștrii săi devenind victimele politicii nepopulare. Agostino Depretis va avea trei mandate de premier (1876-1878, 1878-1879, 1881-1887) până la moartea sa. Urmărea politică anticlericală și reducea influența clericală în învățământ. După ce pe 20 septembrie 1870, italienii au capturat Roma, Papa s-a declarat prizonier în Vatican. Statele italiene deveneau actori de drept internațional, iar statul italian a propus un pachet de legi-Legea Garanțiilor, votată
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
statut legalizat, fiind tolerat timp de 60 de ani până când va fi creat oficial Statul Papal. Statul Papal era recunoscut fiind multe state europene care își aveau ambasadele în acesta. Deși politică oficială a Piemontului și a Italiei a fost anticlericală, forță clericală nu era neglijată. S-a adoptat Legea Copino în 1877 a învățământului prin care devenea public, obligatoriu și laic. Însă Italia nu-și permitea să construiască școli, să instruiască personal în timp util. Nu se făcea religie în
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
care recunoștea monarhia. Crispi, originar din Sicilia, a condus cu întreruperi până în 1896. Metodele sale de guvernare erau autoritare, reușind să-și creeze sprijin în Parlament prin metode neortodoxe și căutând să aibă presă de partea sa. Avea o atitudine anticlericală, acesta fiind membru francmason. "Marele Orient al Italiei" juca un rol important în promovarea unor personalități în viața politică și în reglementarea în culise a vieții politice italiene. Atitudnea față de Sfântul Scaun era critică și au avut loc manifestații violente
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Papa Leon al XIII-lea a intrat în funcție și dorea să rămână la Roma. Era un spirit flexibil, dispus la compromisuri, având o vocație utilă în relațiile cu Franța și Germania, convingându-l pe însuși Bismark să diminueze politică anticlericală. În 1889, s-a adoptat un Cod Penal în care erau prevăzute pedepse împotriva clerului care încurcă viața politică. Preoții erau sancționați dacă îi sfătuiau pe italieni să nu participe la viață politică. Ziua națională a Italiei era 20 septembrie
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Sunt câțiva clerici catolici care au fost convinși de adevărurile protestante. Astfel Biserica Catolică se confruntă cu această Criză Modernistă, de critică a Cărților Sfinte . Totuși, datorită progresului Partidului Socialist, în Italia este suspendat boicotul vieții politice, catolicii votând împotriva anticlericalilor. Acest proces de abandonare a interzicerii catolicilor de a participa la viață politică cunoaște deznodământul în 1913, când liberalii lui Giolitti, tocmai pentru a-și asigura voturi împotriva socialiștilor, începeau negocieri cu liderii catolicilor italieni (cu acordul Papalității) și se
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică, detestând privilegiile, fiind anticlericali și în favoarea unei economii liberale, dorind o Franța mai luminată și mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a puterii austriece. Sanculoții (în franceză "sans-culottes") detestau aristocrația și erau devotați egalității, folosind apelativul de "cetățene""tu". Purtau bonete roșii pentru a aminti de eliberarea sclavilor. Oricine era trufaș sau avea o atitudine disprețuitoare era etichetat ca "aristocrat". Erau anticlericali și pentru ei, suveranitatea poporului nu putea fi delegată unor reprezentanți. Viața politică trebuia să fie publică, iar patriotul nu trebuia să-și ascundă opiniile. Întrunirile Adunării trebuiau să fie deschise accesului public, iar deputații să voteze cu voce tare
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în viața de după moarte, în care doar cei virtuoși vor fi răsplătiți. A urât campania de descreștinare. Voia să-i unească pe toți francezii sub cultul Ființei Supreme. Catolicii au fost suparăți pentru că ignora doctrina catolică și papalitatea. Chiar și anticlericalii au fost împotrivă pentru că credeau că era un pas spre reintroducerea religiei romano-catolice, crezând că Robespierre se autodeclară drept mare preot al noii religii. Robespierre pierdea sprijinul mișcării populare. Sanculoții au fost dezamăgiți de executarea hebertiștilor, de dizolvarea societăților populare
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprimă credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la "Encyclopédie" a lui Denis Diderot și unde a putut scrie primele articole pentru "Dictionnaire philosophique portatif". Totuși, Voltaire a ajuns la contradicții cu Friedrich al II-lea
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]