274 matches
-
ca să fie admiși în instituțiile de învățămînt superior și să obțină documente ca, de exemplu, permise de conducere sau pașapoarte. În aceste certificate se afirma că nici deținătorii lor, nici vreuna dintre rudele acestora nu aveau legături cu vreo organizație "antinațională." Papagos a murit în octombrie 1955. Pus în fața necesității de a numi un succesor în postul de prim-ministru, regele Paul a luat neașteptata decizie de a-l alege pe Constantin Karamanlis, un om care va exercita începînd din acest
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Istrati rămîne un adversar convins al capitalismului, dar înțelege să poată proteja națiunea ca o comunitate solidară fără a se alătura naționalismului conservator al lui lorga, maestrul gîndirii de la începutul veacului. Am rămas profund convins că sistemul capitalist este absurd, antinațional, antiuman, antisocial și că lupta între naționalități este o diversiune care prelungește existența nefericită a umanității", scrie Istrati în 1935. Acest mers cu pași mari de la începutul secolului pînă la deceniile de după război, acest parcurs refractar al lui Istrati și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Maicile de la Notre-Dame-de-Sion au deschis un stabiliment la Iași în 1866, la Galați în 1868 și s-au instalat la București în 1898. Dar ele devin obiect de critici virulente în toamna anului 1904: li se reproșează insuficiențele instrucției, propaganda antinațională, prozelitismul în favoarea religiei catolice. Ministrul Educației, Spira Haret, amenință cu demisia dacă nu se va da satisfacție opiniei care reclamă o condamnare severă. În iulie 1902, patriarhul ecumenic adresează mitropolitului primat al României o scrisoare în care mărturisește "...expresia durerii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un bun indiciu al schimbării radicale a orientărilor României după evicțiunea liberalilor. Marelui proiect naționalist îi urmează o deschidere spre finanțele occidentale, astfel încît anumite medii antioccidentaliste din România nu pot să nu stigmatizeze o dependență resimțită ca umilitoare și antinațională. Paradoxal, guvernul național-țărănesc este cel care ia inițiativa de a încredința redresarea bugetului unei misiuni trimisă de Franța. Va plăti însă scump această contradicție identitară între recursul la Vest și afirmarea sentimentală a specificității țărănești și agrare. Curînd, partidul va
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întemeierea Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovenești, în 1924. În deceniile al treilea și al patrulea al secolului al XX - lea, în URSS a apărut o nouă ramură a lingvisticii, „lingvistica socială”, în fapt „o armă a ideologiei și propagandei comuniste antinaționale”. Pe termen lung, noua „știință” a avut efecte cumplite. Ca rezultat a aplicării noilor teorii și metode de deznaționalizare și de constituire a unor noi identități, în 1989, din 139 milioane de cetățeni ai celor 14 foste republici sovietice, 25
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
discursului domnului Chifiac: teritoriul respectiv s-a împărțit mai apoi în „Moldova și Transalpinia (fosta Dacia), care spre deosebire de Moldova, a avut mai multe denumiri: Țara Basarabilor, Valahia, Muntenia, Țara Românească”. Recunoaștem că ne numărăm și noi printre acei „papagali ideologi antinaționali”, care poartă pe umeri „un găvănos deșert”, care nu reușesc să urmărească firul logic al raționamentelor domnului Chifiac. Mai grav este că el atribuie istoricilor români, adulatori ai „regimului de ocupație regalo-fascistă” a Moldovei din 1918-1940, teorii pe care aceștia
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
acestei instituții. Comportamentul mult mai agresiv față de Biserica Catolică se explică prin structura centralizată a acesteia, prin subordonarea ei față de Papa de la Roma și solidaritatea între comunitățile catolice din întreaga lume. Unirea cu Roma era catalogată de publicațiile comuniste drept „antinațională” și „antiistorică”, întrucât rupsese unitatea poporului român, omițându-se cu bună știință rolul pe care Biserica Unită l-a jucat în promovarea culturii naționale românești în Transilvania. Astfel, la 11 octombrie 1948, la Cluj, a fost convocat un congres destinat
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Gheorghiu-Dej, cel ce dominase PRM înainte și după moartea lui Stalin. Privilegiind tema continuității în istoria Partidului Comunist dar falsificând cu destulă abilitate realitatea legăturilor directe dintre mișcarea comunistă din România și Comintern, care provocase de la bun început o poziție antinațională radicală a PCR, ducând la interzicerea lui încă din 1924 -, Congresul al IX-lea deschidea un nou capitol în istoria rescrierii istoriei României. În 1966, reabilitarea lui Pătrășcanu inaugura de fapt un proces de lichidare a vechii gărzi "bolșevice", care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În zilele Congresului de fondare a AC, s-a putut constata, pe străzile din spatele Ateneului, o mobilizare excepțională de trupe, gata să intervină pentru reprimarea unei manifestații de stradă, în timp ce presa pro-FSN publica articole denunțătoare și apeluri incendiare contra "forțelor antinaționale care urmăreau destabilizarea țării". Singurul rezultat al acestor bătălii în mare măsură imaginare a fost revolta crescândă a opozanților regimului Iliescu, a cărui capacitate și apetit pentru represiune erau în mod firesc absolutizate. Majoritatea inițiatorilor Alianței Civice și-a asumat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez - liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia ființa națională, constituindu-se într-un adevărat atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p. 24). Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt denunțate ca "o treime de mari neadevăruri - poate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul curent drept "o școală de negare, o școală de cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Dumnezeu" (p. 45), Stăniloae purcede mai departe la demonstrarea superiorității împletirii între națiune și ortodoxie (cazul românesc), întrucât "singură ortodoxia oferă sinteza și în această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
probleme - negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers - este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura naționalistă pe care a luat-o comunismul matur a ocolit totuși formula etnică a românismului. Programul... condamnă deopotrivă "naționalismul îngust", șovin, cât și "cosmopolitismul" antinațional, optând pentru formula națiunii proletare în detrimentul națiunii etnice. Noua concepție identitară promovată de autoritățile statale reclama o dublă loialitate din partea cetățenilor, atât față de idealul național, cât și față de cel socialist. În anii săi de maturitate politică, regimul comunist pretinde astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a luptei de clasă, manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc" (Blaga, 1921, p. 181). Continuitatea. Constantă a conștiinței istorice românești, teza continuității poporului român pe teritoriul actual al României este consolidată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele trebuie interpretate ca rătăciri doctrinare cauzate de interferența Cominternului în afacerile domestice ale Partidului. Apostazia Partidului la doctrina antinațională este astfel desăvârșită. Concluzii: renaționalizarea memoriei istorice românești. Inițiate timid încă din anii '60, autohtonizarea politică și autarhizarea culturală românească se intensifică progresiv, atingând cote maxime spre sfârșitul anilor '80. Prefacerile memoriei istorice românești oglindesc evoluțiile de ordin politic. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
M. Roller a atentat asupra memoriei naționale, transformând-o într-o memorie socialistă. Schimbarea de regim produsă în 1947 (de la monarhie la democrație populară) s-a repercutat cvasi-instantaneu asupra reorganizării radicale a trecutului românesc de pe baze naționale pe temelii socialiste antinaționale. Chiar dacă, datorită efemerității sale, poate fi catalogată ca o revoluție mnemonică abortivă, reorganizarea radicală a trecutului românesc petrecută în epoca postbelică întruchipează modelul ideal-tipic al revoluției mnemonice totale - instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formează o mixtură de elemente internaționaliste și naționaliste, prin care se glorifică influențele slave în același timp în care se monumentalizează trecutul indigen. Prin reasumarea moștenirii naționale, discursul emis de literatura didactică din această perioadă conține suficiente deturnări de la direcția antinațională stabilită de M. Roller pentru a se putea afirma începutul unei reforme mnemonice. Istoria Patriei, publicat succesiv începând din 1957 până în 1989, este un veritabil barometru care înregistrează fidel fluctuațiile ideologice. Edițiile din anii '60 ale Istoriei Patriei relevă caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în fapt, ideologii antinaționaliste), prima fază a socialismului românesc (1947- 1964) a restructurat dramatic memoria istorică sedimentată în conștiința colectivă prin eviscerarea măduvei naționaliste a memoriei românești. Trecutul național este supus unui intens proces de socializare, rezultatul fiind o memorie antinațională sovietofilă; v) ieșirea statului român de pe orbita Kremlinului, proclamată enunțiativ prin "Declarația de independență" din aprilie 1964, a semnalat startul renaționalizării politicii și culturii românești. Al doilea capitol al comunismului românesc se remarcă prin repunerea în drepturi depline a ideii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Aceasta poate fi considerată drept revoluția națională a memoriei istorice românești, primul astfel de eveniment care a inaugurat istoria tumultoasă a memoriei românești. O a doua revoluție mnemonică ce a destructurat radical înțelegerea românească a propriului trecut a fost "revoluția antinațională" lansată de autoritățile comuniste în perioada imediat postbelică. Distrugând din temelii nu doar sistemul de reprezentări sociale ale trecutului consacrat în urma "revoluției naționale", cât și întreaga infrastructură instituțională a ordinii mnemonice (desființarea Academiei Române, închiderea muzeelor existente și deschiderea altora ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu puternice tente antinaționale. După cum am arătat în corpul lucrării, această revoluție mnemonică antinațională, al cărei artizan principal a fost M. Roller, s-a dovedit a fi o "revoluție abortivă", eșuată în cele din urmă din cauza radicalității cu care a suprimat spiritul național care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu puternice tente antinaționale. După cum am arătat în corpul lucrării, această revoluție mnemonică antinațională, al cărei artizan principal a fost M. Roller, s-a dovedit a fi o "revoluție abortivă", eșuată în cele din urmă din cauza radicalității cu care a suprimat spiritul național care a definit istoricește conștiința istorică românească. Al treilea moment critic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memoriei istorice românești a venit ca urmare a torsiunii naționaliste a comunismului, inițiată în anii '60, intensificată pe lungimea anilor '70 și hiperbolizată de-a lungul anilor '80. Fără să aibă caracterul abrupt și radical al rupturii produse de revoluția antinațională declanșată imediat în epoca postbelică, prefacerea național-comunistă a memoriei istorice românești poate fi descrisă mai degrabă prin termenul, aparent contradictoriu, de "revoluție procesuală". Recentrarea ideii naționale în miezul conștiinței istorice românești nu s-a produs printr-o rupere totală sau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv în memoria istorică națională nu a fost "inventat" ab initio de fiecare nou regim instalat la comanda politică a societății. Nici chiar "revoluția antinațională" înfăptuită de socialism nu a rupt-o total cu memoria națională sedimentată în conștiința istorică de-a lungul secolului naționalist de existență românească (1848-1947). Dincolo de reconfigurările de substanță, pe care ne-am chinuit să le catalogăm în partea de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ignorat sau respins vehement, așa cum se întâmplă în articolul Evoluții lovinesciene..., semnat de Radu Gyr, în care promotorul curentului modernist este numit „părinte al adercilor și voroncilor” și acuzat că „apără invazia iudaică în cultură”, punându-se „în slujba intereselor antinaționale”, „ostil până la ură sufletului românesc și valorilor noastre”. La rândul său, Horia Stamatu combate întreaga literatură de după primul război mondial, invadată de „psihologism”, de genul hibrid „plin de stridențe în care poți recunoaște toate rețetele contemporane” de proveniență străină (Criza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován Gergely ș.a. Redacția găsea de cuviință să își extindă preocupările și asupra vieții politice a românilor regățeni, pe care o satirizează adesea (Alarmă ș.a.). De altfel, se tipăresc și texte ale unor scriitori de dincolo de Carpați (N. N
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]