695 matches
-
acele locuri care inspirau groaza... Vreme de câteva zile, nu s-a mai întâmplat nimic... Evident că, de unde avusesem un aer sănătos, venind de la mare, am început să mă gălbejesc din lipsă de aer și de hrană. Un individ foarte antipatic m-a scos la aer o dată sau de două ori. Nu mai știu dacă m-au scos înainte de 23 august. Dar, după aceea, ancheta a început cu adevărat. Mă duceau în fiecare zi. Trebuia neapărat să mărturisesc ce făcusem împotriva
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
răspunde, ascultă, discută politicos. Isus își pune sec preopinenții la punct. Dintre acești doi magiștri ai Antichității, care ne-au înflăcărat imaginația, condamnați la moarte și unul și celălalt, pentru fanfaronadă și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă Părinții și doctorii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tău, după miros, după accent, după pipăit, nu se mai confundă decât în moarte. Comunitate este numele dat astăzi acestui noi-pielea. Un zid de opt metri înălțime, plin de senzori și de captatori electronici constituie o anvelopă cutanată mai curând antipatică și moralmente contestabilă. Această aversiune ne face onoare, după cum a da drept de cetate legilor naturii expune ororii. Nu viața face legea. Dar oare cel mai rău lucru, pentru o cultură ca și pentru un individ, nu este acela de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hotărât”, ai să spui, ridicându-ți cu superbie bărbia ta subțire, de fals adolescent! - „În timp ce”, ai să adaugi cu aerul acela insuportabil de atoateștiutor, „În timp ce atâtea alte lumi există și... nu foarte departe”, ai să adaugi mereu cu aerul tău antipatic, uneori chiar... da-da, uneori chiar la Îndemâna voastră; dar... ce să-i faci, așa stau lucrurile! C’est la vie... ha, ha! Și, În aceste „alte lumi” vii, splendid colorate și pline de visătoare posibilități, „meseria” Ta și a ortacului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
seducție În plus pentru presa culturală și critica vest-germană, Înclinată, cum spuneam, spre o stângă aproape militantă?!...Ă Am și avut, În acest sens, unele discuții destul de aprinse cu anumiți factori literari de acolo, reușind Încă o dată să mă fac antipatic, „acuzându-i” că și-au pierdut reprezentativitatea europeană - spre deosebire de Parisul francezilor! - tipărind, e drept, mulți autori de pe toate continentele, dar rezervând campaniile de presă, de mass-media și de critică, doar „alor lor”, așa cum fac și Americanii, adăugam eu; „un continent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în fapt, nu era decât o formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul de poezie, nici unul dintre noi nu era angajat al revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector, și apoi, prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost angajat la Serviciul de Presă al Ambasadei Americane, or, se știa că pentru a fi „acceptat acolo”, era obligatoriu să primești aviz favorabil în „altă parte”, adică la MAI, la „Interne”. În al doilea rând, ceea ce îl făcea „suspect”, antipatic în ochii multora era faptul că, deși regimul comunist îi maltratase tinerețea - șapte ani! -, el, cu o ciudată promptitudine, își „confecționase” o viziune estetică și ideologică ce justifica și sprijinea marxismul și chiar și „marxismul aplicat, real”, adică regimul comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trezesc vorbind, din când în când, despre principii. Ne refugiem în aerul rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginație, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, când nu le folosim drept armă retorică împotriva unor preopinenți antipatici. A-ți lua distanță față de principii trece drept dovada unui incalificabil relativism. E un abuz etic, un scandal. Să ne lămurim. Principiile sunt bune. Sunt de neocolit. Cu condiția ca recursul la ele să nu devină un reflex găunos, o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau flora sud-africană nu contează. Ceea ce contează e „expertul“ de la pupitru, vasta lui pricepere, farmecul lui inegalabil, măreția prezenței sale, fragedele lui trăiri și sentimente. În cele din urmă însă, cel lovit de această patimă își dăunează deopotrivă sieși: devine antipatic, de nesuportat, nefrecventabil. Există unele indicii de natură să avertizeze, încă de la început, asupra unui discurs lung. Vorbitorul începe, de pildă, cu un anunț grațios: „Voi fi scurtă“ (Variantă: „E foarte greu să mai adaugi ceva după minunatele cuvinte ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
șezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă întorc, destins
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
participă. De asemeni, personajele umane pot fi mai ușor caracterizate dacă se are în vedere atitudinea lor față de animale și în special față de câini (duioasă, agresivă, nevricoasă etc.) Probabil cel mai celebru exemplar canin din literatura română este unul extrem de antipatic: Bubicó. O și sfârșeste rău, nenorocitul, aruncat din tren pe fereastră în noaptea neagră, taman când vagonul trece pe un pod... Numele lui vine de la franțuzirea germanului Bubi. Dar pe rivalul său (al ofițerului Papadopolinii) îl cheama, belicos, Bismark. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
concludea: În ciuda a toate, nu am avut nici cea mai mică îndoială asupra vocației mele». Anul scolastic a trecut repede. Giovanni s-a implicat cu sârguință, obținând rezultate bune chiar și în acele materii care i-au fost totdeauna de antipatice. În acest sens, la examenul final de matematică, don Scapini l-a recomandat tânărului profesor don Trita, care făcea parte din comisie. Venind rândul lui Calabria, don Trita a vrut să-l interogheze personal și aprofundat. Terminându-se examenul, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că, atunci, în val vârtej au fost ultimate Sfintele Reguli sau mai bine zis Constituții, care de multă vreme, din dispoziția mons. Episcop, erau reexaminate de mons. Zenati pentru episcop și de don Pedrollo pentru Operă...». Preotul veronez Giulio Bevilacqua, antipatic autorităților fasciste, era confinat la Roma unde a ocupat funcția de Consilier al Congregației religioșilor și a fost împuternicit de Opera Pontificală pentru Prezervarea Credinței și Pregătirea noilor biserici. E prietenul lui don Calabria și cunoaște bine Opera «Copiilor Buni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-a declarat pe deplin acord cu el, dar considera că nu era încă matur timpul completei aboliri a așa-ziselor tarife. Episcopul de Verona i-a conces facultatea gratuității, cu anumite limite de prudență, pentru a nu crea confruntări antipatice între credincioșii diferitelor parohii. Pentru don Calabria gratuitatea din partea preoților era o mărturie de credință și de încredere în Divina Providență. Monseniorul Girolamo Cardinale a recurs adesea la don Calabria pentru a-i încredința vreun cleric sau preot în criză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a arunct o privire de control am înțeles că eu constituiam elementul deranjant - motivul pentru care conversația asta nu putea să mai dureze prea mult. Din momentul în care au realizat că îi analizam, cel care îmi era cel mai antipatic mi-a aruncat genul de privire „Cine mă-ta te crezi?“ și am auzit termenul „pulache“ - dar nu sunt sigur în legătură cu cine. Fețele lor dure-destinse aproape fără urmă de coșuri, tunsorile moderne gen perie, mâinile ușor tremurânde din cauza medicației, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ( De unde și încotro ? De afară înăuntru. ), un lucru a fost clar : de mult n-a mai apărut pe ecranele noastre un deștept atît de antipatic lipsit de umor și plin de figuri ca Păcală ăsta. Mai precis, de pe vremea lui tac su eroul primului Păcală (1974), interpretat de Sebastian Papaiani. Ceea ce-mi amintește că mai am o veste proastă : s-a întors și tac
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vizibil, de binecuvîntarea autorilor (regizorul Mavrodineanu și, din nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia apărarea copilului , încît e greu de presupus că autorii nu sînt conștienți de asta. în al doilea rînd, faptul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mi s-a părut că se termina înainte de a fi acumulat destulă forță. Pe cînd Boogie crește, și crește, și crește. Prima parte e tensionată de nemulțumirea surdă a Smarandei (jucată fără vanitate de o Marinca perfect dispusă să pară antipatică) și de neastîmpărul lui Boogie (delicat transmis de Bucur). Toate tensiunile explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă și pleacă de-acolo cu o prostituată. în esență, suspansul părții a doua
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
implice și, pentru început, să înțeleagă cine explodează pe cine ; le place să-și pună jucăriile să se bată, dar, din cîte știu, le place și să le înzestreze cu personalitate. (Tipii ăștia îmi amintesc mai curînd de utilajele alea antipatice de care erau pline manualele de pe vremea mea : Voilà une moissoneuse-batteuse.) Dar poate că lucrurile s-au schimbat ; poate că însăși ideea de a relaționa cu personajele li se pare stupidă copiilor de azi, care nu vor să se implice
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
showbizul în sînge. Preliminariile interviului sînt tratate într-o manieră cît mai apropiată de a unui film despre box. Cu mare viteză și dexteritate, se stabilește cine sînt adversarii și ce vor ei. Nixon (Frank Langella) s-a făcut extrem de antipatic prelungind războiul din Vietnam și s-a dezonorat definitiv prin afacerea Watergate. Pentru el, interviul televizat propus de Frost e cea mai bună șansă de a-și spăla imaginea în fața poporului american și de a reveni în avanscenă. E superantrenat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lipsită de reținere atunci cînd se întîmplă ca emoțiile respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea starurilor, chiar și atunci cînd joacă personaje antipatice (nu personaje negative supradimensionate alea plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni obișnuite mînate de emoții pe care publicul le poate găsi respingătoare), fac ce fac și-și păstrează o punte de acces la simpatia publicului. Ea arde toate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
brațe. Ai adormit și m-ai visat. În vis, eram proaspăt bărbierit, mă pieptănasem cu cărare pe mijloc și îți zâmbeam. Purtam un costum alb, ca laptele, iar la butonieră aveam o garoafă roșie ca focul. Radio Șanț Un fițos antipatic. Nu știe să zică bună ziua, săru-mâna și ce mai faceți. Așa că e sociopat, ce să mai discutăm. Fumează, iar asta e nesănătos pentru el și pentru cei din jurul lui. Umblă murdar și nespălat și e plin de tatuaje. Probabil că
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
el. niciodată. A.B.Astăzi știți de ce? V-ați redescoperit? După moartea lui Nichita Stănescu, abia atunci, am descoperit unicitatea. Astăzi, aș prefera un sfert de oră de conversație cu Nichita, decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic, de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă, și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru a reclama scrisorile din timpul logodnei ei și testamentul lui Vintilă, lăsat la plecarea în Moldova, pe care le confiscase, ca hârtii politice, poliția secretă din București. [Pe când noi petreceam ziua de 4 mai într-un chip atât de antipatic, la Florica etapa germană asista la serviciul religios organizat de Gheorghiu la mormântul tatei. Guvernul militar din București refuză să îngăduie pe oricare membru al familiei să meargă cel puțin pentru câteva ore în acea zi acolo - dar, cu lipsa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]