916 matches
-
ar fi costat pe Rodano să se informeze un pic? Eu m-am născut la Bologna, la Bologna cea socialistă, și, ceea ce contează cel mai mult, acolo mi-am petrecut adolescența și tinerețea, adică anii de formare. Aici am devenit antifascist, citind la șaisprezece ani o poezie de Rimbaud. Aici am scris primele mele poezii în dialect friulan (lucru nepermis de fascism). Am spus friulan, draga mea Natalia. Iar între Veneto și Friuli nu există nici o legătură. În satul friulan al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Nu voi vorbi despre ceea ce se spunea pe atunci despre acest lucru, tocmai în Il Politecnico: epurarea nereușită, continuitatea codurilor, violența poliției, disprețul față de Constituție. Mă opresc asupra a ceea ce a contat într-o conștiință istorică retrospectivă. Democrația pe care antifasciștii democrat-creștini o opuneau dictaturii fasciste era formală într-un mod lipsit de orice pudoare. Ea se baza pe o majoritate absolută obținută prin voturile unor enorme pături mijlocii și ale unor enorme mase țărănești, dirijate de Vatican. Dirijarea de către Vatican
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
băiețandri cu hainele lor caste, ochi arzând de puritate și de o complicitate inocentă. Cât de sublim este dezinteresul complet și total arătat de Penna față de ceea ce se întâmpla în afara acestei existențe în rândul poporului! Nimic n-a fost mai antifascist decât această exaltare a lui Penna în Italia fascistă, văzută ca un loc de o frumusețe și de o bunătate de nedescris. Penna a ignorat absurditatea și cruzimea fascismului, a considerat că acestea nu există. O insultă mai gravă nici
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unde sunt fasciștii, dacă nu la putere și la guvernare? Sunt acei Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul indirect, imens și practic pe care îl faceți statului de azi și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a putut s-o facă în parte realizabilă), ea nu mai are nevoie nici de biserici, nici de fascisme. Le-a făcut dintr-odată să devină arhaice. Și prin aceasta ca antifascismul să devină arhaic. Cea mai mare parte a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în sensul că își impune în mod ineluctabil modelele. Și gata. Din aceste afirmații a rezultat o proliferare a confuziilor neplăcute: iluminismul învechit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al unui fel de a fi nou îi făcuseră pe oameni, după eliberare, mai buni. Da, mai buni pur și simplu. Dar mai există și celălalt fapt, mai real: fascismul pe care îl experimentaseră oamenii de atunci, cei ce fuseseră antifasciști și traversaseră experiențele celor douăzeci de ani de fascism, ale războiului, ale Rezistenței, era, în concluzie, un fascism mai bun decât cel de astăzi. Douăzeci de ani de fascism cred că nu au făcut atâtea victime câte a făcut fascismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unii dintre oamenii care ne conduc de treizeci de ani -, au gestionat înainte strategia tensiunii cu caracter anticomunist, iar apoi, după ce a trecut îngrijorarea pentru eversiunea din ’68 și pentru pericolul comunist imediat, exact aceleași persoane au gestionat strategia tensiunii antifasciste. Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea castitate antifascistă de care aveau nevoie, după campania referendumului și după referendum, pentru a continua să gestioneze puterea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În ceea ce privește episoadele de intoleranță pe care dumneavoastră le-ați amintit, eu nu le-aș numi chiar de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mea când cedasem unei asemenea furii oarbe. Dar indignarea pe care mi-a stârnit-o acel fascist nenorocit de acum zece ani nu este nimic în comparație cu indignarea pe care mi-a stârnit-o zilele acestea un articol al unui pretins antifascist: al directorului adjunct al ziarului La Stampa, Casalegno. Într-un articol de-al său, scris recurgând la cele mai rele locuri comune „jurnalistice”, învechite chiar și pentru ironia lui Dostoievski în 1869, polemizează la adresa mea, a lui Moravia, a lui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din naștere și nu putea să-și găsească loc decât în mediile și în textele cele mai proaste. Tot ce am spus eu „scandalos” despre vechiul și noul fascism este, de fapt, tot ce s-ar putea spune cu adevărat antifascist. De-acum asta le este clar tuturor. Să admitem totuși că cineva, din ură învederată, din interes politic sau pur și simplu din prostie, continuă să fie ambiguu. Ei bine, mă întreb dacă n-ar trebui să se gândească de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antropologice în Italia 49 24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism 54 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești 59 11 iulie 1974. Amplificarea „schiței” de revoluție antropologică în Italia 64 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 73 26 iulie 1974. În ce sens să vorbim despre o înfrângere a PCI la „referendum” 79 22 septembrie 1974. Micul discurs istoric de la Castelgandolfo 85 6 octombrie 1974. Noi perspective istorice: Biserica nu îi este utilă puterii 90 14
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și martie-aprilie 1940. Redactor fondator: I. Ludo. Editează „Almanahul «Adam»”. A. nu anunță în primul număr un program, dar majoritatea textelor, inserate în rubricile „Proză”, „Versuri”, „Însemnări”, „Anecdote”, „Moravuri intelectuale”, atestă caracterul de magazin artistico-literar al revistei și orientarea ei antifascistă și antihitleristă. Colaborează cu versuri Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Andrei Tudor, Horia Furtună, G. Spina, M. Blecher; cu proză - I. Călugăru, T. Arghezi (Poarta neagră, fragment), N. D. Cocea (Bătrânul Isac), Gala Galaction (Ceasuri de soare și azur, Note de
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
reține o bucată după răspunsul la „Poștă redacției”. Critică literară dau Marin Sârbulescu și Tiberiu Tretinescu. „Cronică limbii” e ținută de Ion Coteanu, „Cronică dramatică” de Al. Cerna-Rădulescu, iar „Cronică măruntă” de Felix Anadam (Geo Dumitrescu). Rubrică „Insectar” cuprinde pamflete antifasciste, semnate cu pseudonimul Ion Călimara. Ultimul număr, al șaptelea, e consacrat lui G. Călinescu. Interzisă de cenzură, revista reapare într-un singur număr, la 1 noiembrie 1942, sub titulatura „Gândul nostru”. D.B.
ALBATROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285219_a_286548]
-
la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit să atace, în pamflete, extrema dreaptă, devenită amenințătoare în România și în Europa. A mai fost redactor al lunarului „Palestina” (1939-1941) și a înființat colecțiile „Biblioteca
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
, Erik (19.IX.1922, Timișoara - 22.I.1982, București), traducător. După terminarea a patru clase de liceu în orașul natal, lucrează ca muncitor (1939-1940). În timpul dictaturii antonesciene este internat la Târgu Jiu pentru activitate antifascistă, iar în toamna anului 1944 va fi întemnițat din cauza originii sale germane. După eliberarea din închisoarea de la Jilava își începe cariera de ziarist la „Drapelul roșu” din Timișoara (1946-1948), apoi se mută la București, ca redactor la săptămânalul „Ifjúmunkás” (1949-1954
MAJTÉNYI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
rusă, portugheză, germană, suedeză, hindi, franceză, neogreacă, turcă, spaniolă, ivrit, cehă, maghiară, bulgară și esperanto, în România și în străinătate. Ca poet, M. s-a exprimat în primele două decenii de activitate pe coordonatele liricii angajate politic, cu mesaj explicit antifascist, anticapitalist și procomunist, conform ideologiei epocii. Pe lângă temele oficiale - lupta antifascistă ilegală, instituirea și construcția socialismului real, glorificarea dezvoltării industriale, înfierarea imperialismului, dezarmarea etc. -, sunt „cântate” și dragostea, peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii ’60, odată cu relativa relaxare a presiunilor
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
maghiară, bulgară și esperanto, în România și în străinătate. Ca poet, M. s-a exprimat în primele două decenii de activitate pe coordonatele liricii angajate politic, cu mesaj explicit antifascist, anticapitalist și procomunist, conform ideologiei epocii. Pe lângă temele oficiale - lupta antifascistă ilegală, instituirea și construcția socialismului real, glorificarea dezvoltării industriale, înfierarea imperialismului, dezarmarea etc. -, sunt „cântate” și dragostea, peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii ’60, odată cu relativa relaxare a presiunilor ideologice, poetul se regăsește pe sine și procedează la o primenire
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
artistice ale grupului, în timp ce ideologia îl împarte între socialism și tendința de asimilare. Țesătura epică a cărții privilegiază această epocă, spre a se restrânge mult atunci când sunt evocate deceniile realismului socialist. M.H. Maxy trece de la avangardă, totdeauna solidară cu stânga antifascistă, la acceptarea realismului socialist, iar de aici la marea deziluzie. Narațiunea, structurată ca o rememorare autobiografică, urmărește însă și criza de identitate a școlăriței, care se descoperă refuzată din motive etnice de colege și de profesoare. Memorialista își amintește de
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
mai ales, I.G. Dimitriu. Comentând, de pildă, Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, I.G. Dimitriu este primul critic care relevă limitele cărții ce cunoștea în acest moment un mare succes: „Un roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă, antifascist și anticomunist, dar nu este deloc artă contemplativă...” Alături de „Cronica literară”, apar și alte rubrici permanente: „Cronica plastică” și „Cronica muzicală”, susținute de Mira Simian-Baciu, „Cronica măruntă”, dedicată mai ales revistelor exilului („România” din Buenos Aires, „Îndreptar”, „Cuget românesc”, „Caete de
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
țărani. Urmează Liceul Militar din Chișinău, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1941. Participă la al doilea război mondial, pe frontul de Răsărit. Rănit la Odessa, este luat prizonier, apoi ia parte la războiul antifascist. După război lucrează ca redactor la mai multe reviste de cultură ale armatei (1945-1961). Din 1968 până la sfârșitul vieții a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Debutează în „Bilete de papagal” (1937). A colaborat la „Universul literar”, „Viața literară”, „Meșterul Manole
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
peste măsură pe alocuri. Dar pe această cale în epocă nu se ajunge decât la așa-zisa poezie „militantă”, proletcultistă. După ce compune poeme precum Tatar-Bunar și Turbina vie și dă, în Povestea unui bob de lacrimă, câteva episoade din lupta antifascistă (pe teritoriul sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se refugiază o vreme în literatura pentru copii. Două proze avându-l în centru pe eroul lui Carlo Collodi relevă darul povestirii și
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
simetria construcției - cu romanul Ion al lui Liviu Rebreanu). Cea mai aspră critică i-a fost adusă în chiar anii răsunătorului succes de I. G. Dimitriu, care consideră cartea „un bun roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă antifascist și anticomunist, dar... deloc artă contemplativă”. Etichetată de critic drept „operă ONU-istă, aparținând noului stat ONU, care n-are granițe”, dintr-o altă perspectivă, Ora 25 este acuzată de „tezism”, pentru că în roman toți eroii negativi sunt evrei (E.
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
izbuti să aducem o rază de bună dispoziție în sufletul cititorilor noștri.” Publicația reușește, într-adevăr, să-și atingă scopul, făcând să apară numeroase versuri, proze, scenete, anecdote, parodii și caricaturi de bună calitate. Foarte acide sunt, de pildă, satirele antifasciste în versuri ale lui Ștefan Baciu și ale lui Grigore Cumpănașu, ca și ale unor autori ce se ascund sub pseudonime precum Ivan Turbincă sau Don Garcia și care îl au drept țintă favorită pe baronul von Killinger. Dintre poeziile
HUMORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287465_a_288794]
-
1989 4. Metode și terenuri Organizarea cărții PRIMA PARTE: FORMAREA INTELECTUALULUI DE PARTID Trei citate 1. Învățământul de partid În perspectiva istorică Originile școlii leniniste. O cronologie comună De la cultura proletara la universitatea de partid Agitprop Școală Kominternului și școlile antifasciste Școlile de partid după 1945 și difuzarea modelului sovietic Școlile partidelor comuniste bulgar și român Parteihochschule Karl Marx, « Universitatea noastră socialistă » 2. Recunoașterea academică a Învățământului de partid Constituirea unui dublu model Cele trei reforme ale sistemului de Învățământ În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]