977 matches
-
simbol: fiara cu zece coarne devine atât simbolul imperiului, cât și cel al destrămării sale. În viziunea lui Irineu, timpul Bisericii era „pe jumătate scurs” în vremea lui Marcion (III, 4, 3). În consecință, până la eshaton rămâne puțin timp; predecesorii Anticristului lucrează deja în lume. Aceasta nu înseamnă însă că sfârșitul lumii bate la ușă. Nimic mai străin gândirii lui Irineu decât ideea unei parusii neașteptate, surprinzătoare. Dumnezeu va veni numai „la momentul potrivit”. Distincția între cea de‑a patra fiară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la momentul potrivit”. Distincția între cea de‑a patra fiară și cele zece coarne constituie deci o proiecție firească și logică, la nivel eshatologic, al acelei „teologii a răbdării”, a maturizării, specifică episcopului lyonez. Să recapitulăm cele spuse până aici: Anticristul va fi un rege; el va guverna unul dintre cele zece regate apărute din destrămarea naturală a Imperiului Roman („imperiul de acum”, V, 26, 1); se va instala în templul din Ierusalim; va declanșa o luptă vicleană împotriva idolatriei, proclamându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vremurile și legea” (Dan. 7,25) impunând un alt ritm festiv, o altă cadență temporală (tempora ar însemna, potrivit lui Antonio Orbe, „datele sărbătorilor”). Așadar, activitatea sa va schimba în mod radical cele două coordonate esențiale ale vieții: timpul și spațiul. Anticristul va inaugura o nouă capitală a imperiului - Ierusalimul va lua locul Romei - și un „nou timp”, ambele acte aflându‑se sub semnul ilegitimității. Durata activi- tății sale distructive va fi de trei ani și jumătate, potrivit profeției lui Daniel (V
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Sinagoga, abandonată de Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut pe Isus ca Mesia. Ea va recunoaște un fals mesia, judecătorul nedrept, cu care va conviețui o vreme. Prin intermediul parabolei, Irineu introduce Sinagoga în scenariul eshatologic, conferindu‑i rolul personajului negativ. Anticristul va răzbuna văduva/Ierusalim la cererea acesteia. Irineu se referă, probabil, la persecuția creștinilor de către iudei, în timpul scurtei, dar sângeroasei insurecții conduse de Bar Kokhba. Cu toate acestea, contextul scripturistic creat de citatele din Cartea lui Daniel rămâne predominant, referirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iată de ce restaurarea vechiului cult, de tip iudaic, echivalează, pentru Irineu, și în ciuda milenarismului său, cu profanarea. Cartea lui Daniel aplica expresia ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™瀀< ƒΔ0:φΦγΤ< lui Antiochos al IV‑lea Epiphanes. Irineu o aplică, printr‑o contrametaforă, Anticristului‑rege iudeu. Singurele roluri atribuite iudeilor sunt foarte puțin de dorit: cel al poporului inexistent și cel al poporului‑tiran ilegitim. Refuzând parusia, iudeii, ca entitate etnică, se văd eliminați definitiv și irevocabil din istoria mântuirii. Timp de trei ani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spunem că, în cadrul primei profeții, segmentul „o piatră s‑a desprins, neazvârlită de vreo mână” anunță întruparea, în timp ce al doilea: „și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut și a sfărâmat‑o”, se referă la parusia finală. Anticristul și Roma Deși episcop al unei comunități creștine greu încercate, Irineu manifestă o atitudine conciliantă față de Imperiul Roman. Contrar dascălului său, el consideră că nu diavolul, ci Dumnezeu determinauit huius saeculi regna (V, 24, 1). Argumente îi oferă atât Vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au luat încă împărăția” și se pregătesc să o primească direct din mâinile „Anticristului”. Acesta îi va învesti cu o oarecare putere, drept răsplată pentru sprijinul lor. Apocalipsa modifică atât psihologia personajelor, cât și înlănțuirea evenimentelor. Într‑o primă fază, Anticristul vine la putere, apoi găsește zece complici care îl ajută să‑și consolideze puterea; în fine, într‑o a treia fază, acești colaboratori fanatizați („nu caută decât să își consacre toată energia fiarei”) primesc în schimb câte un regat peste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai puternic, după o slabă opoziție inițială. Irineu inserează citatul din Apocalipsă, dar nu se oprește asupra diferențelor pe care tocmai le‑am constatat. Dimpotrivă, preferă să prezinte scenariul eshatologic ca și cum Ioan ar fi spus exact același lucru cu Daniel: Anticristul nu va veni înainte ca actualul imperiu să fie împărțit în zece mici regate. Ceea ce îl interesează, se vede clar, este să poată impune datele Apocalipsei ca dovezi incontestabile, în paralel cu ideea că acest text reprezintă una dintre căile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie împărțit în zece mici regate. Ceea ce îl interesează, se vede clar, este să poată impune datele Apocalipsei ca dovezi incontestabile, în paralel cu ideea că acest text reprezintă una dintre căile legitime de acces la misterele eshatologice. B. Anticristul magician și pseudotaumaturg Apocalipsa se dovedește o mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai ales fragmente din capitolul 13, insistând asupra necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dovedește o mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai ales fragmente din capitolul 13, insistând asupra necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici în perechea, cu valoare complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu. haer., Irineu descrisese deja doi precursori ai Anticristului: este vorba de Simon Magul (I, 23, 1 sq.) și de Marcu, ereziarhul (I, 13‑21). Simon este prezentat ca părintele fondator al tuturor ereziilor, care a avut îndrăzneala de a cere apostolilor să îi vândă darurile Duhului Sfânt (Faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la tot felul de practici magice. Ei au o reprezentare a lui Simon, având trăsăturile lui Zeus, și una a Elenei, sub chipul Atenei, la care se închină” (I, 23, 4). Singura piedică în a‑l considera pe Simon precursorul Anticristului este perioada, mult prea îndepărtată de parusie, în care acesta a trăit și și‑a răspândit învățătura. Marcu, precursor al Anticristului Acest inconvenient dispare însă în cazul unui alt eretic, Marcu, contemporan cu Irineu. El „este un adevărat precursor al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sub chipul Atenei, la care se închină” (I, 23, 4). Singura piedică în a‑l considera pe Simon precursorul Anticristului este perioada, mult prea îndepărtată de parusie, în care acesta a trăit și și‑a răspândit învățătura. Marcu, precursor al Anticristului Acest inconvenient dispare însă în cazul unui alt eretic, Marcu, contemporan cu Irineu. El „este un adevărat precursor al Anticristului (praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este perioada, mult prea îndepărtată de parusie, în care acesta a trăit și și‑a răspândit învățătura. Marcu, precursor al Anticristului Acest inconvenient dispare însă în cazul unui alt eretic, Marcu, contemporan cu Irineu. El „este un adevărat precursor al Anticristului (praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de minuni în fața celor care nu au avut niciodată judecată sau care au pierdut‑o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de minuni în fața celor care nu au avut niciodată judecată sau care au pierdut‑o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a Anticristului, în opinia lui Irineu, este virtutea magică, în sensul de putere de atracție malefică. Violența se află pe locul doi. Nu întâmplător, printre toți ereticii recenzați, numai Marcu poartă stigmatul de pre‑Anticrist. Și nu întâmplător episcopul lyonez este preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a Anticristului, în opinia lui Irineu, este virtutea magică, în sensul de putere de atracție malefică. Violența se află pe locul doi. Nu întâmplător, printre toți ereticii recenzați, numai Marcu poartă stigmatul de pre‑Anticrist. Și nu întâmplător episcopul lyonez este preocupat atât de mult de priceperea și de calitățile de înșelător ale lui Marcu, încât îi consacră o treime din cartea întâi (câteva zeci de pagini). Marcu este magicae imposturae peritissimus seducens et uiros
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și față de stăpânirea romană, în special. El ramifică silogismul precursorului său, plasând sub stăpânirea diavolului numai ereticii, lăsând deoparte păgânii. Anticristul își găsește astfel un predecesor colectiv în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile lui Isus și ale apostolilor, dintre care cele mai însemnate sunt vindecările
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile lui Isus și ale apostolilor, dintre care cele mai însemnate sunt vindecările, exorcismele și învierile. Ereticii, predecesori ai Anticristului, nu se lasă mai prejos. Dimpotrivă, reputația lor pare a fi întemeiată tocmai pe aceste virtuți terapeutice, de taumaturgi. În dosarul său anticristologic din cartea a V‑a (28, 2), Irineu inserează un pasaj bine cunoscut din Apocalipsă (13, 11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe Satan - praecursores uere draconis eius qui per huiusmodi phantasiam abscedere faciet in caudo tertiam partem stellarum et deiciet eas in terram (Apoc. 12,4). Drept urmare, magia/pseudotaumaturgia constituie un semn eshatologic major. Acțiunea ereticilor „prefațează” sfârșitul lumii și venirea Anticristului, întrucât ei împlinesc deja, ca și acesta, false minuni care pervertesc și amăgesc pe credincioși. Pseudotaumaturgia este dublată de pseudoprofeție (vezi mai ales cartea a II‑a, 32, 3‑5). Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra acestei teme
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amăgesc pe credincioși. Pseudotaumaturgia este dublată de pseudoprofeție (vezi mai ales cartea a II‑a, 32, 3‑5). Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra acestei teme, dat fiind că pentru Irineu pseudoprofeția nu constituie un atribut esențial al Anticristului. El acordă totuși o atenție deosebită harismelor, conferite mai întâi Apostolilor și apoi, neîntrerupt, altor membri ai Bisericii. Minunile săvârșite de aceștia, accipientes gratiam, cu sprijinul întregii comunități, sunt reale, „palpabile” și în folosul celorlalți (ad beneficia reliquorum hominum). Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
beneficiul celorlalți, gratuit, și cu efecte vizibile: cei orbi își recapătă efectiv vederea, surzii aud, morții revin la viață în mod real. Ereticii sunt magicieni și pseudotaumaturgi. Săvârșind false minuni, ei pun în pericol coeziunea Bisericii și devin predecesori ai Anticristului care lucrează deja în lume. Citatele din Apoc. 13, referitoare la cea de‑a doua fiară, și de la 2Tes. 2, asupra „semnelor și minunilor”, găsesc astfel ecouri foarte puternice în realitatea istorică și bisericească a vremii lui Irineu. C. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lume. Citatele din Apoc. 13, referitoare la cea de‑a doua fiară, și de la 2Tes. 2, asupra „semnelor și minunilor”, găsesc astfel ecouri foarte puternice în realitatea istorică și bisericească a vremii lui Irineu. C. Alte elemente pentru recunoașterea Anticristului Autorul Apocalipsei scrie despre fiara ieșită din pământ: „Ea va porunci locuitorilor pământului să facă o statuie (un chip) fiarei care a fost rănită cu sabia și a rămas în viață. Și i s‑a dat ei să insufle duh
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
u (400), s (200) - este exact 888, numărul perfecțiunii spirituale. Irineu denunță fără cruțare asemenea teorii, privindu‑le ca pe niște „elucubrații” fondate pe asocieri arbitrare și coincidențe aleatorii. El preferă să se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină diferită, ideea‑forță a teologiei sale, ideea recapitulării (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η). Anticristul - ca oponentul prin excelență al lui Cristos - va recapitula, printr‑o imitație perversă, tot răul „săvârșit de‑a lungul a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
niște „elucubrații” fondate pe asocieri arbitrare și coincidențe aleatorii. El preferă să se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină diferită, ideea‑forță a teologiei sale, ideea recapitulării (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η). Anticristul - ca oponentul prin excelență al lui Cristos - va recapitula, printr‑o imitație perversă, tot răul „săvârșit de‑a lungul a șase mii de ani” scurși de la crearea lumii. El va fi deci întruparea însăși, simbolul viu al imperfecțiunii creaturale. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fericire petrecuți de Adam în rai vor fi retrăiți - de această dată pe pământ, noul rai - de sfinți în jurul Împăratului. În consecință, durata apostaziei va fi de șase mii de ani, adică va fi egală cu cea a lumii pământești. Anticristul, ca un fel de magnet magic, adună în sine tot răul săvârșit de‑a lungul istoriei. Irineu schițează principiile unei teodicee: dacă răul există, este pentru că Dumnezeu însuși l‑a îngăduit cu un anumit scop; dacă persecuțiile împotriva creștinilor există
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]