802 matches
-
se prezintă ca diferențialist; căutarea invariantelor speciei umane poate de altfel întotdeauna să se transforme în relativism cultural extrem. Ca discurs situat din punct de vedere social și istoric în sfera "celorlalți" pe care îi aducea din trecut sau de la antipozi, disciplina era plasată în centrul procesului de alterizare. Această deraiere este de acum bine identificată. Tendințele din ultimii douăzeci de ani, care definesc antropologia ca știință a alterității, constau în reluarea acestui discurs pentru a-l amenda "descentrându-l" (după
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fa3) și implicita rarefiere a discursului, opțiuni de limbaj ce conduc în final la ipostaza celei mai simple configurații de tratare polifonică. III.7. Ce qu’a vu le Vent d’Ouest (Ce a văzut Vântul de Vest) Aflat la antipodul laconismului glacial afirmat în Des pas sur la neige, preludiul Ce qu’a vu le Vent d’Ouest surprinde prin violența cu care se dezvăluie scena unei naturi răscolite de forța nestăvilită a furtunii. Asistăm parcă la strigătele de disperare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
două planuri, ce tind aproape să se confunde printr-o alchimie rafinată. Impresia de dezacordaj, inerentă unei asemenea combinații armonice, este atenuată de nivelul dinamic foarte redus (pp) al țesăturii sonore. De alfel, viziunea conceptuală a preludiului se plasează la antipodul stridențelor sonore ce ilustrau mai devreme zbuciumul oceanului răscolit de furia dezlănțuită a Vântului de Vest. Aici, tensiunile sonore sunt armonizate în tăcere într-o atmosferă confuză și apăsătoare, o stare de amorțire a simțurilor, departe de acea plăcută abandonare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonalității de ), plasarea disonanței armonice creată prin suprapunerea acordului major și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a primit În Iugoslavia sarcina s... „apere poporul” de acești indivizi potențial periculoși pentru noua putere. De asemenea, trebuiau eradicați toți demonii considerați vinovați de r...zboi și trebuia preg...țiț terenul pentru edificarea noului regim, dorit a fi la antipodul celui vechi. Așadar nimic nu Îndemna la Ing...duinț.... Nu numai c... ustașii și familiile lor au fost masacrați În mas..., dar Însuși Draza Mihailovici, capturat Într-o peșter... din Șerbia, a fost condamnat la moarte pentru tr...dare și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Guru. Mulțumit? Cum să nu se declare mulțumit turistul cel foarte incult și foarte lipsit de bun simț? Pentru moment, e gata să întrebe cum de e atât de decisivă pentru cele două țări surori o colină aflată undeva la antipozi, dar chiar atât de incult și de nesimțit nu e nimeni. Chiar așa! 98. Lămuriri suplimentare binevenite pentru cei cu adevărat interesați de Marele Stan Fl. Stanson și de Colina Rombodo, întru glorioasa istorie a celor două republici surori Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
acesteia), să refuze adoptarea de poziții dominante la scară europeană, internațională (considerându-le contrare intereselor sale...), dacă are capacitatea de a înfrunta organizațiile internaționale fără să se teamă de consecințe... Guvernul cu putere de negociere scăzută, cu organizare aflată la antipodul noului management public etc., realizează că exigențele organismelor internaționale sunt greu de satisfăcut, dar le va însuși de teama sancțiunilor. Dacă decuplarea de UE, de exemplu, nu intră în discuție, statele cu putere de negociere scăzută și reticente față de noul
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
divine, cunoașterea ci prin vederea nemijlocită a spiritului, care caracterizează doctrina ortodoxă despre contemplație, ne arată limpede care e adevăratul loc al inspirației în sufletul omenesc. Psihologismul modern năclăit în bezna inconștientului, cu iluzia că-l organizează științific, stă la antipodul doctrinei ortodoxe despre demnitatea omului ca ființă rațională. Dacă omul e în sens larg colaboratorul lui Dumnezeu în toate lucrurile bune ce se creează în această lume spre folosul tuturor, fie în domeniul religiei, fie în domeniul artei, doctrina ortodoxă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
familiarizat cu secretele meseriei și cu trucurile trompe l’oeil ale modernității - conturat totuși, din voință proprie, în galeria teatrului de idei; și mai exact, în nișa teatrului cu mesaj explicit. S. proiectează piese cu mesaj, dorindu-le însă la antipodul acelora în care acest mesaj consună perfect cu cel al directivelor oficiale. Optează, în consecință, pentru o echilibrare între ponderea adevărurilor figurate și cea a scriiturii care le învăluie metaforic pentru a le dezvălui revelator. Dar aceasta îl apropie prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
public de la noi și constată că 80% dintre români nu cunosc România: ,,Românul care se interesează intens de afacerea Dreyfus și care o cunoaște ca un francez, specialist în politica africană, omul care urmărește cu interes ce se petrece la antipozi, n-are nici cea mai mică idee de ceea ce semnifică țara sa, originile statului său prezent, despre dezvoltarea istorică de pe acest pământ, fundamentele puterii sale, pericolele ce o urmăresc” (Iorga, 1899, 8). S-a imitat și se imită aspectele exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
care nu știe ce să facă viața religioasă"37. În fine, a treia dimensiune e cea personalistă. Astfel, eternitatea nu e ceva de felul unei substanțe materiale, nici o lege eternă în ea însăși, cum își imaginau Parmenide sau Heraclit, la antipozi. Nu e nici simpla mișcare în cerc (fără scară), ca eternă reîntoarcere, cum își închipuia Nietzsche, și nici pură devenire întru devenire. Ea se desprinde de orice mecanism fizic, matematic sau metafizic. Eternitatea ține de viață, iar nu de o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
face-à-face terrible et dérisoire du fanatique et du zombie"83. Așadar, postmodernismul se dovedește a fi triumful lui Zombie, mica bestie africană a morților vii, agresivă pierdută în opacitatea naturii, frustrată prin non-educație, după norma "luminii" rousseauiste a "libertății", la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la de-personalizare, la încetarea dialogului cu Dumnezeu și cu lumea, într-o lume care și-a pierdut transparența. De
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Haiti, modul de "fabricare" a misterioșilor zombi seamănă izbitor cu legenda mancurților lui Cinghiz Aitmatov valorificată în celebrul roman O zi mai lungă decât veacul. Iată cum stângismul totalitar estic și stângismul postmodernist vestic se-ntâlnesc de minune, la antipozi. Zombii sunt, ca și mancurții din comunism, niște morți vii. Tinerii luați prizonieri din alte triburi sunt îngropați de vii, până la gât, și lăsați o săptămână pradă insectelor și căldurii, interval în care voința și mintea sunt "deconstruite", după metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rațiunea umană este destinată să cunoască lumea fenomenală, ființa ca Dasein, în limbajul lui Heidegger. Nu altceva susține și teologia creștină. Numai că postamentul filosofiei postmoderniste este nihilismul dus până la capăt, cu eliminarea identicului (Dumnezeu), pe când teologia se construiește de la antipod. Dificultățile filosofiei lui Derrida sunt "uriașe", cu atât mai mult, cu cât el pretinde că a părăsit definitiv teritoriul metafizicii. Că asemenea dificultate este de ordin sofistic, o spune indirect și un filosof pragmatic precum Richard Rorty. În genere, postmodernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ieșirea din sacralitatea logosului duce la același triumf al lui zombie, ca și în cazul exceselor postmoderniste asupra cărora ne-a atenționat Alain Finkielkraut. De aceea, Zerzan iese din ethosul transmodernist pe care pretinde a-l sluji, postându-se la antipodul acestuia. Transmodernismul nu are a se război cu nici unul dintre curentele literare și culturale, cu atât mai puțin cu limbile pământului, cu arta și cultura, în genere. Transmodernismul vede în logos, în întoarcerea la sacru, șansa viitoare a umanității. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Codul lui Da Vinci. Autorul este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților de consum, atât de căutate în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
374. Ceea ce înseamnă că nu s-a apucat de traduceri înainte de a se fi simțit un poet pe măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
învățați decât partenerii lor de conversație, nu reușise să le antreneze și gândirea în șerpuirile ei interminabile; de ce situația se schimba mai truculent și sfidător, de aceea mintea lor se crispa mai rigid într-o priză reflexă asupra ei. La antipod, arhitecții se dedau cu voluptate incertitudinii în lumea sensurilor tocmai pentru că, în afara ei, se găseau la adăpost destul de sigur; sistemul lor de diguri și baraje funcționa bine. Dar înăuntrul cortului pricepuseră limpede - și asta deja de ceva vreme - că întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
inexpugnabila capitală a Golaniei”. Poezia politică, cu accente de pamflet, încercată de D. ca modalitate de expresie directă, atinge nivelul artistic cel mai scăzut al întregii sale opere, redevenită aulic generalizatoare prin ridicarea din nou, la alegorie (Lamentația VIII). La antipod se situează cei o sută de Psalmi publicați în 1997, dar scriși, probabil, de-a lungul întregii vieți, semne ale unei căutări cu momente de exaltare, de revoltă, de rar extaz, de continue întrebări legate de rostul ființei muritoare, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
14) ca formă particulară de adaptare a organismului la mediu; (15) ca abilitate și ca adaptabilitate; (16) ca răspuns improvizat, personal, plastic, la o situație inedită etc. Cu Înțelesurile pe care le surprinde În 1938, Ștefan Odobleja se așează la antipodul constatării lui Gabriel Tarde, din primele rânduri ale volumului De l'intelligence , cum că, În vremea sa (respectiv În 1870), „prin inteligență se Înțelege ceea ce altădată se Înțelegea prin intelect, adică faculta ACADEMIA ROMÂNĂ - FILIALA IAȘI 56 tea de a
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
supra-conștient un alt nume al său: Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi. Astfel, recunosc primirea și însușirea, pe măsura credinței, dar și a finitudinii lor umane, a revelației ce înfățișează existența zeului și însoțirea constantă a omului de către acesta. Desigur, antipodul, diametralul opus conștiinței religioase diurne este reprezentat de conștiința non-religioasă nocturnă. Despre noapte, ca fenomen natural, se poate spune că este ținutul deschiderilor întru probabilitate. Această însușire fundamentală de a lăsă sub domnia relativului indefinirii, al prelungirilor sau ajustărilor probabilului
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
istorie și critică literară aparținând lui D. Murărașu (Articolele lui Eminescu în „Timpul”, Teoria păturii superpuse și Eminescu). De semnalat recenzia lui N.N. Crețu la Icoane de lemn, în care Tudor Arghezi este acuzat că „naufragiază în grosolană trivialitate”, la antipodul acestuia situându-se Mihail Sadoveanu, care „face parte dintre puținele excepții fericite care nu și-a înjosit talentul”. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
Într-un viitor apropiat, Întreprinderea tinde să se poziționeze În interiorul societății, beneficiind de „perfuzia” valurilor exterioare, separarea și etanșeitatea sa ieșind din uz. Această dinamică interactivă și creatoare generează o relație fondată pe Împărtășirea și transformarea calitativă a informației, la antipodul unui spirit de fortăreață și de tezaurizare. Pentru a evita pericolul diluării, acest proces trebuie să dea viață proiectului, rațiunii de a fi și finalităților Întreprinderii cu pregnanță În conștiința și practicile cotidiene ale salariaților. De luarea În considerare a
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
situație, a trebuit totuși să se adapteze și el, așa cum o dovedesc omiliile sale, compuse la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie de Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întîmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Gallia și nu întîmplător cel mai mare poet din Gallia, din a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sqq. ), componenta ciclică a veniturilor bugetare obținute pe aceste baze nu este mai mare de 5-6%. Acum, pentru a sintetiza toate acestea, o clarificare de termeni este indispensabilă: cel puțin criza economică și financiară a României a demonstrat că la antipodul termenului „criză” nu poate sta, pur și simplu, termenul „creștere (economică)”, ci termenul „creștere economică sănătoasă”. Expresia poate părea inutil de elaborată, și totuși nu este: o creștere economică întemeiată pe credit, folosit, la rândul său, doar pentru a achiziționa
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Nicoleta Mihăilă, Flavian Clipa, Raluca Irina Clipa, Lăcramioara Daniela Rotariu, Magdalena Negruţiu, Aurelia Stela Toader () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2358]