KorAP: Find »[drukola/base=anticomunist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...21 >

511 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424

Însă era singurul clivaj-universal susceptibil de a constitui baza socială a activității politice în Europa postcomunistă. 3. Clivajul "comuniști/anticomuniști" în Lituania Lituania e unul dintre cazurile cele mai relevante pentru dezvoltarea sistemului politic de-a lungul liniei clivajului comuniști/anticomuniști. Vom prezenta câteva exemple de diferențe ideologice importante între principalele partide politice ale Lituaniei unde se exprimă acest clivaj. Apoi, vom arăta că dezbinările motivate ideologic dintre partide au același statut cu o diviziune socială structurată, care determină opțiunea alegătorilor

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
schema stânga-dreapta sunt mai degrabă corelate cu pozițiile percepute de partide relativ la trecutul sovietiv și la orientările geopolitice către Vest sau Est, decât cu pozițiile economice 12. Acest fapt sugerează că spațiul politic din Lituania este format în jurul clivajului comuniști/anticomuniști. Axa de "orientare antisovietică" a fost creată pentru a putea măsura, din punct de vedere empiric, felul în care clivajul comuniști/anticomuniști se manifestă în programele partidelor. Aceasta cuprinde atitudinile negative față de foștii comuniști, apelurile de reabilitare a celor persecutați

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
decât cu pozițiile economice 12. Acest fapt sugerează că spațiul politic din Lituania este format în jurul clivajului comuniști/anticomuniști. Axa de "orientare antisovietică" a fost creată pentru a putea măsura, din punct de vedere empiric, felul în care clivajul comuniști/anticomuniști se manifestă în programele partidelor. Aceasta cuprinde atitudinile negative față de foștii comuniști, apelurile de reabilitare a celor persecutați politic în timpul perioadei comuniste și cererile de compensații pentru cei expropiați de către comuniști, referințele negative față de Rusia și Comunitatea Statelor Independente, referințele

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
de 0,86 în 1996 și de 0,94 în 200013. Astfel, conținutul ideologic al clivajului denumit aici "orientare antisovietică" este factorul care explică cel mai bine schema stânga-dreapta în Lituania. B. Structurarea comportamentului social Care este impactul clivajului comuniști/anticomuniști asupra preferințelor alegătorilor și asupra predictibilității comportamentului electoral? Figurile 4 și 5 indică faptul că preferințele electorale ale alegătorilor lituanieni sunt în strânsă legătură cu experiența sovietică. În funcție de sprijinul acordat partidelor, figura 4 prezintă rezultatele unui sondaj asupra calității vieții

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
decât printre adepții Partidului Democrat al Muncii. Analiza comportamentului electoral în Lituania arată că atitudinile față de trecutul sovietic indică mai bine comportamentul electoral decât factori precum vârsta, naționalitatea, locul de rezidență, statutul social actual sau religia 14. Importanța clivajului comuniști/anticomuniști pentru viața partidelor poate fi la fel de bine evaluată ținând cont de nivelul de identificare cu partidul. Figura 6 arată că partidele organizate de-a lungul acestui conflict (uniunea Națională și Partidul Democrat al Muncii) au susținătorii cei mai fideli. Alegătorii

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
în structurarea preferințelor politice în Lituania. Dezbinările politice și comportamentale între forțele prosovietice și antisovietice au fost de asemenea sporite de rețele organizaționale ale partidelor și sindicatelor. Uniunea Națională și Partidul Democrat al Muncii au folosit cu succes clivajul comuniști/anticomuniști în timpul alegerilor parlamentare din 1992 și 1996. Din contră, partidele care nu s-au încadrat în această dimensiune esențială nu au beneficiat de sprijin electoral, exceptând partidul creștin-democrat, care s-a servit de resursele organizaționale ale Bisericii. Folosirea reușită a

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
de resursele organizaționale ale Bisericii. Folosirea reușită a acestui clivaj de către principalele partide lituaniene a constituit motivul major al stabilității relative a sistemului politic lituanian între 1992 și 1996. Totuși, fluctuațiile structurilor sociale postcomuniste erodează originile sociale ale clivajului comuniști/anticomuniști. Datele arată că alegătorii nu mai realizează importanța conflictului. Caracterul tranzițional al clivajului pare să fie motivația tendinței mai degrabă regresive a stabilității sistemului politic lituanian. După ultimele alegeri parlamentare, sistemul politic lituanian a fost modificat radical, de vreme ce două partide

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
a autorității publice. Într-adevăr, abandonul nu a fost niciodată o atitudine complet exclusă de către regimul totalitar. A fost chiar organizat într-o manieră sistematică, cu bună credință și în proporții semnificative în Uniunea Sovietică în anii '20, atunci când internarea anticomuniștilor în insulele Solovki ca soluție de eliminare a opoziției a fost completată de posibilitatea de a se exila oferită anumitor categorii și persoane ostile regimului. În România anilor '50, regimul a permis, ba chiar a organizat plecarea sioniștilor. Apoi, în

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
produs al industriei politice românești, ci doar un articol de import impus prin forță din exterior spre consumare. România ar fi devenit o țară comunistă ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și mai ales a ocupației sovietice. Anticomuniști de la natură, românii ar fi acceptat povara istoriei și ar fi suportat un regim pe care de fapt l-ar fi detestat profund, chiar și atunci când păreau să consimtă regimului și să-l aclame. Românii nu ar fi fost deci

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
GRilli Di Cortona, Le Cristi politiche nei regimi comunisti. Ungheria, Cecoslovaccia et Polona da Stalin agli anni ottanta, Franco, Angelico Milan. 79 În timpul campaniei electorale din 2000, președintele Partidului național Liberal, Taleriu Stoica, a proclamat irelevanța politică a dihotomiei excomuniști/anticomuniști. 80 J. Linz, Totalitarian and Authoritarian Regimes, Lynne Rienner, Boulder și Londra, 2000, p. 107. 81 C. Coposu, op. cit., p. 127, clasifică limbajul dublu drept un "complex de rea credință". 82 D. Kideckel, op. cit., p. 226. 83 G. Schöpflin, "Culture

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
partidele care promovează "adaptarea țării la tradițiile sale seculare" și care condamnă "orice concesie făcută minorităților naționale" și care refuză "concertarea, compromisul și dialogul" în această categorie autorul include Partidul România Mare și o parte a PDSR; (c) tensiunea comuniști/anticomuniști (adică o separare între "partidele provenite din dizidența și opoziția față de regimul comunist" și "formațiunile moștenitoare ale regimului precedent" aici însă autorul nu citează niciun exemplu pentru România)66. 8. Abolirea separărilor În vremea noastră, sistemul politic postcomunist este organizat

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
unitate, alianță și prietenie" cu clasa țărănească și de aceea politica partidului comunist a avut drept obiectiv anularea "diferențelor între oraș și sat"72. În România, postcomunismul nu inventează și nu reconstituie clivajele, ci generează două tensiuni: tensiunea neocomuniști versus anticomuniști și tensiunea naționaliști versus antinaționaliști. Dar la paisprezece ani de la renașterea partidelor, aceste două tensiuni nu mai existau: la alegerile din 2000 partidele nu mai făceau referință la acestea. Caracterul lor factice este deci evident. Cum au funcționat aceste tensiuni

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
substitui clivajelor și a le anula în cele din urmă? În fine, cum se produce abolirea lor? Vom răspunde acestor probleme analizând sistematic logica instituțională electorală și parlamentară a sistemului românesc al partidelor. 9. Revoluție versus tradiție Tensiunea neocomuniști versus anticomuniști este o simplă interpretare, care se impune prin forța ei simbolică care vine, în parte cel puțin, din faptul că retrimite la procesul de tranziție al acestor țări din Europa Centrală și Orientală. În România, tensiunea dintre neocomuniști și anticomuniști

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
anticomuniști este o simplă interpretare, care se impune prin forța ei simbolică care vine, în parte cel puțin, din faptul că retrimite la procesul de tranziție al acestor țări din Europa Centrală și Orientală. În România, tensiunea dintre neocomuniști și anticomuniști exprimă de fapt o opoziție în termeni de "legitimitate", întrucât partidele care apar după decembrie 1989 se revendică fie de la Revoluție. Fie de la tradiția sau istoria politică românească. Conflictul între mobilizarea revoluționarea și privilegiile istorice va pune față în față

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
Partidul Național Român 80, Partidul Conservator Creștin Democrat Român 81 și Partidul Național Țărănesc 82 și de Uniunea Armenilor din România 83, Uniunea Asociațiilor Polonezilor din România Dom Polski 84 și de Uniunea Culturală a Albanezilor 85. Opoziția comuniști versus anticomuniști se fondează pe referințe la tradiția anticomunistă. Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat joacă aici un rol pivot, deoarece condamnă interzicerea sa de către comuniști în 1947, afirmând în același timp că a avut în perioada ulterioară o activitate clandestină care a

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
să constituie o alianță electorală în vederea scrutinului din 2004. Tensiunea inițială devine încetul cu încetul caducă: singurul partid care încă o mai asumă în 2000 PNPCD își vede interzisă intrarea în Parlament. De atunci și acesta a abandonat calificativul de anticomunist. 11 Naționalismul românesc A doua tensiune care animă forțele politice la începutul anilor 1990 îi opune pe naționaliști antinaționaliștilor. Dar, înainte de a fi un comportament propriu partidelor, naționalismul reprezintă o trăsătură a statului român, care nu se definește ca un

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
din România (UDMR). Acest termen ni se pare mai apropiat de conținutul mesajului emis de către aceste partide care se prezintă ca alternativă democratică la FSN. Există astfel o etichetă anticomunistă originală grafată pe o etichetă democratică care îi caracterizează pe "anticomuniști". În ceea ce privește clivajul opus, vom folosi termenul lui Daniel Barbu, acela de "postnomenclatură" în locul celui de "fost comuniști", întrucât este mai neutru și mai sugestiv, desemnând mai degrabă cariera personală a liderilor de partid decât o imagine evolutivă a unei conversii

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
mod veritabil distincția anticomunistă a postdizidenței versus postnomenclatura nemărturisită? Aceasta e întrebarea care ni se pare esențială în vederea utilizării acestei distincții la nivelul articulațiilor dintre partide. Considerăm că dacă termenul preluat de la Daniel Barbu este mai potrivit, în schimbul apelativul de "anticomunist" este destul de ambiguu întrucât presupune un maniheism care nu este efectiv, prezența foștilor membri ai Partidului Comunist Român (PCR) nefiind semnalată doar pe un singur versant. Sigur că la nivelul liderilor politici ai primilor ani de după 1989, FSN-ul regrupa

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
doar după momentele fierbinți din decembrie 1989. (c) Există în aceeași măsură o opoziție în ceea ce privește percepția trecutului ca amnezie selectivă, păstrând ceea ce s-a dovedit în timpul comunismului și condamnând eșecurile și abuzurile, cauzate de o proastă gestiune individuală. Pentru versantul anticomuniștilor, contestarea regimului comunist este colectivă, vizând atât forma cât și fondul sistemului, și radicală, propunând o politică de lustrație. (d) Din punct de vedere economic se observă o distanțare progresivă care se instalează între viziunea unei reforme progresiste, susținută de

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
celor doi autori date în acest sens). Singurele disfuncționări ale acestei diade privesc aplicarea distincției între partidele majorității (în sens etnic) și partidele minorităților (RMDSZ) și miza apartenenței la cultul ortodox. În ciuda colaborării exclusive a RMDSZ până în 2000 cu versantul "anticomunist", periferizarea mizelor minorității maghiare este ilustrată printr-un consens al apărării naționale, și anume apărarea valorilor românești, la care aderă toate celelalte partide. Chiar dacă, în actuala legislatură, sunt în curs de aplicare modificări ale drepturilor specifice în administrația locală privitoare

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
regională, moștenitoare indirectă a unei istorii de apărare națională în Transilvania văzută ca periferie a Budapestei sau Vienei, cât și în stereotipurile utilizate în timpul fostului regim 67. În ciuda originilor sale ambigui, PD-ul va fi integrat în rândul partidelor versantului "anticomunist". PRM și PSM se regăsesc alături de PDSR, unul adoptând un mesaj combinatoriu, iar celălalt un mesaj de continuare afirmată față de PCR. În același timp, alte distincții se consolidează, prezentându-se drept clivaje supuse logicii excluderii reciproce a doi versanți majori

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
un mesaj de continuare afirmată față de PCR. În același timp, alte distincții se consolidează, prezentându-se drept clivaje supuse logicii excluderii reciproce a doi versanți majori. Aceste subclivaje sunt repartizate într-un mod automat între cei doi versanți. A fi anticomunist devine sinonim cu atitudinea democrată, cu poziția maximalistă vizavi de reformă, cu statutul de frecventare europeană. Versantul opus acumulează în mod simbolic echivalențe ale atitudinii antisistem, ale aitudinii minimaliste și ale discursului naționalist. Această serie de automatisme generează o structurare

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
exploatează în mod deschis aceste repere de profil socio-economic al electorilor. Această logică a automatismului supusă unui substitut de clivaj pe durată determinată se perpetuează și după primele alegeri, fiind în mod evident caracteristică alegerilor din 1992 și 1996. Versantul "anticomuniștilor" reunește astfel CDR, PD, RMDSZ, de cealaltă parte regăsim PDSR, PUNR și PRM. De la alegerile din 2000, amploarea substitutului clivajului structurant scade și, o dată cu aceasta, scade și orice miză legată de amploarea subclivajelor acestuia. Subclivajele își pierd pertinența întrucât diminuarea

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
and România, Westport, Conn., Praeger, 1999, pp. 19-34. 36 D.L. Seiler, "Peut-on...", op. cit., pp. 119-120. 37 Colocviu internațional din 9-10 mai 2003, Quels clivages partisans pour l'Europe centrale et orientale?, Bruxelles. 38 Din acest punct de vedere, opoziția structurantă "anticomuniști" versus "excomuniști" este în sine pe durată determinată, întrucât însăși pertinența opoziției este văzută ca diminuându-se o dată cu îndepărtarea în timp față de anul 1989 și cu rezolvarea tensiunilor. Pentru unii, această pierdere a pertinenței corespunde la ceea ce Offe identifică a

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
că acțiunea lor era susceptibilă de a diviza în profunzime societățile cel puțin în două părți opuse. Pe de altă parte, la începutul tranziției democratice, partajul inițial și, se pare fundamental, al noului spațiu politic se făcea pe axa comuniști/anticomuniști 1. În toate țările excomuniste, această opoziție inițială se manifesta ca un ansamblu de rituri, de discursuri, de acțiuni care respingeau totalmente legitimitatea comuniștilor, excludea în principiu orice idee de cooperare cu ei sau cu organizațiile politice, care se prezentau

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]