627 matches
-
o mare capacitate de schimbare antigenică, variațiile fiind de două tipuri. Variațiile minore (drift) apar prin rearanjarea antigenelor de suprafață, rezultând variante antigenice față de care populația poate fi parțial imunizată și care determină epidemii. Variațiile majore (shift) sunt consecința schimbărilor antigenice complete a NA și/sau HA (posibil provenite de la animale). În urma acestor schimbări instalate brusc, rezultă subtipuri noi, la care populația este neimunizată, explicând apariția pandemiilor, la intervale de 10-14 ani. Tablou clinic Incubația gripei este scurtă, de 24-72 ore
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
secretorii, prin prevenirea colonizării intestinului cu vibrion sau prin inhibarea toxinei acestuia. Holera este o boală cu declarare obligatorie de urgență. Etiopatogenie Vibrionul holeric este un bacil gram negativ încurbat, mobil (cu flagel terminal), aerob, cultivabil pe medii alcaline. Echipamentul antigenic al vibrionului holeric este reprezentat de antigenul somatic O (specific de grup) și antigenul flagelar H (specific de tip). S-au identificat două serogrupuri epidemice: O139 și O1, cu două biotipuri (clasic si El Tor). Enterotoxina termolabilă elaborată de vibrionul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
tip. Îmbolnăvirile pot fi cazuri izolate sau epidemice. Raportarea cazurilor de dizenterie se face numeric. Etiopatogenie Shigella spp. sunt bacili gram negativi, imobili, lactozo-negativi, care posedă antigene O (specifice de tip) și K (specifice de tip). Se disting patru grupuri antigenice: A: Sh. dysenteriae (10 serotipuri) B: Sh. flexneri (6 serotipuri) C: Sh. boydii (15 serotipuri) D: Sh. sonnei (1 serotip). Shigella spp. acționează prin mecanism invaziv local la nivelul colonului, mai ales a segmentului distal. Invazia epiteliului intestinal este urmată
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
începe cu câteva zile înaintea debutului și persistă 7-10 zile de la apariția icterului. Imunitatea după infecție este durabilă. În țările sărace, copii se imunizează natural în primii 10 ani de viață. Etiopatogenie Virusul hepatitic A este un virus ARN stabil antigenic (cu un singur determinant), care aparține familiei Picornaviridae, genul Hepatovirus. Virusul este inactivat de căldură (5’X1000C), raze ultraviolete și clorinare. Virusul ingerat ajunge la ficat pe calea venei porte și se elimină prin scaun. Perioada de viremie este scurtă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de 27nm. Gena C conține două domenii (pre-C, C), în funcție de care sunt generate cele două proteine ale nucleocapsidei. AgHBe (preC) este solubil și se eliberează în sânge, semnificând stadiul replicativ al VHB și potențialul crescut de infecțiozitate. AgHBc sau miezul antigenic complet (C) rămâne strict intracelular hepatic. Gena P codează AND-polimeraza. Gena X codează AgHBx cu rol în transactivarea genelor virale și celulare. Semnificația acestei proteine nu este clar cunoscută, dar pare să contribuie la carcinogeneză prin legarea de proteina p53
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
scapularis sunt cele mai cunoscute. Riscul de infecție umană este maxim primăvara-vara, la persoane care profesează ca agricultori, pădurari sau care se expun prin activități recreaționale (drumeții, picnicuri, campare). Patogenie În parcursul ciclului natural, borrelia exprimă pe suprafață două proteine antigenice, A (OspA) și C (OspC), care reprezintă factori de patogenitate. Transmiterea la mamifere este dependentă de legarea OspC de o proteină salivară a căpușei. Pentru a produce infecția mamiferelor, contactul cu căpușa trebuie să depășească 24 ore. Evoluția infecției parcurge
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cezariană, interzicerea alăptării la sân, profilaxia antiretrovirală la nou-născut, începută imediat după naștere, continuată timp de 6 săptămâni Respectarea, în orice situație, a principiilor precauțiunilor universale. Deși fondurile alocate pentru descoperirea vaccinului protector antiHIV sunt uriașe, dificultățile legate de variabilitatea antigenică și limitările etice legate de testările pe voluntari temperează speranțele utilizării acestui vaccin în viitorul apropiat. De aceea, prevenția rămâne, deocamdată, cea mai importantă măsură de combatere a infecției HIV. 15 INFECȚIILE NOSOCOMIALE Obiective specifice cursului: Să definească infecția nosocomială
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
medicamentele (peste 38 de medicamente pot induce boala după administrare prelungită). Secvența mecanismelor implicate poate fi sintetizată astfel: - anomalii ale procesului de apoptoză (moarte celulară programată) care determină modificări ale proteinelor intracelulare (nucleare și citoplasmatice). În consecință celulele implicate devin antigenice. Nu este cunoscut cu certitudine trigger-ul procesului autoimun, se discută rolul factorilor de mediu. Apoptoza este crescută în macrofage, limfocite, keratinocite. Există o relație strânsă între rata de apoptoză și activitatea bolii. În paralel are loc scăderea procesului de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
3. Preparatele insulinice Insulinele convenționale desemnează preparatele obținute din pancreasul de porc (diferă de insulina umană printr-un singur aminoacid) sau de bovine (diferă de insulina umană prin 3 aminoacizi). Aceste preparate insulinice erau incomplet purificate, motiv pentru care erau antigenice, declanșând în organism producția de anticorpi antiinsulinici sau împotriva altor contaminanți proteici (glucagon, somatostatin etc.). Acești anticorpi au fost incriminați în reacțiile de lipodistrofie la locul injecției, precum și în inducerea unor complicații cronice (fapt nedemonstrat). Majoritatea insulinelor animale erau amestecuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
la cunoașterea mai bună a acestor modalități de propagare a infecției, dar o serie de semne de întrebare încă persistă. Astfel, se știe că migrația bacteriană pe calea sângelui nu este teoretic posibilă decât pentru specii care posedă un echipament antigenic și antitoxinic care asigură protecția lor. Este cazul E. Coli și al unor specii de Proteus. Dar, alți germeni la originea infecției urinare (Providencia, Serratia) sunt lipsiți de aceste mijloace de apărare. În ceea ce privește originea digestivă, ea poate fi incriminată numai
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
inflamatorie. Pentru Wickham (citat de Faure G. și Sarramon J.P. ) acțiunea microbiană ar induce o polimerizare a mucoproteinelor normale din urină (Tamm-Horsfall). Germenii cu cea mai mare activitate ureazică (grupul proteus în primul rând), în afară de efectul ureolitic, au puternice proprietăți antigenice, o mare mobilitate datorită flagelului care le permite să urce contra curentului urinar și o mare afinitate pentru suprafețele uroteriale . Este de remarcat că în toate cazurile de calculi de infecție, fie de fosfat amoniaco-magnezian (struvită), fie alți calculi fosfatici
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
este responsabilă de suprasaturarea cu struvită și de apariția de calculi de struvită și de fosfați de calciu. Proteaza afectează pereții căilor urinare de excreție prin reacție inflamatorie. Agresivitatea grupului de bacili Proteus este explicată de: 1) puternicele sale proprietăți antigenice; 2) marea mobilitate a acestor germeni datorită flagelului cu care sunt prevăzuți; 3) mare putere de aderență a lor la uroteliu. La început se formează o matrice proteică în cavitățile renale, stadiu în care radiotransparența sa o face neevidențiabilă în
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
diseminării. Răspunsul imun celular este determinant în vindecarea infecției HPV sau în regresia leziunilor citologice. Limfocitele T helper cooperează cu limfocitele B contribuind la diferențierea lor în plasmocite și la sinteza de anticorpi. Imunizarea cu adjuvant (hexagon) stimulează persistența stimulului antigenic și producția de citokine proinflamatorii. POLIMORFISMUL GENETIC ȘI SUSCEPTIBILITATEA LA CANCERUL DE COL Dacă infecția HPV este principalul determinant extern al cancerului de col, susceptibilitatea genetică este elementul major ce ține de gazdă. Polimorfismul genetic, identificat de antigenele de histocompatibilitate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
unor anticorpi secretori IgA (S-IgA) care fixează virusul la poarta de intrare în complexe imune ce pot fi lesne eliminate. Datorită naturii polimerice a S-IgA, complexele imune de la nivelul mucoasei pot fixa un număr mai mare de variante antigenice virale. Sinteza accelerată de novo a IgA și IgG datorată limfocitelor B de memorie care debutează timpuriu, începând din ziua a 4-a după reinfecție. Persistența limfocitelor T CD8 de memorie care proliferează clonal încă din ziua a 3-a
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
diseminării. Răspunsul imun celular este determinant în vindecarea infecției HPV sau în regresia leziunilor citologice. Limfocitele T helper cooperează cu limfocitele B contribuind la diferențierea lor în plasmocite și la sinteza de anticorpi. Imunizarea cu adjuvant (hexagon) stimulează persistența stimulului antigenic și producția de citokine proinflamatorii. POLIMORFISMUL GENETIC ȘI SUSCEPTIBILITATEA LA CANCERUL DE COL Dacă infecția HPV este principalul determinant extern al cancerului de col, susceptibilitatea genetică este elementul major ce ține de gazdă. Polimorfismul genetic, identificat de antigenele de histocompatibilitate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
unor anticorpi secretori IgA (S-IgA) care fixează virusul la poarta de intrare în complexe imune ce pot fi lesne eliminate. Datorită naturii polimerice a S-IgA, complexele imune de la nivelul mucoasei pot fixa un număr mai mare de variante antigenice virale. Sinteza accelerată de novo a IgA și IgG datorată limfocitelor B de memorie care debutează timpuriu, începând din ziua a 4-a după reinfecție. Persistența limfocitelor T CD8 de memorie care proliferează clonal încă din ziua a 3-a
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
degrabă o intuiție. După descoperirea fenomenului de rejet de către Peter Medawar, chirurgii de la Boston au decis să-l evite utilizând singurul mijloc ce le stătea la îndemână la acea dată - grefa între gemeni monozigotici -, așadar între două organisme cu configurație antigenică identică. Experiment reușit, dar nereproductibil, din păcate, dat fiind numărul extrem de redus de gemeni identici raportat la numărul celor care au nevoie de un transplant de organ. A trebuit ca Jean Dausset să descopere sistemul HLA (Human Leucocyte Antigen), situat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celor 6 antigene principale care compun acest complex depinde intensitatea fenomenului de rejet celular și, în ultimă instanță, acceptarea sau respingerea organului transplantat. Întrucât, în majoritatea cazurilor, transplantul de organe se face între indivizi ai aceleiași specii, dar cu configurație antigenică diferită (allogrefe), controlul fenomenului de rejet necesită o medicație imunosupresoare eficientă. În căutarea acesteia s-au aflat savanții din toată lumea până în anul 1980, când medicamentul numit ciclosporină, descoperit de Jean Borel de la firma Sandoz și testat la nivel clinic de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de antigen, pătrunsă în organism, este lizată sub acțiunea unei asemenea cascade de reacții proteolitice reprezentând componenta complement a SI al organismului gazdă. Acțiunea complementului este desăvârșită prin atragerea macrofagelor al căror echipament enzimatic hidrolitic erodează celulele țintă cu proprietăți antigenice. Complexul Ag-Ac poate fi uneori preluat direct de macrofage, spre a fi distrus. Există zone largi de contact intim între aceste două tipuri de celule; c. reprezentarea grafică a modalităților în care celulele T helper ajută celulele B: 1) odată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
românească termenul „antigene” este deja generalizat, și, în consecință, ne vedem nevoiți să îl adoptăm și în această lucrare. În anul 1958, J. Dausset a descoperit antigenele de pe suprafața cvasitotalității celulelor unui organism, ce conferă identitate biochimică-imunologică individuală, definind personalitatea antigenică unică a fiecărui organism uman. Descoperirea antigenelor de histocompatibilitate a permis înțelegerea bazei moleculare a unicității biochimice (imunologice) a fiecărei ființe umane, precum și a dificultăților care trebuie depășite în vederea reușitei transplantului de organe. În anul 1960, J.F.A.P. Miller a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
digerând bacterii invadatoare, material străin și resturi celulare proprii sau străine. Macrofagele fagocitează orice celulă opsonizată, adică învelită cu anticorpi, precum și celulele tisulare moarte. Limfocitul este o celulă specializată a sistemului imunitar cu rol esențial în recunoașterea specifică a epitopului antigenic, prin intermediul receptorului său membranar. Limfocitele B sunt celule specializate în sinteza anticorpilor, fiecare clonă de limfocite B fiind specializată pentru producerea unui anumit anticorp, care prezintă o specificitate unică de legare la antigene la nivelul situsului de combinare antigen -anticorp
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
O asemenea explozie a unui singur tip de limfocite indusă de întâlnirea unei celule limfocitare cu antigenul pentru care ea a fost determinată se numește selecție clonală. Antigenele sunt de obicei macromolecule. Deși moleculele mici pot avea și ele determinanți antigenici și pot fi recunoscute de anticorpi, ele nu sunt eficiente de regulă, în a provoca un răspuns imun, tocmai datorită dimensiunii lor mici. Asemenea molecule mici pot provoca însă, un răspuns imun atunci când se conjugă cu o moleculă transportoare mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi. Orice proteină poate avea mai mult decât un singur asemenea situs de legare, ceea ce provoacă producerea de anticorpi cu specificități pentru diferite asemenea situsuri de legare a antigenului. Regiunea din antigen care provoacă un răspuns imun se numește determinant antigenic sau epitop. Când un antigen conține mai mulți epitopi, unii dintre aceeștia pot fi mai eficienți decât alții în provocarea răspunsului imun și asemenea epitopi vor domina răspunsul imun. Cum găsesc limfocitele antigenele țintă și unde are loc maturizarea lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și a unui răspuns imun secundar;- dualitatea structurală (două perechi de catene polipeptidice) și funcțională (bivalența) a moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului și, la rândul ei, posedă epitopi antigenici recunoscuți de molecule cu rol de receptor. La om se produce zilnic aproximativ un miliard de limfocite ce trec în circulație. Circulând și recirculând prin rețeaua vaselor sanguine și limfatice, celulele și moleculele sistemului imunitar asigură supravegherea organismului, recunoașterea moleculelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imun, recunosc specific Ag și de aceea se mai numesc imunocite . De aici derivă denumirea de sistem imunocitar, echivalentă celei de sistem limfoid. Toate celulele acestui sistem poartă pe suprafața lor molecule cu rol receptor, capabile să recunoască specific determinanții antigenici străini. Sistemul imunitar funcționează pe baza interacțiunii dintre semnal (antigen) și receptorul specific limfocitar preformat. În concepția modernă, limfocitul este celula centrală a sistemului imunitar. Ea nu este celula „cap de serie” - așa cum o considerau vechii histologi, deoarece păstrează o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]